ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 413/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă sub nr. x/2017 din data de 31 ianuarie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., Consiliul Local al Comunei Ruginoasa, Comisia Locală a Comunei Ruginoasa de Aplicare a Legilor Funciare și Comisia Județeană Iași de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (i) să se constate nulitatea absolută a contractelor de mandat autentificate sub nr. x din 8 aprilie 2008 și sub nr. x din 23 mai 2008 la BNP C., intervenite între mandantul D. și mandatarul B., pentru lipsa parțială a obiectului contractului, semnarea acestuia de către o persoană care nu avea calitatea și absența consimțământului tuturor părților; (ii) revenirea la situația anterioară semnării contractelor de mandat prin anularea tuturor actelor subsecvente acestora de înscriere, transmitere sau înstrăinare a proprietății, pentru imobilele ce fac obiectul titlurilor de proprietate x emise de Comuna Primăriei Ruginoasa în data de 6 octombrie 2008; (iii) anularea parțială a proceselor-verbale de punere în posesie din 2008 și respectiv a Titlurilor de proprietate nr. x și nr. x emise de Comuna Primăriei Ruginoasa în data de 6 octombrie 2008 și obligarea Comisiei Locale Ruginoasa și a Comisiei Județene Iași să emită noi documente administrative, în favoarea reclamantului cu o cotă de 50% din dreptul de proprietate, în baza Cesiunii de Drepturi Succesorale din data de 5 decembrie 2017, alături de E..

Prin sentința civilă nr. 1496 din 17 iunie 2021, Tribunalul Iași a respins cererea de chemare în judecată formulată de A., în contradictoriu cu pârâții B., Consiliul local al comunei Ruginoasa, Comisia locală a comunei Ruginoasa de aplicare a legilor funciare, Comisia județeană Iași de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și intervenientul forțat F., având ca obiect anulare act acte subsecvente contractelor de mandat, proces-verbal de punere în posesie și titlu de proprietate.

Prin decizia nr. 544 din 18 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1496 din 17 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă. Totodată a fost admisă excepția netimbrării apelului incident și a fost anulat, ca netimbrat, apelul incident formulat de apelanți G. și H. împotriva aceleiași sentințe.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 544 din 18 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a declarat recurs reclamantul A.. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 21 martie 2022, sub nr. x/2017, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 5.

Prin cererea de recurs formulată de reclamantul A. transmisă prin e-mail la data de 27 februarie 2022 și prin poștă la data de 3 martie 2022, recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârilor instanțelor de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, invocându-se incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a arătat că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală, motivarea acesteia fiind superficială și contradictorie, dispunându-se doar formal asupra fondului cauzei, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. referitoare la motivarea efectivă și concretă a hotărârii judecătorești.

Instanța de control judiciar nu a procedat la o examinare efectivă a motivelor de apel invocate de reclamant, ci s-a rezumat la o motivare lacunară, parțială si contradictorie, ceea ce duce la concluzia că nu a existat o veritabilă judecată a fondului în etapa apelului. A mai susținut recurentul că această omisiune este cu atât mai gravă, în condițiile în care unul dintre motivele de apel invocate viza tocmai lipsa unei motivări efective a hotărârii pronunțate în cauză de către prima instanță.

Instanța de apel a refuzat să examineze și să se pronunțe asupra motivelor de apel vizând existența cauzei ilicite (inclusiv frauda la lege) și imorale - motiv de nulitate absolută a contractelor de mandat încheiate între intimatul B. și defuncta D., precum și a contractelor subsecvente de vânzare, încheiate de acesta în calitate de mandatar al defunctei.

Recurentul-reclamant a arătat că, motivându-și această susținere, în sensul imposibilității analizării și pronunțării asupra cauzei de nulitate invocate de reclamant, argumentele Curții de Apel Iași sunt absolut contradictorii.

Astfel, pe de o parte, instanța de apel a reținut, în mod corect, că reclamantul a invocat pe parcursul judecății în primă instanță cauza ilicită și imorală drept motiv de nulitate a actelor juridice menționate anterior, fără ca aceasta să constituie o modificare a cadrului procesual inițial .

