ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2052/2023

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, la 15 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, Ministerul Transporturilor, Aeroclubul României, Aeroclubul Teritorial Henri Coandă, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Comuna Bradu și Comisia Locală de Fond Funciar Bradu, Comuna Moșoaia și Comisia Locală de Fond Funciar Moșoaia, Comuna Bascov - Comisia Locală de Fond Funciar Bascov, Municipiul Pitești - Comisia de Fond Funciar Pitești, Stațiunea de Cercetare Agricolă Albota, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, solicitând următoarele: constatarea nulității absolute parțiale a actului de schimb redactat la 06.08.1990 și înregistrat în registrul de transcripțiuni sub nr. x/29.08.1990, în privința suprafeței de 29,19 ha teren, înscris în titlul de proprietate nr. x/28.01.2008; obligarea pârâților Aeroclubul României și Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Pitești să dezmembreze din totalul suprafeței de 114 ha, teren deținut în punctul Turcești, suprafața de 29,19 ha teren, în vederea rectificării cărții funciare nr. x, în sensul radierii din aceasta a suprafeței de 29,19 ha descrise anterior; rectificarea cărții funciare nr. x, în sensul radierii din aceasta a suprafeței de 29,19 ha; obligarea OCPI Argeș la înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate pentru suprafața de 29,19 ha teren intravilan, înscrisă în titlul de proprietate nr. x/28.01.2008.

Prin sentința civilă nr. 1266/16.02.2018, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtele Comuna Bradu și Comisia Locală de Fond Funciar Bradu, și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Argeș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub același număr de dosar.

Prin încheierea de ședință din 13 aprilie 2018, Tribunalul Argeș, secția civilă a îndreptat eroarea materială strecurată în petitul cererii de chemare în judecată, la pct. 2 și 3, privitor la numărul cărții funciare și numărul cadastral, în sensul că, în loc de cartea funciară nr. x, se va trece corect cartea funciară nr. x, iar, în loc de nr. cadastral x, se va trece corect nr. cadastral x. A respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Aeroclubul României. A apreciat că nu se impune calificarea juridică diferită a celorlalte capete de cerere, dat fiind că acestea sunt aspecte accesorii și decurg din capătul principal de cerere. A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor. A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Pitești și a Comisiei Locale de Fond Funciar Pitești.

Prin sentința civilă nr. 345 din 5 iulie 2021, aceeași instanță a hotărât următoarele:

A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale;

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Pitești și Comisia Locală de Fond Funciar Pitești, invocată de aceștia prin întâmpinare;

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin mandatar B., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, Ministerul Transporturilor, Aeroclubul României, Aeroclubul Teritorial Henri Coandă, Comuna Bradu și Comisia Locală de Fond Funciar Bradu, Comuna Moșoaia și Comisia Locală de Fond Funciar Moșoaia, Comuna Bascov - Comisia Locală de Fond Funciar Bascov, Municipiul Pitești - Comisia de Fond Funciar Pitești, Stațiunea de Cercetare Agricolă Albota, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, în sensul că: a constatat nulitatea absolută parțială a actului de schimb redactat la 06.08.1990 și înregistrat în Registrul de transcripțiuni sub nr. x/29.08.1990, în privința suprafeței de 29,19 ha, suprafață cu amplasamentul și configurația redată în planul parcelar întocmit de Comuna Bradu pentru tarlaua x intravilan, teren înscris în titlul de proprietate nr. x/28.01.2008, în tarlaua x, parcelele 345, 347, 348 și 349, cu vecinii: Comuna Bascov, str. x și C.; E - C. și particulari Moșoaia; S - D. și Drum acces; V - Comuna Bascov (E.); a obligat pârâții Aeroclubul României și Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Pitești să dezmembreze din totalul suprafeței de 114 ha teren deținut în punctul "Turcești", suprafața de 29,19 ha, astfel cum a fost descrisă mai sus, în vederea rectificării cărții funciare nr. x- CF nou x (nr. cadastral x) a localității Pitești, în sensul radierii din aceasta a suprafeței de 29,19 ha descrisă anterior și înscrisă în titlul de proprietate nr. x/28.01.2008, titular F.; a dispus rectificarea cărții funciare nr. x N- CF nou x a localității Pitești, în sensul radierii din aceasta a suprafeței de 29,19 ha; a obligat Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei pentru suprafața de 29,19 ha, teren intravilan, suprafața cu amplasamentul și configurația redată în planul parcelar întocmit de Comuna Bradu, pentru tarlaua x, intravilan, teren înscris în titlul de proprietate nr. x/28.01.2008 în tarla x, parcelele 345, 347, 348 și 349, cu vecinii: Comuna Bascov, str. x și C.; E - C. și particulari Moșoaia; S - D. și Drum acces; V - Comuna Bascov (E.); a obligat în solidar pârâții la plata către reclamantă a sumei de 7.130 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariu expert.

Pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a declarat apel atât împotriva încheierii de ședință din 13 aprilie 2018, cât și împotriva sentinței civile nr. 345/2021 din 5 iulie 2021, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă.

Pârâții Aeroclubul României, Municipiul Pitești, Comisia Locală de Fond Funciar Pitești și Statul Român prin Ministerul Finanțelor - DGRFP Ploiești - AJFP Argeș au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 345/2021.

Prin decizia civilă nr. 2912 din 2 iunie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția netimbrării apelului declarat de pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, invocată din oficiu, și a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de această parte împotriva încheierii de ședință din 13 aprilie 2018 și a sentinței civile nr. 345/2021. A respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâții Aeroclubul României și Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș. A admis apelul formulat de pârâții Municipiul Pitești și Comisia Locală de Fond Funciar Pitești, după cum urmează: a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Pitești și Comisia Locală de Fond Funciar Pitești, excepție invocată de aceștia; a respins acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta A. împotriva pârâților Municipiul Pitești și Comisia Locală de Fond Funciar Pitești, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a menținut, în rest, sentința; a obligat pe reclamantă să plătească pârâților Municipiul Pitești și Comisia Locală de Fond Funciar Pitești suma de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recurs separat de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și de Aeroclubul României.

i) În cuprinsul cererii de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, a expus, în esență, următoarele aspecte:

A considerat că hotărârea recurată este nelegală, întrucât acțiunea vizează, în fapt, anularea în parte a unui act de schimb pentru un imobil aflat în proprietate publică, în administrarea Aeroclubului României, în baza actului de schimb nr. 1647/29.08.1990. În speță, instanțele nu au ținut cont de faptul că, potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, imobilul-teren din litigiu aparține domeniului public aflat în administrarea Aeroclubului României, iar potrivit dispozițiilor art. 11 din aceeași lege, aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Acest principiu a fost preluat de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., care definește în Titlul VI Proprietatea publică, menționând inclusiv obiectul, caracterele dreptului de proprietate publică, cazurile de dobândire și stingerea acestui drept.

Or, apartenența la domeniul public al Statului determină ca bunurile care fac obiectul litigiului să aibă ca trăsături esențiale cele consacrate în mod expres în Constituție, la art. 16 alin. (4), precum și în legea care reglementează regimul juridic al proprietății publice, respectiv aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.

Prin urmare, acțiunea reclamantei se impunea a fi respinsă, având în vedere și faptul că suprafața de 114 ha teren, aflată în administrarea Aeroclubului României, reprezentat prin Aeroclubul Teritorial Henri Coandă Pitești, se află înregistrată în inventarul bunurilor din domeniul public pentru ordonatorul principal, Ministerul Transporturilor, aprobat atât prin anexa nr. 12 din H.G. nr. 2060/2004, cât și prin anexa nr. 16 la H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

Potrivit art. 4 și 5 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, sunt exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate terenurile aflate în proprietatea publică a statului și nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

Legea nr. 213/1998 stabilește că trecerea unui bun aparținând domeniului public al statului din domeniul public în domeniul privat sau în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se poate face numai prin hotărâre de guvern, iar sancțiunea actelor juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziții este nulitatea absolută, conform art. 11 alin. (2) din lege.

A mai precizat că nu a fost prezentată nicio dovadă de trecere a terenurilor din domeniul public al statului în domeniul privat al comunei, iar Statul Român nu a revocat niciodată dreptul de administrare înscris de către Aeroclubul României în Cartea Funciară, astfel că emiterea titlurilor de proprietate pentru reclamantă de către Primăria Bradu nu a fost făcută print-un act legal.

