ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 762/2023

Ședința publică din data de 09 mai 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III- civilă, la data de 09 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea testamentului autentificat sub nr. x din 17 decembrie 2015 de Societatea Profesionala Notariala "C. și Asociații", iar în subsidiar, reducțiunea acestuia; anularea contractului de întreținere autentificat sub nr. x din 29 august 2017 de Birou Individual Notarial "D." iar în subsidiar, rezoluțiunea acestuia; reîntoarcerea în masa succesorală a defunctului E. decedat la 20.09.2017 a bunurilor cuprinse în contractul de întreținere; cu cheltuieli de judecată.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă

Prin încheierea de ședință din 25 ianuarie 2021, tribunalul a dispus disjungerea capetelor de cerere în materie de moștenire, s-a format un nou dosar, respectiv dosar nr. x/2021, iar prin sentința civilă nr. 98 din 25 ianuarie 2021 s-a declinat competența de soluționare a acestor capete de cerere în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În prezenta cauză, Tribunalul București, secția a III-a civilă a rămas învestit cu capătul de cerere având ca obiect nulitatea contractului de întreținere autentificat sub nr. x din 29 august 2017 de Biroul Notarial D., raportat la cele 3 temeiuri de drept invocate de reclamantă, respectiv frauda la lege, cauză ilicită și art. 2254 coroborat cu art. 2247 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1571 din 25 octombrie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B., a constatat ca fiind lipsit de efecte contractul de întreținere autentificat sub nr. x din 29 august 2017 de Biroul Notarial D., a dispus întoarcerea în patrimoniul defunctului E. a tuturor bunurilor imobile menționate în contract și pe cale de consecință, a respins în rest cererea ca nefondată, luând act că se solicită cheltuieli pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe, la data de 15 februarie 2022 a declarat apel pârâta B. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 28 februarie 2022.

I.3 Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie

Prin decizia nr. 855A din 03 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apel apelanta-pârâtă B. împotriva sentinței civile nr. 1571 din 25 octombrie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a Civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., ca nefondat.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 855 A din 03 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs pârâta B., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2019.

Prin cererea de recurs, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii în întregime a cererii de apel formulate. Totodată, a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiul pendinte.

Recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 2247 C. civ., întrucât premisa aplicării acestui text de lege o reprezintă încetarea din viață a beneficiarului contractului de întreținere ca urmare a unei boli preexistente datei perfectării acestei convenții. Această legătură de cauzalitate dintre boala preexistentă și deces trebuie să fie dovedită și nu se poate prezuma.

Or, în cauza pendinte nu există premisa incidenței acestui articol, iar instanța de control judiciar a menținut în mod greșit soluția anulării contractului de întreținere nr. x din 29 august 2017 prin aplicarea art. 2247 C. civ.

Contrar reținerilor instanței de apel, certificatul medical constatator al decesului în care se stabilește cauza morții ca fiind stopul cardio-respirator și înscrisurile medicale care certifică faptul că domnul E. a suferit în timpul vieții de boala cardiacă ischemică nu stabilește dincolo de orice dubiu faptul că boala de care suferea la data de 29 august 2017 este și motivul decesului beneficiarului întreținerii.

Certificatul medical constatator al decesului emis de medicul de familie în baza istoricului medical al acestuia, în lipsa unei examinări medico-legale de către medicul legist, nu poate proba că defunctul a decedat din cauza unei anumite boli, fiind o simplă opinie și nu o certitudine.

În urma decesului, defunctului nu i s-a realizat o autopsie medico-legală care să verifice și să stabilească cu exactitate cauzele morții; chiar dacă stopul cardio-respirator ar putea fi determinat și de boala cardiacă ischemică, în aceeași măsură acesta ar fi putut să fie determinat de multe alte cauze apărute ulterior încheierii contractului ori survenite spontan sau chiar în lipsa oricărei alte boli.

În această situație, în lipsa cunoașterii cu claritate a cauzei morții, nu vor putea opera dispozițiile art. 2247 C. civ., întrucât simpla mențiune a unui medic în certificatul constatator al motivelor de deces, fără să fi procedat anterior la examinarea medico-legală în urma căreia ar fi putut ca aceste motive să fie aflate, nu va putea stabili legătura de cauzalitate impusă de rigorile dispozițiilor art. 2247 C. civ.

Din aceste motive, prevederile art. 2247 C. civ. nu și-au activat efectele și pe cale de consecință, aplicarea în continuare a acestora într-o situație distinctă decât cea prevăzută de textul de lege pentru ca instanța să poată dispune anularea contractului de întreținere, conduce la incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ca urmare a aplicării unui articol a cărui incidență nu a fost dovedită.

Aplicarea unui text de lege nu poate fi realizată oricum, ci doar în concordanță cu voința legiuitorului și doar situațiilor în care sunt îndeplinite toate condițiile reglementate în cuprinsul acestuia. Or, așa cum am arătat, simpla constatare a unui medic cu privire la cauza decesului coroborată cu istoricul medical al defunctului nu poate dovedi existența legăturii de cauzalitate dintre acestea și nu este suficientă pentru a se naște premisa aplicării art. 2247 C. civ., din moment ce stopul cardio-respirator, așa cum este cunoscut, are o sferă largă de cauze, putând să survină și în cazul persoanelor sănătoase, fără antecedente medicale.

Nedovedirea dincolo de orice dubiu a legăturii de cauzalitate dintre deces și boala cardiacă ischemică nu poate determina anularea unui act și aplicarea unor dispoziții legale ce prevăd condiția esențială a existentei raportului cauză-efect între boala de care suferea la momentul încheierii contractului de întreținere și deces, raport care nu a fost nicio clipă prezumat de legiuitor.

