Decizia nr. 514/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Argeș sub dosar nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Transporturilor, Aeroclubul României și Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Pitești să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 12.500 m.p. teren arabil situat în municipiul Pitești, pct. "B.", str. x x, F.N., județul Argeș, având număr cadastral x. La 10 septembrie 2015 reclamanta a depus la dosar cerere completatoare, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată, alături de pârâții inițial indicați, și pe Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. La aceeași dată, pârâtul Aeroclubul României a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, solicitând introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de intervenient principal, acesta fiind proprietarul terenului în litigiu. La 10 septembrie 2015 instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice. La 8 octombrie 2015 reclamanta a formulat cerere de chemare în garanție a C. S.R.L., solicitând ca, în cazul în care se va constata că terenul cumpărat de reclamantă de la această persoană juridică face parte din domeniul public și acțiunea în revendicare va fi respinsă, să fie obligată chemata în garanție la restituirea prețului vânzării, respectiv a sumei de 250.000 euro la care se adaugă TVA, sau la echivalentul în RON al acestor sume la cursul BNR din ziua în care va fi efectuată plata. La termenul de judecată din 8 februarie 2016, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient principal-pârât a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca urmare a admiterii cererii de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul Aeroclubul României. De asemenea, au fost admise în principiu cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă în contradictoriu cu C. S.R.L., precum și cererea de chemare în garanție formulată de C. S.R.L. în contradictoriu cu numiții D., E., F. și G.. Prin încheierea de ședință din 21 martie 2016, astfel cum a fost schimbată prin decizia civilă nr. 2764/2016 a Curții de Apel Pitești, tribunalul a încuviințat în principiu cererea de chemare în garanție a numiților H., I., J., K., L., M., Municipiul Pitești prin primar și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, formulată de chemații în garanție D., E., F. și G.. Prin încheierea din 8 ianuarie 2018, tribunalul a încuviințat în principiu cererea de chemare în garanție a numiților N., O., P., Municipiul Pitești prin primar și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, formulată de chemații în garanție H., I., J., K., L. și M..

Sentința pronunțată de Tribunalul Argeș: Prin sentința civilă nr. 212 din 26 aprilie 2021, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor, invocată prin întâmpinare, și a respins, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Aeroclubul României, Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Pitești, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și cu chemații în garanție D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Municipiul Pitești prin primar și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș. A admis cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de pârâtul Aeroclubul României. A obligat pe pârâții Aeroclubul României și Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Pitești, precum și pe intervenientul principal Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 12.500 mp, arabil, situat în intravilanul municipiului Pitești, punctul "B.", cu vecinătățile conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Q.. A respins, ca rămase fără obiect, cererile de chemare în garanție.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești: Prin decizia civilă nr. 1407 din 10 martie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul civil formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței civile nr. 212 din 26 aprilie 2021 pronunțate de Tribunalul Argeș, în contradictoriu cu reclamanta A. S.R.L. și cu pârâții Ministerul Transporturilor, Aeroclubul României, Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Pitești, F., J., H., L. și chemații în garanție societatea C., D., E., G., I., K., M., N., O., P., Municipiul Pitești prin primar și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 1407 din 10 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a declarat recurs. Prin recursul