ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 605/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 15.03.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata sumei de 1.260,02 RON, reprezentând taxa de administrare a imobilului în legătură cu care au încheiat contractul de management imobiliar x, precum și cheltuieli aferente părților de uz comun din condominiu. Suplimentar, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere de 0,2 %/zi de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 7307 din 13.09.2022, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Brașov a reținut, în esență, incidența prevederilor art. 121 C. proc. civ.

Cum legea instituie o competență teritorială exclusivă a judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul consumatorului la data introducerii cererii de chemare în judecată, iar pârâții, care sunt consumatori, au domiciliul în alte localități decât cele din circumscripția acestei instanțe, respectiv în municipiul Cluj-Napoca și pe raza județului Galați, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Cluj- Napoca a pronunțat sentința civilă nr. 367 din 30.01.2023, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că pârâții își au domiciliul faptic în municipiul Brașov, și prin urmare, Judecătoria Brașov este competentă a soluționa prezenta cerere.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 121 C. proc. civ. "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, ambele instanțe reținând incidența acestui text legal în cauza de față.

Chestiunea de drept care a determinat însă ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu.

Noțiunea de domiciliu este definită de dispozițiile art. 87 din C. civ., potrivit cărora "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". În același sens, al locuinței declarate ca locuință principală, a fost modificată și norma ce definește noțiunea de domiciliu din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români (art. 27 alin. (1) - "Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală").

De asemenea, art. 91 din același cod prevede că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.".

Înalta Curte reține că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este astfel definit în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice.

În plan procesual-civil însă, din rațiuni care țin de verificarea și informarea efectivă a părților cu privire la existența și desfășurarea procesului, înțeleasă ca o condiție a dreptului la un proces echitabil, interesează domiciliul ca situație de fapt, astfel că dovada acestuia se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă, pentru ca, într-adevăr, să se poată stabili în mod real localitatea unde persoana fizică își are locuința efectivă, care, uneori, poate fi și într-o altă localitate decât aceea menționată în actul de identitate.

În speță, Înalta Curte constată însă că pârâții nu domiciliază efectiv la adresele din cărțile de identitate, ci locuiesc, în realitate, la imobilul situat în municipiul Brașov, domiciliul faptic al acestora fiind chiar acest din urmă imobil ce a făcut și obiectul contractului de vânzare în baza căruia reclamanta și-a întemeiat pretențiile solicitate prin acțiunea dedusă judecății, aspect relevat de faptul că procedura de citare și/sau comunicare cu pârâții a fost de fiecare dată legal îndeplinită la adresa din Brașov. Dimpotrivă, în ceea ce îl privește pe pârât, procedura de citare a acestuia la domiciliul legal a fost de fiecare dată îndeplinită în mod nelegal .

Prin urmare, se reține că, la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, mențiunile cuprinse în cartea de identitate a pârâților nu corespund cu locuința efectivă a acestora.

În consecință, în raport de dispozițiile art. 121 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile legale mai sus-menționate, precum și cu situația de fapt ce rezultă din actele procedurale și înscrisurile de la dosar, se constată că domiciliul de fapt al pârâților este în municipiul Brașov, unitate administrativ-teritorială aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brașov.

În concluzie, față de cele sus-menționate, Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Brașov competența teritorială de soluționare a prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2023.