I.5 Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. a invocat excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului și, în subsidiar respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, intimata-reclamantă învederează că recurenta-pârâtă a invocat incidența dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., însă aspectele prezentate nu reprezintă critici de nelegalitate ale deciziei recurate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În sprijinul celor susținute, intimata-reclamantă a invocat cu titlu de practică judiciară, decizia nr. 2521 din 18 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, susține că din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că acestea se referă la interpretarea probatoriului administrat în fața instanței de fond, critică de netemeinicie a hotărârii.

În consecință, intimata-reclamantă solicită admiterea excepției nulității și constatarea recursului ca fiind nul.

În situația în care se va trece peste excepția invocată, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând că recurenta-pârâtă nu precizează în concret încălcarea sau aplicarea greșită a unui text de lege de către instanța de apel, ci reiterează afirmații ce se regăsesc și în cererea de apel și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat. Susținerile recurentei-pârâte reprezintă o relatare a situației de fapt și a greșitei interpretări date acestei situații de către cele două instanțe de fond, care, în baza probatoriilor administrate în cauză, au apreciat și s-au pronunțat în sensul că actul autentificat sub nr. x din 29 august 2017 de BNP D., contract de întreținere, este lipsit de efecte juridice.

De asemenea, susține că argumentele din cererea de recurs reprezintă critici de netemeinicie a hotărârii atacate, iar nu de nelegalitate, neexistând în cauză critici care să creeze remedierea oricărei nelegalități pe tărâmul dreptului substanțial, recurenta-pârâtă făcând vorbire de altfel, despre "netemeinicia" și nelegalitatea hotărârii recurate.

Totodată, susține că este neîntemeiat motivul de recurs reprezentat de aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2247 C. civ.

Mai susține că pentru a ajunge la soluția că este lipsit de efecte juridice contractul de întreținere instanțele au analizat întregul material probator administrat în cauză.

Astfel, din certificatul constatator al decesului nr. 859/20.09.2017, cauza imediată a decesului tatălui intimatei-reclamante, E., a fost stopul cardiorespirator determinat de boala cardiacă ischemică și ateromatoză sistemică, afecțiuni de care acesta suferea cu mult timp în urmă și pe care recurenta-pârâtă le cunoștea. Acest înscris a fost coroborat cu adresa emisă la data de 03 septembrie 2021 de medicul de familie al defunctului. Referire la bolile menționate fac și adeverințele medicale eliberate de medicul de familie în anul 2016 și în anul 2017, precum și certificatele medico-legale întocmite cu ocazia încheierii testamentului și a contractului de întreținere. Toate acestea au fost avute în vedere de instanța de apel, alături de celelalte probe administrate, la pronunțarea hotărârii atacate. Chiar recurenta-pârâtă a recunoscut, în cadrul răspunsului la interogatoriul administrat în primă instanță (întrebările 2, 4, 5, 7), că E. suferea de cardiopatie ischemică.

Față de cele arătate, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancționează și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile de netemeinicie sau simplele nemulțumiri ale părții față de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs și nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanța de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce privește nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Criticile trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a invocat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de faptul că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 2247 C. civ., menținând în mod greșit soluția anulării contractului de întreținere nr. x din 29 august 2017, deși nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre deces și boala cardiacă ischemică de care suferea defunctul în momentul încheierii contractului de întreținere.

Deși recurenta-pârâtă invocă incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu aduce însă nicio critică cu privire la aplicarea dreptului substanțial, ci realizează doar o trimitere formală la dispozițiile art. 2247 C. civ., fără să facă referire la vreun viciu de legalitate a hotărârii recurate, ca urmare a încălcării acestor dispoziții legale.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Se observă astfel, că recurenta-pârâta contestă doar legătura de cauzalitate reținută de instanța de apel, dintre deces și boala cardiacă ischemică de care suferea defunctul E. în momentul încheierii contractului de întreținere autentificat sub nr. x din 29 august 2017, susținând că respectivul certificat medical constatator al decesului și înscrisurile medicale care atestă faptul că domnul E. a suferit în timpul vieții de boala cardiacă ischemică nu stabilesc faptul că boala de care suferea la momentul încheierii contractului de întreținere este și motivul decesului. De asemenea, a mai susținut că simpla constatare a unui medic cu privire la cauza decesului coroborată cu istoricul medical al defunctului nu poate dovedi existența legăturii de cauzalitate dintre acestea și nu este suficientă pentru a se naște premisa aplicării art. 2247 C. civ., din moment ce stopul cardio-respirator are o sferă largă de cauze, putând să survină și în cazul persoanelor sănătoase, fără antecedente medicale.

Aceste critici reprezintă însă, critici referitoare la forța probantă a înscrisurilor avute în vedere de instanță pentru a ajunge la soluția atacată cu recurs, la modalitatea în care instanța a înțeles să valorifice mijloacele de probă administrate și să interpreteze probele administrate cauzei.

Se tinde, așadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanța de apel mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului cauzei, a temeiniciei sale, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Ca atare, aceste aspecte criticate, ce țin de stabilirea existenței legăturii de cauzalitate, deci de reaprecierea probelor întrucât pot fi apte a determina o altă situație de fapt decât cea statuată în apel, excedează însă cadrului procesual al recursului, în care controlul judiciar se limitează la verificarea legalității hotărârii atacate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, pentru a fi incident vreunul din motivele de casare prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate, nu este suficient ca recurenta-pârâtă să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept, ci trebuie ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

În consecință, Înalta Curte apreciază că aspectele prezentate de recurenta-pârâtă nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conformă exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Astfel, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei nr. 855A din 3 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 mai 2023.