declarat, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și analizând cauza, să se respingă cererea introductivă, invocând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Ulterior expunerii istoricului parcursului procesual al dosarului, recurentul arată că bunul care face obiectul acțiunii în revendicare este un teren din domeniul public al statului aflat în administrarea Aeroclubului României, fiind identificat ca atare în Anexa nr. 12 din H.G. nr. 2060/2004 privind inventarierea bunurilor din domeniul public al statului, precum și în H.G. nr. 1705/2006 privind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului la Anexa 16, nr. M.F. 35491, cod de clasificare 8.29.

Această inventariere a fost realizată de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, având în vedere dispozițiile art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica, ce impun în sarcina Ministerului Finanțelor obligația de a centraliza inventarele bunurilor din domeniul public al statului, astfel cum au fost acestea întocmite de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de autoritățile administrației publice locale care au în administrare asemenea bunuri. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, imobilul teren aflat în litigiu aparține domeniului public, astfel că potrivit art. 11 din aceeași lege, precum și potrivit art. 16 alin. (4) din Constituția României, este un bun inalienabil, insesizabil și imprescriptibil. Faptul ca terenul a fost dat în administrare Aeroclubului României nu face decât sa confirme încă o data caracterul public al proprietății. Potrivit art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, dreptul de proprietate publica încetează dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat. De asemenea, trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a Consiliului Județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a Consiliului Local, daca prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel. Or, în ce privește bunul litigios, se constată că în privința acestuia nu a încetat dreptul de proprietate publică a Statului Român, în niciuna din modalitățile prevăzute de lege, în cauză nefiind emisă vreo hotărâre de guvern care să dispună trecerea terenului din proprietatea publică administrată de Aeroclubul României în proprietatea reclamantului. Recurentul arată că decizia curții de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât procesul-verbal de punere în posesie nr. x/20.05.2003 în temeiul căruia a fost emis titlul de proprietate numitei R. nu poate anula titlul statului asupra imobilului-teren care se află în domeniul public ai statului, și respectiv în administrarea Aeroclubului Roman. De altfel, legea nr. 18/1991 prevede în art. 4 și art. 5 că sunt exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate terenurile aflate în proprietatea publică a statului și nu pot fi introduse în circuitul civil decât daca, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public. Potrivit art. 861 alin. (1) din noul C. civ., bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, iar conform alin. (3) în condițiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosință și pot fi concesionate ori închiriate. Subliniem faptul ca în prezenta cauza nu a fost prezentata nici o hotărâre a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș sau a Agenției Domeniului Statului prin care au fost trecute din domeniul public al statului în domeniul privat al municipiului/orașului/comunei și, în consecința, emiterea ulterioară a unor titluri de proprietate în baza acestor hotărâri este nelegală, acestea fiind lovite de nulitate. Astfel, reclamanta nu poate solicita suprafața de teren din litigiu, atâta vreme cât acesta nu a ieșit din domeniul public al Statului Roman, în cauză fiind vorba de un bun de uz și utilitate publică de interes național. Neexistând o hotărâre de Guvern prin care terenul să fi fost trecut din domeniul public al statului în domeniul public sau privat local și niciun act de revocare a dreptului de administrare, apreciază că acesta încă exista în mod valabil. În acest sens, Consiliul Județean Argeș, nefiind titularul dreptului de proprietate asupra acestui teren, nu putea în mod valabil să dispună asupra lor, astfel încât prin hotărârea sa de emitere a unui titlu de proprietate a încălcat prevederile legale ce reglementează regimul juridic al proprietății publice. În considerentele hotărârii recurate s-au reținut la fila