A apreciat că instanțele nu au dat eficiență dispozițiilor legale cu privire la domeniul public al statului și nu au avut în vedere că, pentru a fi posibilă trecerea terenului din domeniul public al statului în domeniul privat al comunelor, ar fi fost necesară emiterea unei hotărâri de guvern prin intermediul căreia să se aprobe această trecere, iar pentru ca acest lucru să fie posibil, Comisia Județeană Argeș trebuia să solicite și să obțină o hotărâre de guvern care să transfere mai întâi terenul din domeniul public al statului în domeniul privat al comunei, astfel încât emiterea titlurilor de proprietate să fie în conformitate cu legea.

A mai arătat că pârâtul Aeroclubul României are un drept de administrare cu privire la terenul ce i-a fost atribuit de Statul Român în vederea exercitării activității pe care o desfășoară, având destinația de teren de zbor, teren ce se află în domeniul public, așa cum a fost încadrat prin H.G. nr. 2060/2004, anexa 12, poz. 35491, cod clasificare 82906.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată dispuse de instanța de fond și menținute de instanța de apel, recurentul a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 și 455 C. proc. civ., întrucât fiind mai mulți pârâți - instituții publice distincte, trebuia să se menționeze în mod clar cuantumul cheltuielilor de judecată la care este obligat fiecare pârât - instituție în parte.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei civile nr. 2912/2.06.2022, admiterea apelului și respingerea, în tot, a acțiunii reclamantei.

ii) În cuprinsul cererii de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Aeroclubul României a expus, în esență, următoarele aspecte:

A arătat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea art. 136 alin. (2) din Constituția României, care arată că bunurile aflate în proprietatea publică sunt inalienabile.

În acest sens, a considerat că au fost încălcate prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, care stabilesc că aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, porturi și aeroporturi și că terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Astfel, ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.

A mai arătat că instanța de apel a încălcat prevederile Deciziei ICCJ nr. 23/2011, care arată faptul că sintagma "în condițiile legii" se referă la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat prin hotărâre de guvern, emisă cu privire la terenurile respective. În lipsa unui astfel de act normativ, actele încheiate asupra terenurilor sunt lovite de nulitate, ele făcând parte în continuare din domeniul public. Cu privire la acest motiv, s-a reproșat instanței de apel că nu a analizat admisibilitatea acțiunii având în vedere lipsa oricăror dovezi, acte normative prin care să se prevadă trecerea terenului din domeniul public în domeniul privat.

De asemenea, a mai precizat că instanța de apel a ignorat prevederile H.G. nr. 2060/2004 și H.G. nr. 1706/2006, hotărâri de guvern care produc efecte și astăzi, nefiind modificate, Anexa nr. 12 din H.G. nr. 2060/2004 fiind menținută prin H.G. nr. 1705/2006. Doar guvernul, printr-o hotărâre emisă la solicitarea Comisiei Județene Argeș, hotărâre care ar fi putut să aprobe transferul terenului din domeniul public al statului în domeniul privat al comunei, ar fi putut dispune schimbarea regimului juridic.

Prin urmare, toate aceste dispoziții legale au fost ignorate de instanța de apel, care a pronunțat hotărârea recurată cu aplicarea greșită a legii.

A menționat că titular al acestui drept de proprietate publică este Statul Român, Aeroclubul României deținând un drept de administrare care a fost înscris în cartea funciară în baza HCM nr. 117/12.02.1975, Protocolului nr. 413/12.04.1977 și H.G. nr. 509/12.05.1990. Dreptul Aeroclubului a fost înscris în mod legal în cartea funciară, cu respectarea Legii nr. 7/1996, caracterele juridice ale dreptului de administrare derivând din dreptul de proprietate publică, care, la rândul său, are aceleași caractere, respectiv este inalienabil, imprescriptibil și insesizabil.

A mai arătat că imobilul deținut de Aeroclub este un bun public de uz și de interes național, fiind administrat de către acesta încă din anul 1940.

În concluzie, suprafața de teren din prezentul litigiu nu a ieșit din domeniul public al statului român, în cauză fiind vorba de un bun de uz și utilitate publică de interes național.

