ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 620/2023

Ședința publică din data de 25 aprilie 2023

Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021, au fost respinse cererile formulate de petentul A. privind recuzarea domnului judecător B., respectiv a doamnei judecător C., ca inadmisibile.

Prin decizia nr. 1679 din 29 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

Împotriva deciziei nr. 1679 din 29 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a formulat contestație în anulare petentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a arătat că dezlegarea dată recursului, de a-l respinge ca nefondat, este rezultatul unei "argumentații greșite și inexacte". Arată că instanța de recurs nu a ținut cont de invocarea de către petent a dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la verificările ce trebuiau efectuate de către grefier.

În mod eronat instanța de recurs a reținut că petentul "a invocat art. 45 C. proc. civ. după finalizarea procesului, după epuizarea căilor extraordinare de atac și după luarea la cunoștință a soluției pronunțate", întrucât această neregularitate poate fi invocată în orice stare a pricinii, "adică și după închiderea dezbaterilor, neparticiparea judecătorului fiind o condiție imperativă".

Susține că dispozițiile art. 41-49 C. proc. civ. se aplică cronologic, iar prin nerespectarea de către grefierul de ședință a prevederilor art. 43 alin. (1) din cod, ce au "prioritate", cele ale art. 45 C. proc. civ. nu se mai pot aplica.

Mai arată că "aplicarea art. 41 C. proc. civ. nu poate fi condiționată de invocarea dispozițiilor art. 45 C. proc. civ. în vreun termen", iar prevederile art. 43 C. proc. civ., invocate de petent în recurs, au "prioritate absolută".

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând contestația în anulare, prin raportare la motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Contestatorul a invocat ca temei de drept al demersului judiciar dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., conform cărora, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Ipoteza prevăzută la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. vizează doar erorile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi, cu titlu de exemplu, respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea cărora nu este însă necesară o reexaminare, o reapreciere a probelor administrate în cauză sau o verificare a modului de interpretare și de aplicare a legii de drept procesual civil.

Contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale, nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale, cum se pretinde în prezenta cale extraordinară de atac.

În cadrul contestației în anulare, contestatorul nu a indicat care sunt greșelile de fapt în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci s-a referit numai la eventuale greșeli de judecată, criticând sub pretextul comiterii unei erori materiale determinate de neobservarea de către instanța de recurs a "priorității" date de invocarea de către petent a dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la verificările ce trebuie efectuate de către grefierul de ședință, în raport cu cele ale art. 45 din același cod, care prevăd că neregularitatea cu privire la incompatibilitatea judecătorului poate fi invocată în orice stare a pricinii.

Or, prin modalitatea de motivare a căii extraordinare de atac, contestatorul nu dorește altceva decât o repunere în discuție și o nouă analiză judiciară a apărărilor formulate în cadrul cererii de recurs, asupra cărora instanța de recurs s-a aplecat, reținând că petentul a formulat cererile de recuzare după închiderea dezbaterilor și soluționarea dosarului, contrar susținerilor acestuia, fiind deplin legal raționamentul instanței învestite cu soluționarea incidentului procedural, care a apreciat că cererile au fost formulate cu nerespectarea dispozițiilor legale și, în consecință, le-a respins ca inadmisibile.

Așadar, eroarea materială pretins reținută în raționamentul judiciar al instanței de recurs nu trebuie să fie rezultatul modului în care aceasta a înțeles să interpreteze un text de lege sau situația de fapt, eroarea materială impunându-se a fi deosebită de eroarea de judecată, analizarea elementelor evocate de contestator în cuprinsul deciziei de recurs nu pot fi valorificate într-o contestație în anulare, care nu deschide calea de recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite cu ocazia judecății, iar nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, adică pentru că dezlegarea dată procesului este rezultatul unei erori materiale de ordin procedural.

Așadar, aspectele evocate de către contestator nu se circumscriu ipotezei reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., raționamentul instanței de recurs neavând ca situație premisă o împrejurare ce poate fi calificată drept o eroare materială, ci a reprezentat rezultatul unui proces de evaluare a datelor speței, concluzia instanței de recurs cu privire la chestiunea respingerii, ca inadmisibile, a cererilor de recuzare neputând fi cenzurată pe calea formulării unei contestații în anulare.

Cu referire la cel de-al doilea motiv de contestație în anulare, întemeiat pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatorul a relevat omisiunea instanței de recurs de a cerceta critica invocată de petent, referitoare la încălcarea de către Curtea de Apel București a prevederilor art. 43 C. proc. civ.

Pentru o apreciere completă a acestui motiv de contestație în anulare este necesar să se facă distincție între motivele de nelegalitate și argumente, căci textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurent dintre cele prevăzute expres și limitative de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar nu argumente de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de amplu ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare pre care se sprijină.

Pe de altă parte, pe calea contestației în anulare pentru acest motiv nu poate fi cenzurat modul în care instanța de recurs a analizat motivele de casare, respectiv temeinicia argumentelor pentru care le-a apreciat nefondate, căci această cale extraordinară de atac este un remediu procedural pentru greșeli săvârșite în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, iar nu un mijloc de control judiciar asupra legalității deciziei din recurs.

Plecând de la aceste premise, procedând la verificarea deciziei atacate prin raportare la memoriul de recurs, se constată că nu a fost formulat niciun motiv de nelegalitate în sensul expus de către contestator, context în care nu se verifică omisiunea cercetării acestui motiv de recurs dintre cele invocate de către contestator.

De altfel, prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi cenzurat modul în care instanța de recurs, analizând motivul de casare, a înțeles să răspundă acestuia, întrucât ține de esența judecății, concluzia contrară ar presupune că în cadrul contestației în anulare s-ar putea urmări și corectarea unor greșeli de judecată, iar nu doar a erorilor în legătură cu aspectele formule ale judecării recursului, ceea ce nu poate fi admis.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivele invocate în cuprinsul contestației în anulare nu se circumscriu ipotezelor normelor legale invocate care reglementează această cale de atac, ceea ce constituie un impediment de ordin legal în examinarea pe fond a aspectelor puse în discuție de către contestatorul A. privind nelegalitatea deciziei nr. 1679 din 29 septembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, calea de atac va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1679 din 29 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2023.