ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1881/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la 19 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B., C. și D., obligarea acestora la plata în natură a celor 30% datorați cu titlu de remunerație în urma îndeplinirii contractului de mandat ce i-a fost încredințat; la plata despăgubirilor de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, până la data la care pârâtele își vor onora obligațiile principale; ieșirea din indiviziune pentru suprafața de teren cu vegetație forestieră ce i se cuvine, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării capătului doi de cerere privind plata despăgubirilor, excepția lipsei calității sale procesuale pasive pe capetele unu și doi ale cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității capătului doi de cerere, având ca obiect despăgubiri și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pe capătul trei de cerere, ce vizează ieșirea din indiviziune.

Prin întâmpinare, pârâta D. a susținut că, în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la obligația de plată ce reiese din contractele de mandat invocate, nu are calitate procesuală pasivă.

Prin încheierea din 8 iunie 2018, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.. A calificat excepția inadmisibilității capătului doi de cerere ca fiind o apărare de fond. A unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pe capătul de cerere având ca obiect partajul. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. în ceea ce privește capetele 1 și 2 de cerere.

Prin sentința nr. 1877 din 12 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată. L-a obligat pe reclamant la plata către pârâta C. a sumei de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. L-a dat în debit pe reclamant cu suma de 552 RON, reprezentând ratele 9 și 10 din taxa de timbru, sumă datorată conform încheierii din 15 ianuarie 2018, și cu suma de 5.497,20 RON, datorată conform încheierii din 7 septembrie 2018.

Prin decizia nr. 1701 din 3 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1877 din 12 octombrie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâtele B., C. și D.. L-a obligat pe apelantul-reclamant să-i plătească intimatei-pârâte C. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva deciziei nr. 1701 din 3 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 1555 din C. civ. de la 1864.

A arătat că a primit de la pârâta B. procura specială autentificată sub nr. x din 19 februarie 2013 de Biroul Notarial E., înscris care, astfel cum a reținut și instanța de apel, nu putea să folosească la îndeplinirea mandatului inițial autentificat sub nr. x/20.11.2006 de Biroul Notarilor Publici Asociați F. și G.. Procura a fost dată doar în scopul reprezentării într-un proces în fața instanței de judecată, în baza art. 85 și 86 C. proc. civ.

Prin urmare, faptul că a fost eliberată o procură specială la 19 februarie 2013 nu este de natură să revoce mandatul inițial, întrucât simpla reprezentare într-o cauză civilă nu constituie singura acțiune ce trebuia făcută în vederea redobândirii proprietăților în cauză. Or, instanța de apel nu a făcut distincție între mandatul general, dat cu titlu oneros, și o procură specială, dată pentru o singură operațiune juridică, încălcând astfel dispozițiile art. 1555 din C. civ. de la 1864.

Prin semnarea de către pârâtă B. a unui nou act autentic certificat sub nr. x/30.05.2017 de notarul public H., se recunoaște de aceasta faptul că, în îndeplinirea mandatului autentificat sub nr. x/20.11.2006 urma să aibă loc "încheierea în formă autentică a unui act de înstrăinare cu privire la cota-parte de 30% din cota de 1/3, ce urmează a fi stabilită din...", cu descrierea bunurilor imobile ce s-au obținut în urma contractului de mandat. Pentru obținerea acestor bunuri, recurentul a precizat că a acționat în baza contractului cu titlu oneros nr. x/20.11.2006, procurile despre care a făcut vorbire instanța de fond fiind speciale, date punctual, pentru alte cauze față de cele care privesc obținerea bunurilor asupra cărora poartă prezenta acțiune. Recunoașterea tacită a susținerilor recurentului reiese și din faptul că pârâta B. nu a formulat întâmpinare prin care să conteste alegațiile sale.

Aceeași situație este și în cazul pârâtei C., de la care a primit o procură specială de reprezentare în proces. Recurentul a afirmat că instanța de apel nu a analizat susținerile sale cu privire la decesul mandantului său din 26.03.2015, pârâta C. înștiințându-l despre încetarea mandatului la 21.02.2017, prin notificarea nr. x/22.02.2017, emisă de executorul judecătoresc I.. Faptul că recurentul a primit procură specială de la această pârâtă nu înseamnă că nu a acționat potrivit mandatului autentificat sub nr. x/20.11.2006, îndeplinindu-l integral în intervalul cuprins între data acordării și data notificării încetării actului indicat.