A apreciat că titlul Aeroclubului este mai bine caracterizat, iar prin comparație de titluri, actelor normative care stabilesc situația juridică a unor imobile declarate ca domeniu public, nu le pot fi opuse titluri de proprietate emise de entități juridice care nu pot dispune și emite titluri de proprietate decât asupra unor imobile ce aparțin domeniului privat al statului.

A mai menționat că instanța de apel nu a ținut cont de autoritatea de lucru judecat, respectiv decizia civilă nr. 1399/23.09.2010, pronunțată în dosarul nr. x/2007, prin care a fost menținut ca fiind temeinic și legal actul de schimb.

Având în vedere faptul că, în mod nelegal, a fost constatată nulitatea absolută parțială a actului de schimb nr. 1647/29.08.1990, redactat la 6 august 1990, aspectele adiționale invocate de reclamant ar trebui apreciate, de asemenea, ca fiind nelegale.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Intimații Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș au formulat, pe rând, întâmpinări la recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. Totodată, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș a răspuns în întâmpinare și la recursul promovat de pârâtul Aeroclubul României, solicitând admiterea acestuia.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea celor două recursuri, ca nefondate, și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, fără a depune dovezi în acest sens.

Au fost depuse răspunsuri la întâmpinare de către recurenți și intimata-reclamantă, prin care au fost solicitate înlăturarea apărărilor părților adverse și admiterea recursurilor, respectiv respingerea acestora.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar prin încheierea din 21 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, constituită în complet de filtru, a admis în principiu recursul, fiind stabilit termen, cu citare părți, la 9 noiembrie 2023, pentru soluționarea recursurilor.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin decizia recurată a fost menținută soluția de admitere a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și Aeroclubul României, constatându-se nulitatea absolută parțială a actului de schimb din data de 06.08.1990, înregistrat sub nr. x/29.08.1990 în registrul de transcripțiuni, referitor la terenul în suprafață de 29,19 ha, situat în comuna Bradu, cu consecința obligării pârâților la dezmembrarea acestei suprafețe din totalul de 114 ha deținut în punctul Turcești și a rectificării corespunzătoare a cărții funciare. În esență, instanțele de fond au reținut că este fondat motivul de nulitate absolută invocat constând în încălcarea interdicției de înstrăinare a terenurilor, prevăzută de art. 1 - art. 3 din Legea nr. 9/1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și Aeroclubul României, invocând greșita interpretare și aplicare a unor dispoziții de drept material. Întrucât, în esență, criticile formulate de cei doi recurenți sunt similare și presupun o soluție unitară, Înalta Curte consideră că este justificată analizarea împreună a celor două cereri de recurs, urmând a se oferi răspuns atât argumentelor comune invocate de ambii recurenți, cât și celor menționate în mod distinct de fiecare dintre aceștia.

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate de recurenții pârâți, încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate și nu pot conduce la admiterea căilor de atac exercitate în prezenta cauză, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă la ipoteza în care hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Din observarea criticilor formulate de ambii recurenți, prin cererile de recurs, rezultă că aceștia nu au înțeles să aducă vreun argument prin care să combată modalitatea în care instanțele de fond au făcut interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 și art. 3 din Legea nr. 9/1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii.

Într-adevăr, în conformitate cu art. 1 din actul normativ invocat, intrat în vigoare începând cu data de 01.08.1990, "până la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrăinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel, situate înăuntrul sau în afara localităților." Potrivit art. 3 din legea menționată, "înstrăinările de terenuri de orice fel, (…), făcute prin acte între vii, după intrarea în vigoare a prezentei legi, sunt nule de drept." Astfel cum a reținut instanța de apel, Legea nr. 9/1990 prevede o interdicție generală și temporară de înstrăinare a terenurilor, fiind lipsite de relevanță categoria de folosință a terenurilor, titularul dreptului de proprietate sau actul juridic încheiat între vii având efect translativ de proprietate.

