Decizia nr. 2454/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1834/2020 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună, în principal, obligarea pârâtei la completarea titlului de plată emis la 29.07.2019 până la concurența sumei de 13.230.000 RON, acordată în baza titlului de despăgubire nr. 27/27.06.2013, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unui titlu de plată aferent restului valorii despăgubirii acordate, în cuantum de 10.584.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în declinarea de competență Prin încheierea din 15 mai 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei materiale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre secțiile civile din cadrul Tribunalului București. Pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2019**.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal Prin sentința civilă nr. 1834 din 25 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta la emiterea unui titlu de plată pentru suma de 10.584.000 RON. Această hotărâre a fost atacată cu apel de către pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Hotărârea pronunțată în apel de curtea de apel Prin decizia civilă nr. 69A din 25 ianuarie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul, a schimbat, în parte, sentința, în sensul că titlul de plată ce va fi emis de pârâtă trebuie să cuprindă doar diferența de 5.292.000 RON. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. A luat act că intimatul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Recursul exercitat în cauză Hotărârea instanței de apel a fost atacată pe calea recursului de către pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. În cererea de recurs a susținut că, ulterior pronunțării deciziei instanței de apel, a emis în favoarea intimatului ultimele două titluri de plată, nr. x, de câte 2.646.000 RON, astfel obligația stabilită în sarcina sa trebuie considerată îndeplinită integral. Recurenta a pretins că atașează aceste titluri în copie și a solicitat admiterea căii de atac, cu consecința respingerii acțiunii din perspectiva lipsei obiectului.

Apărările formulate în recurs Intimatul reclamant A. a depus întâmpinare, invocând excepțiile nulității și lipsei de interes a cererii de recurs. A arătat că nu au fost dezvoltate critici la adresa deciziei civile nr. 69/2022, iar susținerea rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată nu se circumscrie unui motiv de nelegalitate dintre cele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Drept urmare, operează nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. A învederat intimatul inexistența unui folos practic în declanșarea căii de atac raportat la faptul că, ulterior pronunțării hotărârii de apel, recurenta pârâtă a emis ultimele două titluri de plată pentru diferența de 5.292.000 RON, executând astfel dispozițiile instanței. În măsura depășirii acestor impedimente, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura în fața Înaltei Curți Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 aprilie 2022 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris. Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raport de admisibilitate față de data inițială a dosarului, 17 decembrie 2019, ulterioară datei de 21.12.2018, când au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, instanța constată caracterul nefondat al acestuia, pentru următoarele considerente. Cu titlu preliminar, instanța urmează a se pronunța asupra excepțiilor nulității și lipsei de interes a recursului, invocate de intimatul reclamant pe calea întâmpinării. Din lecturarea cererii de recurs poate fi desprinsă, spre a fi supusă cenzurii, situația juridică a executării benevole de către pârâtă a dispozițiilor hotărârii de apel, prin emiterea ultimelor două titluri de plată în sumă de 5.292.000 RON, situație ce conturează o acțiune rămasă fără obiect. Înalta Curte constată că afirmațiile recurentei sunt susceptibile de încadrare în motivul de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a reține lipsită de fundament excepția de nulitate pentru neîncadrarea criticilor. Prezenta instanță apreciază că la momentul pronunțării deciziei de apel subzista interesul în promovarea căii de atac exercitate în cauză, stingerea integrală a obligației prin emiterea titlurilor rămase reprezentând o chestiune distinctă, ce ține de executarea hotărârii, prin urmare excepția lipsei interesului nu poate fi primită. Litigiul de față are ca obiect o acțiune formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care se solicită obligarea acesteia, în principal, la completarea titlului de plată emis la 29.07.2019, până la concurența sumei de 13.230.000 RON, acordată în baza titlului de despăgubire nr. 27/27.06.2013, iar, în subsidiar, emiterea unui titlu de plată aferent restului valorii despăgubirii acordate, în cuantum 10.584.000 RON. În cauză, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a emis, în baza sentinței civile nr. 67F/22.02.2012 a Curții de Apel Pitești, definitivă prin decizia nr. 5044/28.11.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, titlul de despăgubire nr. 27 din 27.06.2013, stabilind în favoarea reclamantului despăgubiri în sumă de 13.230.000 RON, ce urmează a fi valorificate în procedura prevăzută de art. 41 din Legea nr. 165/2013. Tribunalul a constatat că termenul de plată pentru toate cele cinci tranșe este împlinit, conform art. 41 din Legea nr. 165/2013, nefiind intervenită o cauză de suspendare, revocare sau anulare a titlului, a admis acțiunea și a obligat pârâta la emiterea unui titlu de plată pentru suma de 10.584.000 RON. Din întreaga sumă menționată în titlul de despăgubire s-a emis un singur titlu de plată în valoare de 2.646.000 RON, astfel încât pârâtei îi incumbă obligația de a emite titluri de plată aferente celor patru tranșe. Prin decizia atacată în speță, Curtea de Apel a stabilit că suma corespondentă titlului de despăgubire este de 5.292.000 RON, prin raportare la cele trei titluri de plată emise în valoare de 2.646.000 RON fiecare, reprezentând tranșele 1, 2 și 3. Ceea ce se supune controlului judiciar prin intermediul recursului este executarea integrală a obligației rezultate din titlul nr. 27/27.06.2013, recurenta pârâtă pretinzând că, ulterior pronunțării deciziei de apel, a emis ultimele două titluri de plată, nr. x și nr. x, în cuantum de 2.646.000 RON fiecare. În viziunea sa, pretenția concretă dedusă prin acțiune a fost satisfăcută și, practic, cererea de chemare în judecată este lipsită de obiect. Se constată că recurenta nu a probat executarea benevolă a prestației, la cererea de recurs nefiind atașate copiile menționatelor titluri de plată. Curtea de Apel a examinat cauza în limitele criticilor formulate prin cererea de apel și a avut în vedere elementele executării titlului de despăgubire nr. 27/2013, emis de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, până la momentul pronunțării soluției, respectiv titlurile de plată de la dosar apel, în sumă de 2.646.000 RON fiecare. Drept urmare, este judicioasă statuarea în sensul că titlul de plată trebuie să cuprindă doar diferența de 5.292.000 RON, hotărârea nefiind afectată de motive de nelegalitate la momentul pronunțării. În consecință, susținerile recurentei nu pot determina cererea reclamantului ca lipsită de obiect, putând fi valorificate în cadrul unei eventuale contestații la executare în ipoteza în care reclamantul tinde a valorifica atât titlurile de plată pretins emise pentru suma de 2.646.000 RON, cât și titlul reprezentat din prezenta cauză. Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerințele motivului de casare înscris în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a respinge, ca nefondat, recursul pârâtei în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.