x alin. (8)-(9) concluzii ale expertizei topografice Q., avizată la OCPI Argeș, în care apare o contradicție elementară, în sensul că în aliniatul 8 se menționează că "terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/31.01.2008 de BNP S. face parte din suprafața de 114 ha teren la care se refera Aeroclubul României, suprapunându-se în totalitate cu acesta" față de alin. (9) în care se menționează "experta a precizat ca nu exista suprapunere intre terenul în litigiu și cadastrele avizate și învecinate acestuia, aflate în interiorul terenului de 114 ha". În soluția pronunțată în apel s-a reținut că terenul pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate autoarei reclamantei nu face parte din acest domeniu. Suprafața de 114 ha teren aflat în administrarea Aeroclubului României reprezentat prin Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Pitești se află încă înregistrat în inventarul bunurilor din domeniul public pentru ordonatorul principal Ministerul Transporturilor, aprobat atât prin anexa nr. 12 din H.G. nr. 2060/2004, cât și prin anexa nr. 16 la H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului. 5. Apărările părților: Recurentul-pârât Aeroclubul României a depus întâmpinare, prin care a arătat că înțelege să achieseze la susținerile formulate de pârâtul Statul Român, solicitând admiterea recursului. Intimații-chemați în garanție C. S.R.L., L. și M. au depus întâmpinări la recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, comunicate, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimații-chemați în garanție L. și M. au solicitat și respingerea recursului ca inadmisibil, dat fiind că motivele de recurs vizează netemeinicia hotărârii și nu pot fi supuse examinării în calea de atac a recursului. Au formulat, de asemenea, întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Aeroclubul României solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere că recurentul nu a formulat apel principal sau incident, achiesând astfel la hotărârea primei instanțe. Intimații-chemați în garanție D. și E., H., I., J. și K. au formulat întâmpinări la recursul declarat de pârâtul Aeroclubul României, comunicate, invocând excepția inadmisibilității recursului față de împrejurarea că partea nu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Au depus și întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimatul-chemat în garanție Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară Argeș a depus întâmpinare la ambele recursuri, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că între OCPI Argeș și titularii drepturilor de proprietate înscrise în cartea funciară nu se nasc raporturi juridice cu caracter civil în legătură cu imobilele evidențiate în cuprinsul cărților funciare. Recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimații-chemați în garanție, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat. 6. Procedura de filtru: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 19 ianuarie 2023 în principiu, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva deciziei nr. 1407 din 10 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Totodată, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul Aeroclubul României împotriva deciziei nr. 1407 din 10 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În prealabil, se reține că recursul declarat de Aeroclubul României a fost anulat ca netimbrat, prin încheierea din 19 ianuarie 2023, analiza urmând a se realiza exclusiv în ce privește recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva deciziei nr. 1407 din 10 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Recursul pârâtului a fost întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentând, în esență, că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 11 din Legea nr. 213/1998 și art. 16 alin. (4) din Constituția României, prin aceea că nu a avut în vedere natura juridică a terenului ce face obiectul cererii de chemare în judecată de bun aflat în proprietatea publică a statului, și nu a aplicat consecințele juridice ce decurg din această situație, astfel încât rezultatul comparării rezultate este unul viciat. Pentru a facilita urmărirea raționamentului Înaltei Curți, se apreciază utilă expunerea situației de fapt, astfel cum a fost reținută de prima instanță și confirmată de cea de apel, pe baza probatoriului administrat. Astfel, din succesiunea cronologică a actelor juridice analizate de