Recurentul a mai susținut că instanța de apel a interpretat greșit și dispozițiile mandatului primit de la defunctul J..

A precizat că a îndeplinit contractul de mandat înainte, dar și ulterior datei de 21 februarie 2017, când a fost notificat de pârâta C. despre decesul defunctului J., iar caracterul intuitu personae al contractului de mandat exprimă ideea că, în principiu, mandatarul trebuie să execute personal însărcinarea primită, iar contractul încetează la moartea uneia dintre părți. Acest aspect, însă, nu înlătură orice obligație a părților.

La 11 noiembrie 2021, intimata-pârâtă D. a depus întâmpinare.

Prin întâmpinare, pârâta C. a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 12 octombrie 2021, sub nr. x/2017, fiind repartizată, spre soluționare, Completului nr. 8.

Raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 19 mai 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 1701A din 3 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, stabilind termen de judecată pentru soluționarea acestuia la 29 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. Înalta Curte, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 13 octombrie 2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil analizei motivelor de recurs formulate, Înalta Curte reține că prin primul petit al cererii de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B., C. și D., obligarea acestora la a-i plăti în natură procentul de 30% datorat cu titlu de remunerație în urma îndeplinirii contractelor de mandat ce i-au fost încredințate.

În motivarea cererii, că a afirmat că a încheiat cu pârâta B. și cu J., autorul pârâtei C., la 20.11.2006, contractele de mandat nr. x și nr. 7246, în temeiul cărora a intabulat pentru aceștia cota de 2/3 din 792 ha 0113 mp, în baza titlului de proprietate nr. x/14.09.2016 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Vrancea.

Prin contractul de mandat autentificat sub nr. x/20.11.2006, pârâta B. l-a împuternicit pe reclamant "să îndeplinească toate formalitățile necesare retrocedării în natură în temeiul legislației în vigoare și viitoare a terenurilor cu vegetație forestieră cuvenite mandantului în calitate de moștenitor al proprietarilor de drept, situate pe raza județelor Vrancea și Bacău".

Referitor la remunerație și modalitatea de plată, s-a stipulat în contract că "mandantul se obligă să plătească mandatarului o remunerație ce reprezintă un procent de 30% din cota parte ce-i va reveni din terenurile cu vegetație forestieră retrocedate, ce se plăti numai în natură, prin încheierea în termen de 10 zile din momentul intabulării dreptului de proprietate, a unor acte de înstrăinare în formă autentică, ce îl vor avea ca beneficiar pe mandatar".

În plus, potrivit pct. V din contract, referitor la clauze speciale, părțile au stabilit că în situația în care nu se va putea realiza nimic din obiectul contractului mandatarul nu va putea emite nicio pretenție, de nicio natură, cu privire la plată.

De asemenea, prin contractul de mandat autentificat sub nr. x/20.11.2006 J. l-a împuternicit în același sens pe reclamant, condițiile privind remunerația și modalitatea de plată, precum și clauzele speciale fiind identice cu cele înscrise în contractul de mandat menționat mai sus.

Ulterior, la 19.02.2013, prin procura autentificată sub nr. x de către BNP E., pârâta B. i-a împuternicit pe reclamant și pe numita K. "pentru ca în numele meu și pentru mine, împreună sau separat, să mă reprezinte în dosarul civil nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Adjud, precum și în fața instanțelor de judecată competente, de orice grad în vederea restituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor în temeiul Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997, nr. 1/2000, nr. 10/2001, nr. 247/2005, H.G. nr. 890/2005, nr. 193/2007, în vederea restituirii proprietăților imobiliare de pe teritoriul României ce au aparținut familiei defuncților L. și M.".

În cuprinsul acestei procuri este menționat expres că "prezentul mandat este gratuit, netransmisibil și valabil de astăzi, data autentificării prezentei, până la definitivarea finală a cauzelor pentru care mandatarii mei au fost împuterniciți, sau până la revocarea sa expresă".

J. a decedat la 26.03.2015, iar, potrivit certificatului de legatar universal nr. 22/27.04.2015 eliberat de către BNP N., de pe urma acestuia a rămas în calitate de legatar cu titlu universal soția supraviețuitoare, pârâta C..

