ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2128/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

- revocarea contractului de donație autentificat sub numărul x/19.01.2018, având ca obiect imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, înscris în Cartea Funciară nr. x Cluj-Napoca, pentru ingratitudine;

- restabilirea situației inițiale de carte funciară a imobilului, prin radierea dreptului pârâților și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei și al defunctului soț D.;

- suplimentarea masei succesorale a defunctului D. cu cota de 1/2 din imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x. jud. Cluj, înscris în Cartea Funciară nr. x Cluj-Napoca si înscrierea reclamantei ca unic proprietar în cartea funciara, având în vedere calitatea de unic succesor al defunctului D., stabilită prin certificatul de moștenitor nr. x/2019 emis de BIN E..

În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 1023 lit. b) si c) C. civ.

Prin cererea reconvențională formulată la 7 august 2020, pârâții-reclamanți B. și C. au solicitat instanței ca în măsura în care instanța va aprecia că se impune admiterea cererii de chemare în judecată, să dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 30.000 euro (echivalentul sumei de 145.077 RON), reprezentând valoarea îmbunătățirilor aduse de pârâți imobilului-apartament ce a făcut obiectul contractului de donație.

Prin sentința civilă nr. 256 din 16 aprilie 2021, Tribunalului Cluj, secția civilă a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., având ca obiect revocare donație. S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții B. și C..

Prin decizia civilă nr. 7/A din 19 ianuarie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 256 din 16 aprilie 2021 a Tribunalului Cluj, și a obligat-o pe apelantă să plătească intimatului B. suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 7/A din 19 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a declarat recurs reclamanta A., formulând următoarele critici:

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material privind revocarea donației pentru ingratitudine, respectiv a dispozițiilor art. 1.023 lit. b) și c) din C. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost expuse considerații teoretice cu privire la revocarea donației și s-a menționat de către recurenta-reclamantă că instanța de apel nu a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1.023 C. civ., care nu a fost interpretat în spiritul legii.

În aprecierea recurentei-reclamante sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1.023 C. civ., întrucât faptele donatarilor sunt susceptibile de încadrare la fapte penale, cum ar fi amenințarea și hărțuirea, chiar dacă nu s-a ajuns la urmărirea penală a donatarilor, acestea declanșându-i donatoarei o temere justificată.

În ceea ce privește gravitatea injuriilor, respectiv a conotației penale a faptelor donatarilor, în opinia recurentei-reclamante, trebuie să se țină cont de criterii multiple, cum ar fi frecvența manifestărilor jignitoare ori a amenințărilor, educația donatorului (în cazul concret, dedus judecății, reclamanta este o persoană educată, cu mult bun simț, care nu este obișnuită cu un limbaj trivial, ton ridicat, injurii ort amenințări), respectiv dacă și în ce măsură injuriile ori amenințările au fost provocate de conduita donatorului (în cauză, donatoarea a avut în mod constant o atitudine decentă, pe care o confirmă implicit și pârâții).

De asemenea, a menționat că rămas neverificată chestiunea furtului din locuința reclamantei, respectiv a distrugerii unor bunuri ale reclamantei, aspecte pe care aceasta le-a descoperit ulterior promovării acțiunii, dar au fost punctate prin întrebările adresate pârâților cu ocazia interogatoriului. Principiul aflării adevărului ar fi trebuit să determine instanța la a pune în discuția părților suplimentarea probațiunii raportat la gravitatea faptelor reclamate în fața instanței de apel, conduită impusă de art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