instanțele de fond, reiese că prin art. 9 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 117/1975 de modificare a hotărârii nr. 1302/1972, terenurile aerodromurilor aviației civile au fost trecute în administrarea Comandamentului aviației civile - Tarom, fiind preluate, pe bază de protocol, de la deținătorii de la acel moment. Aeroclubul Pitești-Geamăna este menționat în anexa nr. 4 a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1302/1972, ca având obiect de activitate efectuarea măsurătorilor, observațiilor și informării meteorologice, cât și a activităților sportive, menționându-se că acesta intră în structura organizatorică a Aeroclubului Central Român. Din art. 3 Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 117/1975 reiese că Pitești-Geamăna este o stație de aviație sanitară. În anul 1983 prin Protocolul nr. 18745/16.12.1983 s-a decis strămutarea Aeroclubului Geamăna și a Aerobazei Pitești-Geamăna, în vederea realizării unei investiții de interes public în zona respectivă de către Ministerul Energiei Electrice. În acest sens, s-a autorizat inițierea demersurilor în vederea cumpărării terenului necesar. De asemenea, prin H.G. nr. 509/1990 s-a aprobat cumpărarea terenului în vederea strămutării aerodromului Pitești-Geamăna, prețul de vânzare urmând a fi stabilit prin acordul părților. Ulterior, prin Ordinul nr. 66 din 3 august 1990, s-a aprobat efectuarea unor schimburi de terenuri, Aeroclubul Geamăna urmând a preda la CAP Bradu suprafața de 73,31 ha teren arabil și 40,55 ha pășune, urmând ca în schimbul acestuia să primească mai multe suprafețe de teren, din partea mai multor entități. La data de 29 august 1990 a fost perfectat actul de schimb între Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Oficiul de cadastru și organizarea teritoriului Argeș-Pitești și cooperativa agricolă Bradu, în urma căruia Aeroclubul Geamăna a primit pe raza Municipiului Pitești în punctul Turcești, suprafața totală de 114 ha, dintre care 73,31 ha teren arabil și 45,55 ha pășune. Prin Hotărârea nr. 163 din 26 martie 1999 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 49.415 m.p. în favoarea persoanei îndreptățite R., în temeiul art. 8 din Legea nr. 18/1991. În data de 20 mai 2003 a avut loc punerea în posesie de către C.L.F.F. Bascov, în privința suprafeței de teren în privința căreia s-a dispus reconstituirea, prin procesul-verbal de punere în posesie nr. x/20.05.2003. Prin încheierea Judecătoriei Pitești, Biroul de Carte Funciară nr. x/24.04.2000 s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Aeroclubului României - Aeroclub Henri Coandă Pitești în baza actului nr. 1647/29 august 1990, în privința suprafeței de 114 ha de teren extravilan situat în punct Turcești. În data de 14 martie 2003 a fost eliberat certificatul de urbanism 30 nr. 1568 la solicitarea Aeroclubului României - Aeroclubul Teritorial Henri Coandă pentru terenul situat în zona Turcești, municipiul Pitești, cuprins în PUG-ul aprobat, aparținând solicitantului în baza actului de schimb nr. 1647/29 august 1990 și H.G. nr. 509/12 mai 1990, în care se consemnează că terenul are servituțile necesare folosirii lui în scopul propus. Prin autorizația de construire 33 nr. 2964 din 12 mai 2004, urmare a cererii Aeroclubului României - Aeroclubul Teritorial Henri Coandă, s-a dispus autorizarea lucrărilor de construire în vederea strămutării aerodromului Geamăna în sud-vestul municipiului Pitești, zona Turcești. Astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, pe terenul situat în pct. "Turcești" au fost demarate lucrările de construire, însă investiția nu a fost finalizată, expertul identificând pe terenul în litigiu pilonii de fundație pentru un hangar. În Anexa nr. 12 din H.G. nr. 2060/2004 privind inventarierea bunurilor din domeniul public al statului, este înscrisă o suprafață de teren de 114,86 ha situată în comuna Bradu, județ Argeș, ca fiind în domeniul public al statului, dat în administrarea Aeroclubului României. În data de 18 mai 2004, anterior emiterii titlului de proprietate, numita R. a înstrăinat dreptul său asupra terenului, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.05.2004 de BNP S., către H., I., J., K., L. și M.. În data de 27 aprilie 2005, anterior emiterii titlului de proprietate, cumpărătorii ante menționați au înstrăinat dreptul asupra terenului către cumpărătorii D., E., F. și G., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.04.2005 de BNP