În raport dispozițiile C. civ. din anul 1864, în vigoare la data încheierii contractului de schimb din data de 06.08.1990, trebuie subliniat că înstrăinarea terenurilor pe perioada interdicției temporare de înstrăinare se sancționează cu nulitatea absolută, deoarece lipsește cerința obiectului actului translativ de proprietate de a se afla în circuitul civil. În conformitate cu art. 948 pct. 3 C. civ., una dintre condițiile esențiale pentru validitatea oricărei convenții este aceea de a avea un obiect licit și determinat, ceea ce presupune, în privința actelor translative de proprietate, și condiția ca bunul să poată forma obiectul comerțului, astfel cum prevede art. 963 C. civ. Sancțiunea civilă care intervine pentru nerespectarea acestei cerințe a obiectului este nulitatea absolută a actului juridic, deoarece a fost încheiat cu încălcarea unei condiții de validitate prevăzute de lege pentru ocrotirea unui interes general, public, determinat de asigurarea stabilității circuitului juridic civil.

Contractul de schimb cu privire la care s-a solicitat nulitatea absolută a fost încheiat la data de 06.08.1990, adică la o dată la care era în vigoare Legea nr. 9/1990, care instituia interdicția temporară și generală a înstrăinării terenurilor prin acte juridice între vii. Contractul de schimb a fost încheiat sub imperiul prevederilor art. 1405 - art. 1409 C. civ. 1864, fiind relevant că schimbul este un contract prin care părțile dau un lucru pentru altul, iar regulile de drept material aplicabile acestui tip de contract sunt cele prevăzute pentru contractul de vânzare - cumpărare, astfel cum dispune art. 1409 C. civ. În conformitate cu art. 1310 C. civ. 1864, pot fi vândute numai lucrurile care sunt în comerț. Așa fiind, obiectul contractului de schimb, care este un act juridic încheiat între vii și translativ de proprietate, poate fi reprezentat numai de bunuri care se găsesc în circuitul civil, fără a putea fi valabil schimbul unor bunuri pentru care legiuitorul a instituit o interdicție de înstrăinare. Or, în speța de față, părțile contractului au înțeles să transfere dreptul de proprietate asupra unor terenuri aflate în patrimonii diferite, respectiv în patrimoniul statului și în patrimoniul cooperatist, astfel cum a reținut instanța de apel. Atât timp cât acest act translativ de proprietate a fost încheiat la o dată la care era în vigoarea dispoziția legală ce instituia o interdicție absolută de înstrăinare, indiferent de categoria de folosință a terenului, de titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor sau de tipul actului translativ încheiat, în mod just au reținut instanțele de fond împrejurarea că bunurile schimbate nu se aflau în circuitul civil, ceea ce justifică aplicabilitatea sancțiunii nulității absolute a actului juridic contestat.

Niciunul dintre recurenții pârâți nu a înțeles să aducă vreo critică în privința interpretării și aplicării dispozițiilor art. 1 - art. 3 din Legea nr. 9/1990, coroborate cu art. 1405 - art. 1409 și art. 1310 C. civ. 1864, astfel încât soluția de admitere a cererii de chemare în judecată și de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de schimb din data de 06.08.1990, cu toate consecințele ce decurg din adoptarea acestei soluții, este pe deplin legală.

În esență, ambii recurenți au înțeles să invoce apartenența terenului la domeniul public al statului și caracterul inalienabil al bunurilor proprietate publică, indicând dispozițiile art. 858 și art. 861 din noul C. civ., art. 4 și art. 5 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar și art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Toate aceste norme de drept material nu sunt în măsură să fundamenteze motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atât timp cât instanța de apel nu a efectuat vreo interpretare sau aplicare a acestor prevederi de drept material și nici nu putea să efectueze o atare analiză, din moment ce normele juridice menționate nu sunt incidente în cauza de față, prin raportare la data intrării lor în vigoare. Contractul de schimb atacat a fost încheiat la data de 06.08.1990, astfel încât verificarea respectării condițiilor de validitate ale convenției trebuie să se realizeze exclusiv în raport de dispoziții legale în vigoare la data încheierii actului juridic contestat. Altfel spus, cauza de nulitate absolută invocată se verifică în raport de situația contemporană încheierii contractului de schimb, iar nu în raport de împrejurări ivite ulterior perfectării actului încheiat de părți. În aceste condiții, sunt lipsite de relevanță toate apărările indicate de recurenții pârâți, care au în vedere dispoziții legale adoptate ulterior încheierii actului translativ de proprietate.