Pe de altă parte, instanța de apel a reținut, în cuprinsul aceleiași motivări, faptul că aceleași aspecte referitoare la cauza ilicită și imorală, reiterate de reclamant prin motivele de apel formulate în cauză, nu ar fi făcut obiectul judecății în primă instanță și ar reprezenta o modificare a cadrului procesual inițial prin cererea de apel.

Această din urmă aserțiune a instanței de apel este vădit neîntemeiată și contradictorie, criticile formulate de reclamant prin motivele de apel nemodificând cadrul procesual inițial.

Prin cererea de chemare în judecată inițială, reclamantul a invocat nulitatea absolută a contractelor de mandat încheiate de intimatul B. cu defuncta D., precum și nulitatea absolută a contractelor de vânzare subsecvente.

A invocat, de asemenea, cauza ilicită și imorală, inclusiv frauda la lege, drept motiv de nulitate absolută a contractelor de mandat și a actelor succesive de vânzare, inclusiv prin precizările scrise formulate la termenul de judecată din 30 mai 2017.

Conform încheierii de ședință din 27 iunie 2017 a Tribunalului Iași, reclamantul a înaintat la dosarul cauzei precizări "ce completează unele aspecte referitoare la primul capăt de cerere, constatarea nulității absolute a celor două contracte de mandat".

Astfel, s-a reținut că reclamantul a precizat, prin înscrisul înaintat la instanță la 19 iunie 2017, că înțelege să solicite anularea actelor subsecvente contractelor de mandat și anularea contractelor de vânzare cumpărare ce au fost încheiate cu pârâții.

Chiar dacă prin precizările menționate reclamantul nu a nominalizat in terminis cauza ilicită și imorală drept motiv de nulitate a contractelor de mandat și a actelor subsecvente, invocarea acesteia rezultă fără dubiu din aspectele de fapt evocate în cuprinsul acestor precizări.

Totodată, în aplicarea și respectarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., respectiv art. 152 C. proc. civ. atât prima instanță, cât și instanța de apel aveau îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În virtutea respectării principiului aflării adevărului, precum și a rolului activ al judecătorului în îndeplinirea acestui scop, instanța de apel avea obligația de a analiza cauza ilicită și imorală, precum și frauda la lege, drept cauze de nulitate absolută invocate de reclamant. Aceasta, întrucât în calificarea juridică a unei cereri, instanța nu este ținută de omisiunea sau denumirea greșită dată acesteia de către partea care o formulează, ci trebuie să manifeste un rol activ, calificând sau recalificând în mod corect cererile sau susținerile părților.

Astfel cum a argumentat și în fața instanței de apel, obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost modificat, el rămânând, în esență, același -constatarea nulității absolute a contractelor de mandat și a actelor subsecvente -elementul de noutate, prezentat în mod clar prin precizările scrise făcute la termenul de judecată din constând doar în incidența și a altei cauze de nulitate absolută, anume cauza ilicită și imorală, inclusiv prin frauda la lege.

Instanța de apel, prin considerentele deciziei pronunțate, a refuzat să examineze cauza prin prisma motivelor de nulitate absolută invocate de recurentul-reclamant, referitoare la cauza ilicită și imorală, inclusiv frauda la lege, pe care s-au întemeiat contractele de mandat și actele succesive de vânzare încheiate de intimatul B..

De asemenea, instanța de apel a respins nemotivat, ca inutilă, proba cu interogatoriul pârâților B. și H., solicitată de reclamant și care ar fi avut rolul de a proba existența cauzei ilicite și imorale pe care s-au fondat contractele inițiale de mandat, precum și contractele subsecvente de vânzare.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12 aprilie 2022 intimații-pârâți G. și H. au solicitat respingerea recursului ca nefondat. La 27 aprilie 2022 intimatul-pârât B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 2 mai 2022 recurentul-reclamant A. a transmis prin e-mail și, ulterior, prin poștă răspuns la întâmpinarea formulată de intimații-pârâți G. și H., iar la 16 mai 2022 a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât B., solicitând respingerea apărărilor acestora și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 20 octombrie 2022 recursul a fost admis în principiu.

