ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 251/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 2376 din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 131/A din 04 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Au fost respinse cererile formulate de recurenți privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei nr. 2376 din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a formulat cerere de revizuire A. prin care a susținut că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală. Calea de atac a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul cererii a arătat că decizia civilă 2376 din 10 noiembrie 2021 nu a fost redactată și expediată în termenul prevăzut de lege, precum și că greșit a reținut instanța de recurs faptul că nu a fost indicat în cuprinsul recursului temeiul de drept al cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Apreciază că, în contextul în care la dosarul cauzei se regăseau chitanțele nr. 32 din 15.04.2019 și 52 din 29.06.2019 emise de avocat C., instanța trebuia să îi solicite acestuia să indice temeiurile de drept aplicabile în cauză. De asemenea, în dispozitivul deciziei nu este menționată suma de 2000 de RON onorariu de avocat ce trebuia acordată și actualizată cu rata inflației, fiind menționată doar suma de 400 de RON, aceasta fiind aferentă cheltuielilor cu transportul suportată de revizuent cu ocazia deplasărilor către instanțele de judecată.

Solicită ca prin decizia ce o va pronunța, Înalta Curte de Casație și Justiție să dispună obligarea intimatului la plata unei rente lunare de la data introducerii cererii, 23 aprilie 2019, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației. Solicită și obligarea la plata dobânzilor legale.

Arată că beneficiază de o pensie în cuantum de 1810 RON, mult mai mică decât cea a unui miner, are patru copii care nu au beneficiat de un trai decent și de o educație pe măsură, iar statul nu le-a acordat protecția necesară.

Apreciază că nu a avut un proces echitabil în acord cu prevederile art. 21 din Constituție și art. 6 paragraful 1 din CEDO.

Prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2022, dosar, revizuentul a arătat că formulează cerere de chemare în judecată a Cabinetului de Avocat C. pentru neglijență în serviciu și înșelăciune.

În susținerea cererii arată că la data de 15 aprilie 2019 a achitat suma de 400 de RON reprezentând onorariu de avocat în vederea asigurării reprezentării în dosarul x/2019 Plata a fost atestată prin chitanța numărul 32 emisă la aceeași dată.

Ulterior, la data de 29 iunie 2019, a achitat și diferența în cuantum de 1600 de RON, fiind emisă în acest sens chitanța numărul 52. Solicită sesizarea Baroului, a Avocatului Poporului și a instituțiilor competente în aflarea adevărului.

Prin cererea depusă la data de 22 decembrie 2022 de către revizuent, dosar, acesta a arătat că înțelege să își precizeze cererea inițială.

A motivat în sensul că prin decizia pronunțată de către Înalta Curte de Casațe și Justiție nu a fost respectată sentința penală nr. 16 din 31 mai 1991 pronunțată în dosarul x/1991, conform căreia renta lunară trebuia mărită.

Solicită ca, în dispozitiv, să se menționeze împrejurarea ca renta lunară să crească întotdeauna prin raportare la creșterea pensiilor și a salariilor, urmând a fi obligat intimatul și la plata daunelor materiale și morale solicitate.

Apreciază că probele din dosar au fost administrate cu rea-credință.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul B. a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire raportat la prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și excepția inadmisibilității cererii raportat la motivele invocate, neexistând contrarietate de hotărâri. Pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de revizuire arată că termenul de promovare a căii de atac este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, termen nerespectat de către revizuent.

Excepția inadmisibilității cererii de revizuire este întemeiată în opinia intimatului întrucât raportat la art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. nu ne aflăm în situația contrarietății de hotărâri.

Pe fondul cauzei, apreciază că motivele invocate în cerere nu se încadrează în prevederile art. 509 C. proc. civ.

Arată că nu pot fi folosite alte mijloace de reformare sau retractare a hotărârilor judecătorești în afara celor prevăzute de lege, iar exercitarea lor trebuie să se realizeze în condițiile legii.

Apreciază că reglementarea actuală a sistemului căilor de atac permit atât un control judiciar ierarhic cât și posibilitatea ca însăși instanța să poată reveni asupra propriei hotărâri, respectiv să o poată retracta dacă este greșită, însă în cazurile și condițiile prevăzute expres de lege.

Rolul activ al instanței în procedura revizuirii este redus, instanța având obligația de a verifica dacă cererea de revizuire este formulată în termenul prevăzut de lege, dacă motivul invocat se încadrează într-unul din cazurile de revizuire expres prevăzute de lege și dacă sunt întrunite condițiile de admisibilitate în raport de motivul de revizuire invocat, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care aceasta se întemeiază, după cum prevede art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

A atașat întâmpinării chitanța numărul 637 din 19 decembrie 2022 ce atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 2.500 de RON.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus comunicarea cererii de revizuire și a stabilit termen de judecată, cu citarea părților, în ședința publică din 9 februarie 2023.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul x/2019, în raport cu excepția tardivității, invocată de intimat, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac.

În speță, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul x/2019

Ultima hotărâre, în sensul dispozițiilor legale anterior redate, este chiar decizia a cărei revizuire se solicită, astfel încât, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire, în cazul reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., s-a împlinit în data de 10 decembrie 2021.

Cum cererea de revizuire a fost transmisă, prin e-mail, în data de 31 octombrie 2022, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, instanța constată că, în cauză, a intervenit sancțiunea decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac.

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., urmează a respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul x/2019, ca tardiv formulată.

Având în vedere cererea formulată de intimatul B. prin care a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care a atașat la dosar chitanța numărul x din data de 19 decembrie 2022 reprezentând dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 2.500 de RON, Înalta Curte o va admite în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și va obliga revizuentul la plata onorariului de avocat în cuantumul solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2376 din 10 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Obligă revizuentul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 de RON către intimatul B..

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2023.