Totodată, Înalta Curte precizează că legalitatea soluției de admitere a cererii de chemare în judecată se întemeiază pe ideea că, la data perfectării schimbului, interdicția de înstrăinare era prevăzută de legiuitor în mod absolut, pentru orice fel de act translativ (deci, inclusiv pentru contractul de schimb), pentru orice fel de terenuri (deci, inclusiv pentru terenul situat în intravilan, la care se referă litigiul de față) și pentru orice titular al dreptului de proprietate (indiferent dacă este vorba despre persoane fizice sau juridice, despre stat, unități administrativ-teritoriale sau organizații cooperatiste).

Toate susținerile legate de caracterul inalienabil al terenurilor la care se referă contractul anulat sunt lipsite de relevanță pentru soluționarea cauzei de față, deoarece, pe de-o parte, temeinicia cauzei de nulitate se apreciază în raport de situația juridică a bunurilor existentă la data perfectării actului și nu în raport de împrejurări ivite ulterior, iar pe de altă parte, caracterul de bun inalienabil susține tocmai ideea neaflării bunurilor în circuitul juridic civil și, implicit, neîndeplinirea cerinței de valabilitate cu privire la obiectul actului translativ de proprietate. Or, aceste argumente sprijină tocmai aplicarea sancțiunii de drept civil a nulității absolute a actului de schimb încheiat cu privire la un bun ce nu poate fi înstrăinat prin acte juridice între vii.

Împrejurarea că terenul în litigiu ar face parte din domeniul public al statului și că s-ar afla în administrarea Aeroclubului României nu înlătură cauza de nulitate absolută existentă la data încheierii contractului de schimb, când dispozițiile art. 1 - art. 3 din Legea nr. 9/1990 interziceau în mod imperativ orice transfer prin acte între vii a dreptului de proprietate asupra terenurilor, indiferent de titularul acestuia.

Cauza de nulitate absolută nu poate fi acoperită nici prin invocarea anexei nr. 12 din H.G. nr. 2060/2004 și a anexei nr. 16 din H.G. nr. 1705/2006 referitoare la aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, atât timp cât lipsa de valabilitate a obiectului convenției de schimb din data de 06.08.1990 nu poate fi acoperită prin emiterea ulterioară a unor acte administrative date în organizarea executării legilor.

Susținerile recurenților privind lipsa unei hotărâri de guvern pentru trecerea terenului din domeniul public al statului în cel privat și pretinsa încălcare a deciziei nr. 23/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt nefondate, deoarece nu sunt apte să determine lipsa de temeinicie a motivului de nulitate absolută invocat, în condițiile încălcării interdicției de înstrăinare a terenurilor, indiferent de titularul dreptului de proprietate.

Faptul că recurenții pârâți contestă legalitatea titlului de proprietate asupra terenurilor reconstituite pe numele autorului intimatei reclamante excede cadrului procesual de față, deoarece obiectul cererii deduse judecății se referă la constatarea nulității absolute a unui act translativ încheiat cu încălcarea interdicției de înstrăinare, în timp ce valabilitatea titlului de proprietate nr. x/2008, emis în temeiul Legii nr. 18/1991, a format obiectul judecății în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Pitești, soluționat în sensul respingerii acțiunii în nulitatea titlului de proprietate menționat, prin sentința civilă nr. 627/23.0.2009, rămasă irevocabilă prin nerecurare.

De asemenea, invocarea comparării titlurilor deținute de reclamantă și de pârâtul Aeroclubul României cu privire la imobilul în discuție este lipsită de orice relevanță, prin raportare la obiectul litigiului de față, acesta vizând o acțiune în constatarea nulității absolute, iar nu o acțiune în revendicare imobiliară, astfel cum în mod just a argumentat instanța de apel.