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins, Înalta Curte constată următoarele:

Parcursul procesual al dosarului relevă că prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2017, pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., Consiliul Local al Comunei Ruginoasa, Comisia Locală a Comunei Ruginoasa de Aplicare a Legilor Funciare și Comisia Județeană Iași de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (i) să se constate nulitatea absolută a contractelor de mandat autentificate sub nr. x din 8 aprilie 2008 și sub nr. x din 23 mai 2008 la BNP C., intervenite între mandantul D. și mandatarul B., pentru lipsa parțială a obiectului contractului, semnarea acestuia de către o persoană care nu avea calitatea și absența consimțământului tuturor părților; (ii) revenirea la situația anterioară semnării contractelor de mandat prin anularea tuturor actelor subsecvente acestora de înscriere, transmitere sau înstrăinare a proprietății, pentru imobilele ce fac obiectul titlurilor de proprietate x emise de Comuna Primăriei Ruginoasa în data de 6 octombrie 2008; (iii) anularea parțială a proceselor-verbale de punere în posesie din 2008 și respectiv a Titlurilor de proprietate nr. x și nr. x emise de Comuna Primăriei Ruginoasa în data de 6 octombrie 2008 și obligarea Comisiei Locale Ruginoasa și a Comisiei Județene Iași să emită noi documente administrative, în favoarea reclamantului cu o cotă de 50% din dreptul de proprietate, în baza Cesiunii de Drepturi Succesorale din data de 5 decembrie 2017, alături de E..

Prin cererea înaintată prin e-mail la data de 24 mai 2017, intitulată precizări, reclamantul a menționat în mod explicit că se completează unele aspecte referitoare la primul capăt de cerere, vizând constatarea nulității absolute a celor două contracte de mandat, fără a modifica deci cererea inițială de chemare în judecată .

Primul termen de judecată acordat în cauză a fost la 30 mai 2017, când procedura a fost legal îndeplinită cu toate părțile litigante - atât cu reclamantul, care a fost lipsă, cât și cu toți pârâții pe care acesta i-a indicat în cererea de chemare în judecată, termen la care instanța, în virtutea rolului său activ, i-a pus în vedere reclamantului să precizeze cadrul procesual pasiv, constatându-se neconcordanțe între conținutul acțiunii și cadrul procesual pasiv conturat prin cererea introductivă, precum și să precizeze toate actele subsecvente a căror anulare o cere și temeiurile de drept aferente.

Prin cererea înaintată prin e-mail la data de 17 iunie 2017, intitulată precizări, reclamantul a menționat actele subsecvente contractelor de mandat a căror nulitate o solicită prin cel de-al treilea petit al acțiunii introductive, respectiv (i) contractul de vânzare-cumpărare din 21 mai 2010 autentificat sub nr. x/2010 de către BNP I., (ii) contractul de vânzare-cumpărare din 26 mai 2010 autentificat sub nr. x/2010 de către BNP I., (iii) contractul de vânzare-cumpărare din 22 iunie 2010 autentificat sub nr. x/2010 de către BNP I., (iv) contractul de vânzare-cumpărare din 21 mai 2010 autentificat sub nr. x/2010 de către BNP I., actul notarial de dezmembrare autentificat sub nr. x din 7 august 2015 emis de BNP J. .

Prin cererea înaintată prin e-mail la data de 17 iunie 2017, reclamantul a solicitat completarea probatoriului .

Prin cererea înaintată prin e-mail la data de 18 iunie 2017 intitulată complectare la precizări din 16/06/2017, reclamantul a menționat că înțelege să cheme în judecată și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Todirești și Consiliul Local al Comunei Todirești .

Prin încheierea din 27 iunie 2017, Tribunalul Iași a constatat că este clarificat capătul 3 de cerere vizând anularea actelor subsecvente urmare a precizării reclamantului din data de 17 iunie 2017, dispunându-se amânarea cauzei în vederea achitării taxei judiciare de timbru, precum și în vederea citării celor patru noi pârâți indicați de reclamant prin cererea adițională din 18 iunie 2017.

La termenul din 21 noiembrie 2017, pârâții s-au opus modificării cererii de chemare în judecată, astfel cum reiese din cele consemnate în încheierea de ședință de la dosar: instanța ia act de poziția procesuală a părților cu privire la modificarea acțiunii, respectiv de opoziția acestora.