S.. La data de 26 septembrie 2005 a fost emis titlul de proprietate nr. x în favoarea persoanei îndreptățite R.. Prin Anexa nr. 16 a H.G. nr. 1705/2006 privind inventarierea bunurilor din domeniul public al statului terenul în suprafață de 114,86 ha situat în comuna Bradu, județ Argeș figurează în continuare ca făcând parte din domeniul public al statului, dat în administrarea Aeroclubului României. În data de 6 iunie 2006, a avut loc dezmembrarea terenului în suprafață de 49.415 m.p., în baza actului autentic de dezmembrare autentificat sub nr. x/6.06.2006 de către BNP S., terenul în litigiu în suprafață de 12.500 m.p., cu destinația de teren arabil, situat în Calea x, F.N., punctul "B.", municipiul Pitești, fiind intabulat în cartea funciară nr. x a localității Pitești, județul Argeș potrivit încheierii nr. 14861 din 26 iunie 2006 eliberată de OCPI Argeș - BCPI Pitești. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.06.2006 de către BNP S., vânzătorii D., E., F. și G. au înstrăinat către C. S.R.L. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 12.500 m.p. La rândul său, C. S.R.L. a înstrăinat la data de 31 ianuarie 2008 dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 12.500 m.p. către societatea A. S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/31.01.2008 de către BNP S.. Prin cererea de chemare în judecată promovată la data de 16 februarie 2015, reclamanta A. S.R.L. a precizat că ulterior cumpărării, în momentul în care a încercat să preia posesia asupra terenului și să înceapă demersurile pentru efectuarea unor investiții pe terenul cumpărat, primăria Pitești a pretins că terenul în suprafață de 12.500 m.p. face parte din domeniul public și se află în administrarea pârâților inițial chemați în judecată. Reiese așadar că obiectul dosarului îl reprezintă acțiunea în revendicare prin care reclamanta opune pârâților dreptul său de proprietate dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare a unei suprafețe de 12.500 m.p. de teren arabil, ce a făcut obiectul unor înstrăinări succesive cu titlu oneros (context în care s-au formulat cereri de chemare în garanție succesive), terenul în litigiu făcând parte dintr-un lot în privința căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate. Pe de altă parte, pârâții Statul Român și Aeroportul au opus reclamantei dreptul de proprietate asupra terenului întrucât acesta face parte din domeniul public. Pornind de la definiția acțiunii în revendicare, instituție reglementată de dispozițiile art. 563 C. civ., ca fiind acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut stăpânirea bunului său, cere restituirea acestui bun de la cel care îl deține fără temei juridic, Înalta Curte constată că în cauză, instanța de apel nu a procedat la o stabilire a situației de fapt legată de individualizarea terenului obiect al revendicării, respectiv identificarea regimului juridic al acestuia, ceea ce pune instanța de recurs în imposibilitatea de a verifica aplicarea corectă a legii, din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate. Pe de altă parte, una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în revendicare presupune ca imobilul litigios să fie în posesia pârâtului, fiind - după cum a fost caracterizată în doctrină, cel mai energic mijloc prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar. Cu toate acestea, instanțele de fond nu au stabilit cu certitudine dacă terenul revendicat este deținut de pârâți. De asemenea, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu reiese că terenul ce face obiectul acțiunii în revendicare ar fi deținut de către pârâți, ci dimpotrivă, reclamanta își justifică demersul litigios prin aceea că primăria Pitești i-a adus la cunoștință împrejurarea că terenul face parte din domeniul public al statului, cu ocazia pregătirii demersurilor pentru realizarea unei investiții. Totodată, deși instanța de apel reține că pe teren a fost demarată o construcție care însă nu a fost finalizată, în prezent regăsindu-se pilonii de fundare, realizează această analiza exclusiv din perspectiva stabilirii destinației imobilului ca fiind sau nu de utilitate publică, concluzionând că terenul nu face parte din domeniul public de vreme ce investiția nu a fost finalizată. Era însă necesar ca instanțele fondului să determine valențele juridice ale acestei situații de fapt evidențiate cu ocazia efectuării expertizei topografice, pentru a putea concluziona dacă existența