Recurentul pârât Aeroclubul României a mai invocat încălcarea de către instanța de apel a autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1399/23.09.2010, pronunțată în dosarul nr. x/2007. Cu privire la această susținere, recurentul s-a limitat la enunțarea acestei apărări, fără nicio argumentare și fără a se formula vreo critică de nelegalitate cu privire la decizia pronunțată de instanța de apel. Nu s-au arătat nici dispozițiile legale de drept material pretins încălcate și nici în ce manieră autoritatea de lucru judecat ar fi fost nesocotită, în condițiile în care curtea de apel a arătat explicit că hotărârea menționată nu poate avea autoritate de lucru judecat deoarece acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. x/2007 nu a fost soluționată în contradictoriu cu titularul dreptului dedus judecății și, în plus, reclamanta din prezentul litigiu nu a avut calitatea de parte în dosarul menționat. Referitor la aceste considerente, nu a fost expusă nicio critică de nelegalitate cu privire la care instanța de recurs să fie învestită și să poată să examineze legalitatea deciziei pronunțate în apel. În orice caz, față de dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească beneficiază de autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, ceea ce presupune a se realiza o judecată cu privire la problema litigioasă. Or, în dosarul menționat, nu s-a stabilit valabilitatea contractului de schimb în raport de dispozițiile legale invocate de reclamantă, în prezentul litigiu, vizând încălcarea interdicției temporare de înstrăinare a terenurilor prin acte juridice între vii.

Toate aceste considerente sunt suficiente pentru a reține lipsa de temeinicie a motivelor de recurs invocate de ambii recurenți și, implicit, legalitatea soluției de admitere a acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a contractului de schimb din data de 06.08.1990.

Cât privește soluția de admitere a celorlalte capete de cerere accesorii, vizând dezmembrarea terenului în suprafață de 114 ha și rectificarea corespunzătoare a cărții funciare, nu au fost formulate critici de nelegalitate distincte de cele care au vizat capătul principal, astfel încât instanța de recurs nu este învestită cu verificarea în mod distinct a legalității soluției pronunțate asupra petitelor accesorii.

Recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a mai criticat decizia instanței de apel prin prisma reținerii greșite a culpei sale procesuale, susținându-se, implicit, o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 1349 și art. 1357 C. civ., în privința condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Contrar susținerilor recurentului, culpa procesuală a acestuia a fost stabilită în mod corect de instanțele de fond, prin raportare la soluția de admitere a cererii de chemare în judecată și de constatare a nulității absolute a actului juridic atacat. Ceea ce este relevant este faptul că Statul român a avut calitatea de pârât la judecata în fond a cererii de chemare în judecată, iar prin hotărârea pronunțată s-a reținut, pe de-o parte, legitimitatea sa procesuală, rezultată din calitatea de parte la încheierea contractului de schimb, iar pe de altă parte, s-a constatat faptul că acesta a căzut în pretenții prin aceea că s-a aplicat sancțiunea de drept civil a nulității absolute a actului juridic încheiat cu nerespectarea unei dispoziții legale imperative. În consecință, culpa procesuală a fost corect stabilită în sarcina acestui pârât, astfel încât dispozițiile art. 453 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 1349 și art. 1357 C. civ., au fost corect interpretate și aplicate cu prilejul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Tot astfel, în privința caracterului solidar al obligației de plată a cheltuielilor de judecată, conform art. 455 C. proc. civ., trebuie spus că instanțele de fond au interpretat și aplicat în mod corect aceste dispoziții, atât timp cât temeiul acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de delictul civil constând în provocarea din culpă a procesului, rezultată din împrejurarea căderii în pretenții în litigiul dedus judecății. Or, în materia răspunderii civile delictuale, regula este aceea a răspunderii solidare, în conformitate cu art. 1382 C. civ., care dispune în sensul că "cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat." Art. 455 C. proc. civ. prevede explicit că, într-o cauză având mai mulți pârâți, cum este ipoteza din speță, aceștia vor putea fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu poziția lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei. Față de împrejurarea că litigiul a fost purtat cu mai mulți pârâți, care au căzut în pretenții, constatând că obligația de suportare a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă s-a născut pe temeiul răspunderii civile delictuale, este pe deplin legală soluția dată asupra capătului de cerere accesoriu în sensul reținerii solidarității obligației de plată între debitori, în temeiul prevederilor legale anterior menționate.

Toate aceste argumente sunt suficiente pentru a reține caracterul nefondat al motivului de casare invocat de către recurenții pârâți, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curtea, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și de pârâtul Aeroclubul României împotriva deciziei civile nr. 2912 din 2 iunie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și de Aeroclubul României împotriva deciziei civile nr. 2912 din 2 iunie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2023.