Prin notele scrise, intitulate Răspuns la întâmpinare, înregistrate la data de 30 ianuarie 2018, reclamantul a solicitat instanței să nu procedeze la decăderea sa din dreptul de a modifica acțiunea, având în vedere că primul termen de citare a fost ulterior datei de 30 mai 2017 acesta urmând a fi determinat prin raportare la termenul când procedura a fost legal îndeplinită cu toate părțile litigante - nu doar cu reclamantul, astfel că primul termen cu procedura legal îndeplinită a fost în 27 iunie 2017 .

Prin încheierea din 17 decembrie 2020, Tribunalul Iași a admis excepția tardivității formulării cererii modificatoare, cu consecința păstrării cadrului procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată, cu capetele de cerere invocate în această cerere, reținând în acest sens că potrivit art. 204 C. proc. civ. reclamantul era în drept să formuleze cererea modificatoare până la primul termen la care acesta a fost legal citat, respectiv până la data de 30 mai 2017, cererile de modificare depuse de reclamant fiind depuse în data de 27 iunie 2017, ulterior.

Înalta Curte reține că s-a admis excepția tardivității în ce privește cererea modificatoare din data de 18 iunie 2017 intitulată complectare la precizări din 16/06/2017, prin care reclamantul a menționat că înțelege să cheme în judecată și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Todirești și Consiliul Local al Comunei Todirești .

Se impune precizarea potrivit căreia sancțiunea nu a afectat cererea prin care reclamantul, la solicitarea instanței, a precizat cel de-al treilea petit, această din urmă cerere rămânând câștigată judecății.

Din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizând nemotivarea hotărârii, Înalta Curte observă că reclamantul a criticat în fapt omisiunea, respectiv refuzul instanțelor de fond de a analiza motivele de nulitate absolută invocate de recurentul-reclamant, referitoare la cauza ilicită și imorală, inclusiv frauda la lege, pe care s-au întemeiat contractele de mandat și actele succesive de vânzare încheiate de intimatul B..

În acest sens, prin memoriul de recurs a precizat că deși nu a nominalizat in terminis cauza ilicită și imorală ca motiv distinct de nulitate a contractelor de mandat și a actelor subsecvente, invocarea acesteia rezultă fără dubiu din aspectele de fapt evocate în cuprinsul precizării depuse anterior primului termen de judecată, iar potrivit art. 22 C. proc. civ., instanțele de fond aveau obligația de a face o corectă calificare a cererii și de a analiza cauza ilicită și imorală, precum și frauda la lege.

Înalta Curte reține că motivul de recurs, prin care se critică în fapt încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, este susceptibil de încadrare în pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., urmând a fi analizat din această perspectivă.

Astfel, în raport de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, prin cererea de chemare în judecată reclamantul conturează cadrul procesual atât sub aspectul părților, cât și sub aspectul pretenției formulate și al motivelor care o justifică, instanța fiind ținută să statueze doar asupra cererilor formulate. În egală măsură, pârâtul trebuie să poată determina cu claritate care este pretenția formulată împotriva sa și care sunt motivele pe care se întemeiază, pentru a fi în măsură să formuleze apărări pertinente și complete.

În ce privește obiectul cererii, trebuie să existe o concordanță între ceea ce se cere și ceea ce se dă, astfel încât, pentru a nu se restrânge în mod artificial limitele învestirii sale, în măsura în care există dubii ori neconcordanțe între conținutul cererii introductive și petitul formulat de către reclamant, instanța trebuie să ceară clarificările necesare, determinând astfel sensul real al demersului judiciar inițiat.

În cauza de față, prin cererea introductivă reclamantul a cerut pe de-o parte constatarea nulității contractelor de mandat pentru lipsa parțială a obiectului contractului, semnarea acestuia de către o persoană care nu avea calitatea și absența consimțământului tuturor părților și, subsecvent nulității acestora, să se dispună revenirea la situația anterioară a actelor de înscriere, transmitere și de înstrăinare a proprietății. Capătul de cerere vizând anularea actelor subsecvente a fost precizat de reclamant la data de 17 iunie 2017 prin indicarea în mod expres a acestora, urmare a solicitării instanței de fond de clarificare a obiectului dedus judecății, o atare solicitare reprezentând expresia rolului activ al instanței de fond.