A criticat că instanța de apel a eludat atât dispozițiile referitoare la caracterul devolutiv al apelului - art. 476 alin. (1) C. proc. civ., precum și dispozițiile relative la aflarea adevărului, critici la care a făcut trimitere și în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la refuzul nejustificat ai intimaților de a acorda alimente donatorilor, a susținut recurenta-reclamantă că a rămas neanalizat motivul de apel, în pofida faptului că actele medicale demonstrează aplicabilitatea art. 1023 lit. c) C. civ., donatorul având nevoie de îngrijiri medicale constante. În dovedirea acestei critici, menționează că depune trei acte medicale, cu privire la care solicită încuviințarea ca probe în temeiul art. 492 alin. (1) C. proc. civ., arătând că donatoarea a suferit două intervenții chirurgicale, un accident soldat cu fracturarea a cinci coaste și toate au reclamant nevoia de alimente, în sensul art. 1.023 C. civ.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că instanța de apel nu a analizat efectiv apelul, iar în pofida faptului că această cale de atac provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța a apreciat că "este irelevantă analiza criticilor apelantei cu privire la noțiunile de injurii grave și refuz nejustificat de a acorda alimente donatarului ajuns în nevoie", motiv pentru care, în aprecierea sa, hotărârea instanței de apei este nemotivată.

Indicând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a afirmat că instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității [cu referire la art. 7 alin. (2), art. 20, art. 22 alin. (1) și (7) și art. 476 alin. (1) C. proc. civ..]

Sub un prim aspect, în dezvoltarea acestei critici a susținut că raționamentul juridic al instanței de apel a fost eronat atunci când a considerat că reclamanta nu ar fi apelat considerentele hotărârii pronunțate de către instanța de fond, astfel încât a considerat a fi irelevante criticile formulate în apel și, prin urmare, nici nu au fost analizate.

De asemenea, a arătat că principiile de bază ale procesului civil atribuie judecătorului un rol esențial în aflarea adevărului, iar în acest sens a redat conținutul dispozițiilor art. 22 alin. (2) și (7) C. proc. civ.

Din perspectiva aceluiași motiv de recurs, recurenta-reclamantă a mai criticat că i s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac, având în vedere considerentele ce au dus la respingerea apelului.

Pentru a demonstra modul în care, prin considerentele hotărârii recurate, i s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac, a susținut că se impune analiza comparativă a considerentelor ce au dus la respingerea acțiunii, respectiv a considerentelor ce au dus la respingerea apelului.

Recurenta-reclamantă a considerat că i s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac, întrucât instanța de apel a reținut că reclamanta nu ar fi criticat în realitate considerentele hotărârii instanței de fond, încălcând astfel dispozițiile art. 481 C. proc. civ., precum și dreptul la un proces echitabil.

În cauză nu a fost parcursă procedura de filtru, data inițială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluția din 25 mai 2022, s-a stabilit termen de judecată la 3 noiembrie 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului declarat de reclamantă, invocată de pârâtă, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Se reține că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

În conformitate cu textele legale enunțate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Motivarea recursului conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Totodată, se reține că recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în acest sens stipulând expres prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În litigiul pendinte, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar afirmațiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat.

Indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de apel nu a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1.023 C. civ.

Invocarea corectă a acestui motiv de casare presupune enunțarea principiilor sau a regulilor de drept aplicabile speței, interpretarea pe care recurentul o consideră corectă și discordanța acestei interpretări cu cea dată de instanța a cărei hotărâre se atacă. Așadar, descrierea încălcării unei norme de drept material trebuie să fie argumentată în concret, prin raportare la datele speței și nu se poate face prin enunțuri generice, lipsite de acoperire argumentativă.

Înalta Curte observă că în dezvoltarea acestui motiv de casare recurenta-reclamantă critică situația de fapt reținută de instanțele de fond, pe baza probelor administrate, și care a fost avută în vedere pentru a ajunge la concluzia că pârâții nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor de ingratitudine invocate de reclamantă în susținerea acțiunii în revocarea donației.

În acest context, recurenta-reclamantă a expus considerații teoretice cu privire la revocarea donației pentru ingratitudine pentru a evidenția că faptele pe care le impută intimaților-pârâți sunt susceptibile de "încadrare la fapte penale". Totodată, a susținut că, în aprecierea sa, acestea constituie injurii grave, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1.023 C. civ. pentru revocarea donației.