Aceasta a împuternicit, prin procura autentificată sub nr. x/09.09.2015 de către N. și O., pe K. și A., reclamantul din prezenta cauză "pentru ca în numele meu și pentru mine, să mă reprezinte, împreună sau separat, în fața instanțelor de judecată competente de orice grad, precum și în fața autorităților administrative centrale și locale competente, în vederea restituirii în natură și/sau obținerii de despăgubiri, în temeiul actelor normative în vigoare, inclusiv a oricăror legi ce vor apărea în materie, având ca obiect terenurile cu vegetație forestieră situate pe raza județului Vrancea și a județului Bacău, cuvenite defunctului meu soț, J., de pe urma autorilor săi: P., Q., R., S., L., M. și alți autori, făcând dovada calității de moștenitor".

În cuprinsul acestui înscris s-a precizat expres că este un mandat care a fost acordat fără termen ("menționez că nu doresc să precizez un termen pentru îndeplinirea prezentului mandat") și cu titlu gratuit.

La 14.09.2016 a fost emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Vrancea titlul de proprietate nr. x pe numele lui J., B. și D., pentru o suprafață de 792 ha și 0113 mp, teren cu vegetație forestieră, situată pe teritoriul comunei Ruginești, jud. Vrancea.

Potrivit extraselor de carte funciară pentru informare, în perioada 22.11.2016 - 08.12.2016 au fost intabulate în cartea funciară pe numele lui D., B. și J. dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren indicate în titlul de proprietate anterior menționat.

Prin motivele de recurs, recurentul, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 1555 C. civ., reținând că prin procura specială autentificată sub nr. x/19.02.2013, înscris care a fost dat de pârâta B. doar în scopul reprezentării într-un proces în fața instanțelor de judecată, a fost revocat mandatul inițial. Recurentul a afirmat că instanța de apel nu a făcut distincție între mandatul general, dat cu titlu oneros, și o procură specială, dată pentru o singură operațiune juridică, cu încălcarea art. 1555 C. civ., și că, de altfel, pârâta B., prin semnarea unui nou act autentic (certificat sub nr. x/30.05.2017) recunoaște că în îndeplinirea mandatului autentificat sub nr. x/20.11.2006 urma să aibă loc "încheierea în formă autentică a unui act de înstrăinare cu privire la cota-parte de 30% din cota de 1/3", stabilită din bunurile imobile ce s-au obținut în urma contractului de mandat. Mai mult, a arătat că pârâta B. nu a formulat întâmpinare prin care să conteste afirmațiile recurentului, ceea ce înseamnă o recunoaștere a lor.

Critica astfel dezvoltată nu se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text de lege care are în vedere încălcarea normelor de drept material raportat la situația de fapt dedusă judecății.

Înalta Curte constată, pornind de la prevederile cuprinse în contractul de mandat nr. x/20.11.2006, că obligația asumată de mandant a fost de aceea de a plăti reclamantului cu titlu de remunerație, în natură, un procent de 30% din cota de teren ce urma să o dobândească în proprietate, prin încheierea unui act de vânzare-cumpărare între părți care să asigure transferul cotei de 30% către mandatar, în situația în care această operațiune juridică intervenea efectiv.

Până la momentul dobândirii dreptului de proprietate de către pârâta B., prin titlul de proprietate nr. x/14.09.2016, așadar până la data la care s-ar fi considerat îndeplinită obligația stipulată în contractul de mandat nr. x/20.11.2006 - efectuarea de către mandatar a tuturor formalităților necesare retrocedării în natură în temeiul legislației în vigoare și viitoare a terenurilor cu vegetație forestieră cuvenite mandantului, prin procura autentificată sub nr. x/19.02.2013 aceeași pârâtă l-a împuternicit pe reclamant, în considerarea aceleiași obligații asumate prin contractul inițial, să facă toate demersurile necesare, în numele său și pentru aceasta, să o reprezinte în dosarul civil nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Adjud, precum și în fața instanțelor de judecată competente, de orice grad în vederea restituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor în temeiul Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997, nr. 1/2000, nr. 10/2001, nr. 247/2005, H.G. nr. 890/2005, nr. 193/2007, a proprietăților imobiliare de pe teritoriul României ce au aparținut autorilor pârâtei.