Înalta Curte reține că niciuna dintre precizările depuse de reclamant în etapa fondului - nici cea prealabilă termenului din 30 mai 2017 vizând explicitarea primului capăt de cerere și nici cea depusă urmare a solicitării instanței de clarificare a celui de-al treilea petit vizând actele subsecvente, nu conține referiri la cauza ilicită și imorală - motiv de nulitate a contractelor de mandat și a actelor subsecvente, astfel încât, instanța de fond nu putea pune în discuția părților clarificarea cadrului procesual obiectiv în raport și de aceste două cauze distincte de nulitate.

În raport de criticile potrivit cărora nu s-a dat eficiență principiului rolului activ al judecătorului, prin aceea că instanța de fond nu a analizat și aceste motive de nulitate, care, deși neprecizate în mod explicit ele reies din cuprinsul precizărilor depuse anterior primului termen de judecată, Înalta Curte reamintește că obiect al recursului îl face hotărârea instanței de apel, iar nu hotărârea instanței de fond iar pe de altă parte, contrar susținerilor recurentului, instanța nu este în măsură să facă o analiză exhaustivă a tuturor motivelor de nulitate prevăzute de lege, întrucât astfel s-ar substitui părții și s-ar înfrânge principiul disponibilității care guvernează procesul civil.

Pe de altă parte, conturarea motivelor de nulitate absolută din înscrisurile depuse de către pârâtul B., nu este de natură a naște în sarcina instanței suplinirea rolului activ și diligent de care trebuie să dea dovadă reclamantul, acesta având posibilitatea de a formula cererile pe care le consideră necesare, în termenele stabilite de C. proc. civ., pentru salvgardarea disciplinei procesuale și pentru evitarea tergiversării soluționării cauzei. Astfel cum în mod corect s-a reținut în doctrină, neindicarea concretă a motivelor cererii de chemare în judecată nu poate fi complinită prin anexarea unor înscrisuri doveditoare, întrucât nici judecătorul și nici pârâtul nu sunt datori să deducă motivele cererii.

Așadar, prin nepunerea în discuția părților de către judecătorul fondului a cadrului procesual obiectiv în raport de precizarea depusă de reclamant în data de 24 mai 2017 prin care s-a procedat la simpla evocare a unor elemente de fapt, nu a fost încălcat în cauză principiul rolului activ al judecătorului, mai ales în contextul în care partea a indicat în mod expres că nu se tinde la modificarea cererii introductive.

Înalta Curte reține că pentru prima oară au fost invocate motivele de nulitate constând în cauza ilicită și imorală prin memoriul de apel, iar față de dispozițiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ., în mod corect instanța de apel nu a procedat la analiza noilor cauze de nulitate invocate, acestea neavând valența unor simple motive de apel - cum susține recurentul, ci reprezintă o veritabilă modificare a acțiunii, care nu este permisă în apel, interdicția fiind de ordine publică.

Astfel, față de precizările recurentului potrivit cărora elementul de noutate a constat doar în incidența și a altei cauze de nulitate absolută, anume cauza ilicită și imorală, inclusiv prin frauda la lege, Înalta Curte reține că sub incidența art. 478 alin. (3) C. proc. civ. intră atât obiectul, cât și cauza cererii, invocarea unui temei juridic nou putând fi suspusă analizei instanței numai în condițiile art. 204 alin. (1) sau alin. (3) C. proc. civ.

Drept urmare, în mod corect instanța de apel nu a procedat la analiza acestor cauze de nulitate, ele nefăcând obiectul legalei învestiri a instanței - nici prin cererea introductivă și nici în condițiile art. 204 C. proc. civ.

Din perspectiva criticilor vizând motivele contradictorii cuprinse de hotărârea recurată existente la pagina 20 paragrafele 4 și 6, încadrate în motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte observă că cele două teze evidențiate de către recurent pentru a susține o pretinsă contradicție, reprezintă în fapt considerente complementare în susținerea soluției instanței de apel vizând extinderea cadrului procesual obiectiv în calea de atac.