unor construcții demarate și nefinalizate echivalează cu exercitarea posesiei asupra terenului de către pârâți. Pe de altă parte, instanțele de fond nu au stabilit întinderea dreptului de proprietate al reclamantei și al pârâților, aspect necesar a fi clarificat prealabil soluționării fondului cererii de chemare în judecată, mai ales în contextul în care, din situația de fapt reținută, rezultă existența unei suprapuneri între cele două suprafețe de teren. Astfel, instanța de fond a reținut că potrivit raportului de expertiză topografică terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/31.01.2008 de BNP S. face parte din suprafața de 114 ha teren la care se refera Aeroclubul României, suprapunându-se în totalitate cu acesta, pentru ca ulterior să rețină precizarea expertei în sensul în care nu există suprapunere între terenul în litigiu și cadastrele avizate și învecinate acestuia, aflate în interiorul terenului de 114 ha. Nici adresele emanând de la primăria comunei Bradu, respectiv de la primăria municipiului Pitești, reținute de către instanța de apel în considerentele deciziei sale, nu sunt de natură a clarifica situația juridică a terenului revendicat, ci dimpotrivă, informațiile furnizate accentuează starea de confuzie în ce privește limitele dreptului de proprietate, cât și situația juridică incertă a terenurilor aflate în proprietate părților litigante. Din adresa nr. x/23.05.2019 emisă de primarul Comunei Bradu, județul Argeș, reiese că și în prezent Aeroclubul României este înscris în registrul agricol al comunei ca având în folosință o suprafață de teren de 13,174 ha, reprezentând în principal pista de zbor aferentă aerodromului. În ce privește diferența de până la 114 ha, menționate în actul de schimb nr. 1647/1990, se comunică instanței că parte din această suprafață a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în beneficiul persoanelor fizice îndreptățite, iar o altă parte, reprezentând terenuri cu destinația de pășune, este inventariată ca aparținând domeniului public al comunei. Din adresa din 21 mai 2019 emisă de Municipiul Pitești, reiese că în punctul Turcești, conform lucrării de cadastru imobiliar-edilitar executat pentru municipiul Pitești în perioada anilor 2007-2010, Aeroclubul Henri Coandă figurează cu o suprafață de 98,3ha, pentru ca la nivelul anului 2017, să se constate că acesta deține în zonă o suprafață de 111,1 ha, conform lucrării cadastrale nr. x/2000 identificate la OCPI Argeș. Or, soluționarea fondului cererii de revendicare presupune în prealabil identificarea și determinarea limitelor bunului în privința căruia se va aplica mecanismul comparării titlurilor. Totodată, Înalta Curte remarcă că din probatoriul administrat nu reiese cu claritate cu ce titlu dețineau copermutanții terenurile care au făcut obiectul contractului de schimb pentru a putea rezulta, astfel cum a concluzionat instanța de apel, că obiect al schimbului l-a făcut dreptul de administrare și nu dreptul de proprietate. O atare clarificare este necesară mai ales în contextul în care prealabil încheierii contractului de schimb au fost emise H.G. nr. 509/1990 prin care s-a aprobat cumpărarea terenului în vederea strămutării aerodromului Pitești-Geamăna, și Ordinul nr. 66 din 3 august 1990 prin care s-a aprobat efectuarea unor schimburi de terenuri, din cuprinsul căruia nu rezultă că obiect al schimbului era dreptul de administrare. În ce privește Aeroclubul Pitești-Geamăna, deși există la dosar Hotărârile Consiliului de Miniștri nr. 1302/1972 și nr. 117/1975, făcându-se referire la aceste acte normative în cuprinsul deciziei recurate, instanța de apel nu a analizat conținutul și întinderea dreptului stabilit prin aceste hotărâri; pe de altă parte, în ce privește CAP Bradu, din probatoriul administrat nu reiese cu ce titlu deținea terenurile menționate în cuprinsul contractului de schimb, oferite de acesta. O atare analiză este necesară, de vreme ce numai titularul dreptului de proprietate putea dispune în mod valabil de acesta. Totodată, instanța de apel a analizat regimul juridic al domeniului public în mod eronat, numai prin raportare la declarația de utilitate publică prevăzută de Legea 213/1998, C. civ., Constituție și art. 5 din Legea nr. 18/1991 și prin raportare la cele două hotărâri de inventariere din anul 2004 și din anul 2006. Deși este adevărat că inventarierea domeniului public al statului nu are efect constitutiv de drepturi, Înalta Curte reține