În cauză, așa cum au reținut instanțele de fond, reclamantul nu a probat cum a fost obținut titlul de proprietate nr. x/14.09.2016, înscris în raport de care susține îndeplinirea mandatului acordat inițial, respectiv dacă acesta a fost emis doar în urma parcurgerii procedurii administrative sau și în urma unei proceduri judiciare. Acesta nu a indicat în concret și nu a probat care au fost efectiv activitățile efectuate în baza contractului de mandat nr. x/20.11.2006 care să fi avut ca finalitate intabularea dreptului de proprietate, pentru a se putea aprecia, eventual, asupra modalității în care mandatarul a înțeles să execute contractul de mandat acordat inițial.

Procura emisă în anul 2013, chiar dacă face referire și la reprezentarea în instanță a mandantului într-un anume dosar, a fost dată în vederea redobândirii acelorași terenuri, pentru care nu s-a făcut dovada că au fost dobândite în limitele mandatului din 2006. Întocmirea celei de-a doua procuri în vederea reprezentării în instanță este dovada faptului că procedura de restituire a terenurilor a parcurs și o fază judiciară, în raport de care s-a determinat obiectul și întinderea mandatului.

Ca atare, în mod corect curtea a concluzionat că, prin cea de-a doua procură emisă de pârâta B., în care se prevede că mandatul este unul cu titlu gratuit, s-a revocat contractul de mandat încheiat de părți în anul 2006, dobândirea dreptului de proprietate de această pârâtă și intabularea în anul 2016 de către reclamant fiind făcute în baza procurii cu nr. x/19.02.2013.

Conform art. 1539 C. civ., principala obligație a mandatarului este de a executa mandatul, în limitele acestuia.

În ceea ce privește întinderea mandatului, se reține că, potrivit art. 1535 C. civ., acesta poate fi general sau special, general când mandatarul primește împuternicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului și special când se dă pentru o anumită operațiune juridică ori pentru anumite operații determinate.

În situația de față, atât contractul de mandat nr. x/20.11.2006, cât și procura autentificată sub nr. x/19.02.2013 au avut ca scop împuternicirea reclamantului în vederea restituirii proprietăților imobiliare de pe teritoriul României ce au aparținut familiei pârâtei B., astfel că nu se poate reține că cel de-al doilea mandat a fost unul special, dat pentru o singură operațiune juridică, și anume reprezentarea în dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Adjud. De altfel, acest mandat vizează reprezentarea mandantului în fața oricărei instanțe de judecată competente, de orice grad, din țară, în condițiile în care pârâta l-a mandatat pe reclamant pentru a obține proprietăților imobiliare de pe teritoriul României ce au aparținut familiei acesteia.

Se observă că, de altfel, recurentul a cunoscut despre existența acestei din urmă procuri, prin care s-a stipulat că mandatul este cu titlu gratuit, prin aceasta fiind modificate clauzele din contractul inițial, împrejurare necontestată în condițiile utilizării acestui act în fața instanțelor de judecată.

În consecință, cum corect a statuat instanța de apel, Înalta Curte constată că, întrucât operațiunea pentru care s-a încheiat primul contract de mandat nu s-a realizat anterior modificării clauzelor contractuale, iar prin acesta a fost condiționată plata prețului de îndeplinirea obligației asumate de mandatar, care nu a fost probată în cauză, pârâta B. nu va fi ținută de plata remunerației.

Facultatea de revocare unilaterală a mandatului, chiar și pentru mandatul cu titlu oneros, aparținând mandantului, reclamantul nu se poate prevala, în considerarea celor expuse anterior, de aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1555 C. civ. de către instanța de apel.

Înalta Curte mai reține că notarul public a certificat, prin încheierea de nr. 4/30.05.2017, că reclamantul și pârâta B. au convenit ca, în termen de 45 de zile calendaristice să aibă loc încheierea în formă autentică a unui act de înstrăinare cu privire la 30% din cota de 1/3 din imobilul situat în Ruginești, în suprafață de 792 ha 0113 mp, în considerarea contractului nr. x/2006.

Chiar dacă acest înscris face trimitere la contractul în cauză, este un act distinct de acest contract de mandat, validând, cel mult, un acord de voință al părților exprimat în vederea încheierii în viitor a unui contract de vânzare cumpărare, în raport de care nu se poate pretinde plata remunerației stabilite prin convenția inițială a părților, întrucât consfințește o obligație nouă asumată de părți, chiar dacă se întemeiază pe o situația premisă preexistentă, ce excedează obiectului prezentului litigiu.

