ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 398/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

asupra conflictului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 19 iulie 2021, pe rolul Tribunalul Vaslui, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și chematul în garanție B. S.A., a solicitat obligarea pârâtului la anularea actului administrativ contestat, respectiv răspunsul la plângerea prealabilă și, pe cale de consecință, obligarea la plata sumelor depuse la B. în anul 1986 și a dobânzilor aferente, actualizate în raport de indicele inflației, până la data promovării cererii de chemare în judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat, cu privire la istoricul evenimentelor, că prin depunerea sumelor pe libret s-a constituit un contract de depozit între aceasta, în calitate de deponentă, și B., iar potrivit art. 969 C. civ., acest contract reprezintă legea părților și trebuie să fie executat cu bună credință. Astfel, la data depunerii, între reclamantă și B. s-au născut raporturi juridice contractuale de depozit și mandat care, potrivit art. 969 C. civ., reprezintă legea părților.

2.1 Prin sentința civilă nr. 277 din 29 septembrie 2021, Tribunalul Vaslui, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Pentru a decide astfel, a reținut că, din conținutul raportului născut între reclamantă și pârât, nu rezultă că acesta întrunește elementele pentru ca solicitarea părții să fie de competența instanței de contencios administrativ. În cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept sau interes vătămat legitim nu sunt condiționate de existența unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat, iar raportul trebuie să fie unul de autoritate.

Solicitarea petentei, de a-i fi restituită suma constituită ca depozit, urmează a fi examinată de instanța de drept comun, ca instanță competentă, atât sub aspectul îndreptățirii reclamantei, cât și în ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile.

În raport de valoarea obiectului cererii, dar și de sediul pârâtului, tribunalul a reținut că instanța competentă, din punct de vedere material și teritorial a soluționa cauza, conform art. 94 lit. k) și 107 C. proc. civ., este Judecătoria sectorului 5 București.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 1025 din 8 februarie 2022 a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Vaslui și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În considerentele care au condus la pronunțarea acestei soluții, a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 1, 7, 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

A constatat că instanța a fost învestită de către reclamanta A. cu o acțiune fundamentată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor la anularea actului administrativ contestat, respectiv a răspunsului la plângerea prealabilă, acesta fiind capătul principal de cerere, iar capătul accesoriu a constat în obligarea la plata sumelor depuse la B. în anul 1986 și a dobânzilor aferente, actualizate în raport de indicele inflației, până la data promovării cererii de chemare în judecată.

Judecătoria a dedus că, în fapt, reclamanta a urmat întocmai procedura reglementată de dispozițiile art. 7 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 anterior sesizării instanței de contencios administrativ, din moment ce aceasta, considerându-se vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ individual, a formulat plângere prealabilă împotriva actului administrativ nr. x, solicitând revocarea în tot a acestuia.

A apreciat că atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin precizarea din 20 august 2021, reclamanta a stabilit obiectul și limitele procesului, așa cum se prevede în dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., aceasta arătând clar că înțelege să își întemeieze cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Litigiul dedus judecății are ca obiect o acțiune promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și chematul în garanție B. S.A., prin care a solicitat obligarea pârâtului la anularea actului administrativ contestat, respectiv răspunsul la plângerea prealabilă și, pe cale de consecință, obligarea la plata sumelor depuse la B. în anul 1986 și a dobânzilor aferente, actualizate în raport de indicele inflației, până la data promovării cererii de chemare în judecată.

Chestiunea care a generat ivirea conflictului negativ de competență a fost reprezentată de stabilirea naturii juridice a litigiului în cauză, Tribunalul Vaslui apreciind că solicitarea reclamantei nu intră în sfera contenciosului administrativ, fiind o acțiune în restituire a unei sume de bani depusă la B. cu titlu de depozit. Judecătoria sectorului 5 București a reținut că a fost parcursă procedura prealabilă reglementată de art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004 și, în raport de obiectul cererii, procesul intră în sfera instanței de contencios administrativ.

Înalta Curte constată, din expunerea motivelor cererii, că reclamanta de fapt pretinde de la pârât plata sumei depusă la B. în anul 1986, cu titlu de depozit, demersul judiciar configurând o acțiune în pretenții, cu o natură civilă, a cărei competență - materială și teritorială - urmează a fi stabilită prin prisma valorii obiectului cererii. Raportul juridic născut între reclamantă și pârât nu se înscrie în sfera contenciosului administrativ, având la bază o acțiune care să presupună existența unui act administrativ nelegal și un raport de autoritate în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. "Judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști’’ și ale art. 107 C. proc. civ. din același cod "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel ’’.

Întrucât pârâtul are stabilit sediul în București, Bd. x, reiese că Judecătoria sectorului 5 București este competentă a soluționa cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.