că instanța de apel nu a procedat la verificarea bazei legale în virtutea căruia se afirmă că terenul face parte din domeniul public al statului, în anexa celor două hotărâri de inventariere menționându-se că dreptul s-a constituit în baza H.G. nr. 509/1990. De altfel, instanța de apel a reținut că această hotărâre de guvern este menționată în Anexa nr. 16 la H.G. nr. 1705/2006, ca fiind baza legală a includerii terenului de 114,86 ha situat în comuna Bradu, județul Argeș în acest inventar. Cu toate acestea, instanța de apel nu a procedat la analiza conținutului și nici a efectelor H.G. nr. 509/1990 prin care s-a aprobat cumpărarea terenului în vederea strămutării aerodromului Pitești-Geamăna. Or, acesta este actul normativ în raport de care trebuie analizat titlul statului aferent dreptului litigios, cu atât mai mult cu cât prin H.G. nr. 509/1990 s-a aprobat cumpărarea terenului în vederea strămutării aerodromului Pitești-Geamăna, iar prin Ordinul nr. 66 din 3 august 1990 s-a aprobat efectuarea unor schimburi de terenuri. Aprobarea schimbului implică, în mod logic, preexistența dreptului de proprietate asupra terenului în patrimoniul statului, existența contractului de schimb instituind o prezumție simplă de dobândire, ce nu a fost cercetată de către instanțele fondului, astfel că hotărârea pronunțată nu este una fundamentată pe un material probatoriu exhaustiv. Astfel, instanța de apel trebuia să determine dacă actul normativ indicat constituie titlu pentru dobândirea terenului de către stat, urmărind a verifica dacă operațiunile juridice prevăzute în cadrul său (cumpărarea terenului) au avut loc. Concluzionând, Înalta Curte găsește că elementele la care instanța de apel s-a raportat nu sunt suficiente și nici convingătoare, pentru a determina regimul juridic al terenului ce face obiect al acțiunii în revendicare, astfel că instanța de apel urmează să verifice dacă terenul în discuție a intrat în domeniul public al statului prin raportare la legislația incidentă la momentul respectiv și la operațiunile juridice la care H.G. nr. 509/1990 a făcut referire. În acest sens, întrucât la dosar nu există dovada achiziționării respectivului teren, se impune suplimentarea probatoriului pentru ca instanța de apel să poată efectua verificările menționate. Totodată, deși reține că schimbul nu a operat, instanța de apel nu analizează consecințele juridice ale ineficacității contractului de schimb. În ce privește concluzia instanței de apel în sensul în care schimbul nu ar fi operat ca urmare a neîndeplinirii condiției suspensive de punere în posesie, fundamentându-și o atare concluzie pe absența de la dosar a unui proces-verbal care să formalizeze punerea în posesie, Înalta Curte remarcă că instanța de apel nu a analizat valențele juridice din perspectiva punerii în posesie, ale împrejurării că au fost demarate lucrările de construire pe terenul respectiv, ceea ce implică, în mod necesar, ca terenul să fi fost predat în prealabil, cât și împrejurarea că terenul a fost intabulat în cartea funciară în baza contractului de schimb. Observând ipoteza în care instanța de apel a concluzionat în sensul nevalabilității contractului de schimb, s-ar fi impus ca aceasta să analizeze inclusiv consecințele juridice presupuse de o eventuală ineficacitate a schimbului, prin raportare la împrejurarea că toate terenurile ce au făcut obiectul contractului de schimb, deținute de fiecare dintre copermutanți, s-au aflat, după caz, în domeniul public sau privat al statului. Așadar, Înalta Curte reține că rezultatul procedeului de comparare a titlurilor este unul viciat, prin aceea că prioritar nu s-a procedat la determinarea cu certitudine a naturii și întinderii drepturilor invocate de părțile în litigiu, respectiv a limitelor exterioare ale proprietăților, analiza regimului juridic al domeniului public fiind de asemenea una incompletă. Împrejurarea că în cauză există dificultăți de ordin probatoriu pentru a stabili cu certitudine situația juridică a terenului revendicat, cât și întinderea dreptului de proprietate al părților litigante, nu poate reprezenta un argument de natură a conduce la admiterea cererii de revendicare, ci dimpotrivă, este în sarcina instanțelor de fond să stabilească cu certitudine situația de fapt, în baza unui probatoriu riguros administrat. Față de aceste considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursurile și să trimită cauza spre o nouă judecată instanței de apel.