În acest context, este lipsită de relevanță pretinsa recunoaștere a datoriei din partea pârâtei, care nu a îmbrăcat o formă legală raportat la obiectul dedus judecății.

Pe de altă parte, împrejurarea invocată, conform căreia pârâta B. nu a contestat afirmațiile reclamantului, neformulând întâmpinare, nu este de natură a suplini obligația dovedirii pretențiilor solicitate de această parte.

Prin urmare, în mod corect a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă.

Referitor la cel de-al doilea contract de mandat, încheiat cu autorul pârâtei C., recurentul a arătat că instanța de apel nu a analizat susținerile sale legate de decesul mandantului său, la 26.03.2015, și de faptul că această pârâtă l-a înștiințat despre încetarea mandatului prin notificarea nr. x/22.02.2017, emisă de executorul judecătoresc I.. Faptul că recurentul a primit procură specială de la această pârâtă de reprezentare în proces nu înseamnă că nu a acționat potrivit mandatului autentificat sub nr. x/20.11.2006, pe care l-a îndeplinit integral în intervalul cuprins între data acordării și data notificării încetării actului indicat. Recurentul a mai susținut că instanța de apel a interpretat greșit și dispozițiile mandatului primit de la defunctul J..

Nici această critică, ce urmează a fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondată.

Înalta Curte reține că, în cauză, după decesul autorului J. și anterior notificării de încetare a mandatului nr. x/20.11.2006, prin procura autentificată sub nr. x/09.09.2015 reclamantul din prezenta cauză a fost împuternicit să o reprezinte pe pârâta C. în fața instanțelor de judecată competente de orice grad, precum și în fața autorităților administrative centrale și locale competente, în vederea restituirii în natură și/sau obținerii de despăgubiri, în temeiul actelor normative în vigoare, inclusiv a oricăror legi ce vor apărea în materie, având ca obiect terenurile cu vegetație forestieră situate pe raza județului Vrancea și a județului Bacău, cuvenite defunctului său soț, de pe urma autorilor acestuia. Acest mandat a fost acordat cu titlu gratuit.

De regulă, conform art. 1522 pct. 3 C. civ., mandatul încetează prin moartea mandatarului sau mandantului.

În caz de deces al mandantului, mandatarul este ținut, potrivit art. 1539 C. civ., să termine operațiunea juridică pentru care a fost împuternicit dacă întârzierea ar provoca pagube moștenitorilor mandantului.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale sus indicate, se constată că mandatul acordat prin contractul de mandat nr. x/20.11.2006 a încetat la data de 26.03.2015, prin moartea mandatarului. Mandatarul a cunoscut decesul lui J. anterior notificării din 2017, acesta folosind procura nr. 1812/09.09.2015 în același proces în care a reprezentat-o și pe pârâta B., împrejurare avută în vedere de instanțele devolutive și necontestată de recurent. Așa cum rezultă din conținutul procurii, mandatara C. a înțeles să-l împuternicească pe reclamant în toate procesele prin care a solicitat bunurile cuvenite soțului său în calitatea sa de moștenitor, așa încât reclamantul nu se poate prevala de faptul că nu a cunoscut decesul mandatarului său.

Or, până la momentul întocmirii procurii nr. 1812/09.09.2015, reclamantul nu finalizase obiectul contractului de mandat nr. x/20.11.2006 pentru a putea fi soluționate favorabil pretențiile sale. Prin noul mandat, gratuit de această dată, obligația mandatarului era aceeași, în îndeplinirea primei împuterniciri.

Se observă că, în cauză, operațiunea pentru care a fost acordat mandatul prin contractul autentificat sub nr. x nu a fost îndeplinită nici până la data decesului mandatarului J. și nici până la acordarea mandatului cu titlu gratuit de către pârâta C., ci ulterior, în 2016, după emiterea titlului de proprietate.

Reținând argumentele expuse în ceea ce privește soluția pronunțată față de pârâta B., Înalta Curte constată că reclamantul nu poate pretinde obligarea pârâtei la plata remunerației stabilite prin contractul de mandat nr. x/20.11.2006, instanța de apel aplicând în mod legal dispozițiile legale contestate la situația de fapt dedusă judecății.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1701A din 3 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga partea căzută în pretenții, recurentul-reclamant, la plata către intimata-pârâtă C., a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1701A din 3 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă C., a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2022.