Cu toate că a fost indicată norma de drept material pretins a fi interpretată greșit de instanța de apel, față de modul în care recurenta-reclamantă a formulat aceste critici, Înalta Curte constată că, în realitate, se contestă situația de fapt reținută și modul de interpretare a probelor de către instanțele de fond, iar nu calificarea juridică a faptelor litigioase și modul în care acestora li s-a dat relevanță juridică, din perspectiva art. 1.023 C. civ.

Ca atare, întrucât faptele sunt stabilite în mod suveran de instanțele de fond, fiind sustrase cenzurii instanței de recurs, care nu realizează un control al temeiniciei hotărârii, ci doar unul de legalitate, Înalta Curte reține că aceste critici nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru același argument nu se poate reține drept critică de nelegalitate nici susținerea în sensul că a rămas neanalizat motivul de apel cu privire la refuzul nejustificat al intimaților de a acorda alimente donatorilor, în condițiile în care în argumentare recurenta-reclamantă a făcut trimitere la interpretarea probelor, respectiv a actelor medicale care, în opinia sa, demonstrează aplicabilitatea art. 1023 lit. c) C. civ.

Totodată, instanța de recurs notează că nemulțumirea recurentei-reclamante față de soluția pronunțată în cauză nu antamează legalitatea deciziei recurate în lipsa unor critici care să pună în evidență erori de judecată de natură a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Printr-o altă critică s-a invocat că instanța de apel nu a analizat efectiv apelul, în pofida faptului că această cale de atac provoacă o nouă judecată asupra fondului, fiind eludate atât dispozițiile referitoare la caracterul devolutiv al apelului, cât și dispozițiile relative la aflarea adevărului, sens în care au fost redate prevederile art. 476 alin. (1) și art. 22 alin. (2) și (7) C. proc. civ.

Deși se susține încălcarea unor reguli de procedură, Înalta Curte reține că aceste susțineri nu pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât recurenta-reclamantă nu a expus relevanța unor neregularități procedurale săvârșite de instanța de apel, respectiv care sunt greșelile de judecată în ceea ce privește aplicarea efectului devolutiv al apelului, raportat la limitele stabilite prin cererea sa de apel, și nici în ce mod au fost încălcate dispozițiile art. 22 C. proc. civ. În realitate, prin aceste critici recurenta-reclamantă și-a exprimat insatisfacția față de soluția pronunțată de instanța de apel din perspectiva netemeiniciei hotărârii, iar nu a nelegalității.

Nici afirmația recurentei-reclamante în sensul că hotărârea este nemotivată nu a fost însoțită de argumentele pentru care motivarea soluției de respingere a apelului nu ar corespunde exigențelor prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ. Partea și-a exprimat nemulțumirea față de soluția dată cererii sale de apel, precum și față de considerentele care o susțin, arătând că hotărârea este nemotivată pentru că soluția nu îi este favorabilă, fără a indica în mod punctual neregularitățile procedurale care ar determina nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Această modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse analizei critici de nelegalitate împotriva judecății și dezlegărilor instanței de apel, iar nu critici de netemeinicie, astfel cum sunt cele aduse în discuție de către recurenta-reclamantă.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că i s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac, întrucât instanța de apel a reținut că nu ar fi criticat în realitate considerentele hotărârii instanței de fond, încălcând astfel dispozițiile art. 481 C. proc. civ., precum și dreptul la un proces echitabil.

Nici această critică nu poate fi subsumată cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care în demersul său de argumentare recurenta-reclamantă și-a exprimat din nou nemulțumirea față de respingerea apelului declarat și de motivarea instanței de apel. Chiar dacă a redat paragrafe din sentință și decizie pentru a ilustra încălcarea dispozițiilor art. 481 C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu a demonstrat care este interpretarea corectă a acestei reguli de procedură și nici în ce mod considerentele la care a făcut trimitere i-au creat o situație mai grea în propria cale de atac.

Pentru considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului declarat de reclamanta A..

Față de soluția ce urmează a fi dispusă, prin raportare la dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte va obliga pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 3.500 RON către intimatul-pârât B., cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite prin înscrisurile de la filele x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 7A din 19 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 3.500 RON către intimatul-pârât B., cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2022.