Astfel, în paragraful 4 al paginii 20 din decizia recurată s-a reținut că prin cererea precizatoare depusă anterior primului termen de judecată nu se invocă o altă cauză de nulitate a contractelor de mandat, dar și că reclamantul a precizat în mod expres că nu înțelege să modifice cererea introductivă. Pe de altă parte, referirea din paragraful 6, potrivit căreia în apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, evocă dispozițiile art. 478 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste două considerente nu sunt contradictorii, întrucât primul paragraf nu afirmă, astfel cum sugerează recurentul, că aspectele invocate de reclamant în cererea precizatoare nu ar avea vocația de a modifica acțiunea, ci se afirmă că prin raportare la maniera în care a fost formulată și la precizarea expresă a reclamantului, nu a avut loc modificarea acțiunii, instanța de fond dând eficiență principiului disponibilității, a reținut cadrul procesual obiectiv inițial configurat, inclusiv în ce privește cauzele de nulitate analizate.

Din acest motiv, cele reținute la paragraful 6 reprezintă consecința celor statuate la paragraful 4, respectiv că neprocedându-se la o modificare a cererii de chemare în judecată în fața primei instanțe, în apel nu poate avea loc o extindere a cadrului procesual obiectiv cu noi motive de nulitate. Reiese așadar că cele două categorii de considerente sunt complementare și în nici un caz contradictorii.

În ce privește critica recurentului vizând respingerea nemotivat, ca inutilă a probei cu interogatoriul pârâților B. și H., care ar fi avut rolul de a proba existența cauzei ilicite și imorale pe care s-au fondat contractele inițiale de mandat, precum și contractele subsecvente de vânzare, întrucât prin aceasta se realizează o critică vizând regimul juridic al probatoriului, este subsceptibilă de încadrare în motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că la termenul din 4 noiembrie 2021, apelantul-reclamant a solicitat în fața instanței de apel încuviințarea probei cu interogatoriul, teza probatorie indicată de reprezentantul său convențional fiind dovedirea criticilor de netemeinicie invocate prin motivele de apel și care vizează nulitatea celor două contracte de mandat încheiate de intimatul B. cu defuncta D., pe de-o parte și, pe de altă parte, nulitatea absolută a actelor subsecvente de vânzare încheiate de intimat în virtutea celor două contracte de mandat, cauză ilicită motivată de reclamant prin prisma conflictului de interese, pe de-o parte, în materia contractului de mandat, existând interdicție la data încheierii contractelor în sensul imposibilității mandatarului de a dobândi bunurile pe care este însărcinat să le vândă și pe de altă parte, existența unui conflict de interese derivat din calitatea mandatarului B. la momentul încheierii contractelor de mandat și de vânzare, de funcționar public, fiind primar al comunei Todirești, funcționar public însărcinat cu atribuții directe în soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de D., astfel cum reiese din cele consemnate în încheierea de ședință . Instanța de apel a respins proba cu interogatoriul, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei raportat la teza probatorie indicată .

Drept urmare, contrar criticilor recurentului, instanța de apel a respins solicitarea reclamantului de administrare a probei cu interogatoriul pârâților prin raportare la tezele probatorii indicate de reprezentantul său convențional, respingând proba ca nefiind utilă soluționării cauzei, o atare soluție fiind corectă de vreme ce se tindea a se dovedi aspecte ce excedează cadrului procesual obiectiv stabilit de către reclamant.

În ce privește criticile vizând nemotivarea deciziei recurate, încadrate în motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârea instanței de apel este motivată în conformitate cu standardul de calitate instituit de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind enunțate cu claritate atât situația de fapt reținută în cauză pe baza probatoriului administrat, normele legale incidente, precum și modul de aplicare al legii la situația de fapt determinată. De asemenea, Înalta Curte reține că au fost analizate și s-a răspuns tuturor argumentelor principale invocate de apelantul-reclamant - subsumate cadrului procesual obiectiv cu care a fost legal învestită instanța, iar considerentele sunt formulate și structurate coerent, de natură a susține concluzia și raționamentul instanței.

În consecință, reținând că nu există motive care să justifice casarea deciziei atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 544 din 18 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.