ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1799/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 12 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, art. 2 alin. (3) și a art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, formulată de revizuentul A..

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs petentul A., formulând următoarele critici:

Făcând trimitere la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul a susținut că modul în care a fost alcătuit completul de judecată încalcă dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. l) și t) din Constituția României, așa cum rezultă din excepțiile de neconstituționalitate.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut că judecătorii curții de apel au încălcat principiul nemo judex in propria causa și dispozițiile art. 7 C. proc. civ.

Prin prisma aceluiași motiv de recurs, recurentul a afirmat că judecătorii curții de apel au încălcat și una dintre regulile de procedură, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Printr-o altă critică a susținut că motivarea instanței de apel încalcă prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a reținut că în cauză nu sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 în vederea sesizării Curții Constituționale. Instanța era obligată să aplice corect legea, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, însă și-a motivat decizia printr-o pretinsă lipsă a legăturii cu soluționarea cererii, deși petentul a criticat, printre altele, dispoziția care reglementează modul de alcătuire a completului care a judecat cererea de revizuire, situație care în opinia sa atrage incidența art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimatul Biroul executorului judecătoresc B. nu a formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând hotărârea recurată din perspectiva criticilor de nelegalitate invocate de recurent, Înalta Curte reține următoarele:

Prin încheierea recurată în litigiul pendinte, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, art. 2 alin. (3) și a art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, formulată de petentul A. în cadrul cererii de revizuire formulate împotriva încheierii din 7 aprilie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019.1

Recurentul A. a solicitat instanței de recurs să dispună casarea acestei hotărârii, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. invocat de recurent, Înalta Curte reține că acesta vizează situațiile în care instanța a fost alcătuită cu încălcarea dispozițiilor legale privind compunerea și constituirea instanței. Instanța este greșit alcătuită, în primul rând, atunci când numărul de judecători este necorespunzător, fie din cauza faptului că la judecată au participat mai puțini judecători decât prevede legea, fie că au participat mai mulți. Instanța este greșit alcătuită și atunci când la judecată a participat un judecător incompatibil.

Din această perspectivă, recurentul a afirmat că modul în care a fost alcătuit completul de judecată încalcă dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. l) și t) din Constituția României, așa cum rezultă din excepțiile de neconstituționalitate.

Înalta Curte constată că recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în condițiile în care nu a indicat în ce mod au fost încălcate dispozițiile legale privind compunerea și constituirea instanței.

Aceeași concluzie se impune și cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că recurentul doar a afirmat că judecătorii curții de apel au încălcat principiul nemo judex in propria causa și dispozițiile art. 7 C. proc. civ., care reglementează principiul legalității procesului civil, fără să dezvolte o minimă argumentare în drept a acestor critici, de natură a permite încadrarea susținerilor în acest motiv de recurs, care cuprinde încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea.

Înalta Curte reține că principala critică invocată de recurent vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, din perspectiva faptului că instanța de apel a constatat că dispozițiile în legătură cu care acesta a solicitat sesizarea Curții Constituționale nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Cum această critică privește modul de aplicare a unei norme de drept material, instanța de recurs constată că se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., chiar dacă recurentul nu a indicat în mod expres acest motiv de recurs.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că dispozițiile legale enunțate vizează situația când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material." Ipotezele circumscrise acestui motiv de casare se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil, ceea ce însă nu se verifică în cauză.

Astfel, critica dedusă judecății prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privește analiza uneia dintre condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, respectiv dacă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 2 alin. (3) și art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 are legătură cu soluționarea cauzei.

În acest sens, recurentul a susținut, în esență, că este întrunită și această condiție, dispozițiile legale criticate având legătură cu soluționarea cauzei, deoarece vizează fundamentul legal în baza căruia a fost constituit completul care judecă cauza.

Înalta Curte reține că din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată. Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta este ridicată să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

Analizând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte reține că în cadrul examenului de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 2 alin. (3) și art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, curtea de apel a constatat în mod corect că nu este îndeplinită condiția că excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, având în vedere motivele invocate în susținerea cererii de revizuire.

Sub aspectul legăturii dispozițiilor legale pretins neconstituționale cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că decizia Curții Constituționale trebuie să fie de natură a produce un efect concret în desfășurarea procesului, cerința relevanței pentru cauză fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți.

În acest sens, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a reținut că "legătură cu soluționarea cauzei vizează toate dispozițiile legale de drept substanțial și de drept procedural care vizează drepturile subiective deduse judecății și fac posibilă desfășurarea și finalizarea procedurii judiciare."

După cum reiese din analiza pe care o face chiar Curtea Constituțională în privința acestei condiții de admisibilitate, legătura cu soluționarea cauzei privește incidența dispoziției legale, a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată.

Astfel, sub un prim aspect, Înalta Curte constată că revizuentul A. a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 2 alin. (3) și art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 în cadrul cererii de revizuire formulate împotriva încheierii de cameră de consiliu din 7 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2019.1, încheiere prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a încheierii din 15 februarie 2022 din dosarul nr. x/2019, vizând respingerea cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 20 de RON.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea 554/2004 coroborate cu cele ale art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce privește dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se cere a fi constatată, Înalta Curte reține următoarele:

Art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 prevede următoarele: "Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești."

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.", iar conform art. 29 alin. (4) din același act normativ, "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora."

Cum cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a fost formulată în cadrul unei cereri de revizuire, Înalta Curte reține că, în analiza legăturii dispozițiilor legale criticate cu soluționarea cauzei, sunt relevante dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire "sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Prin urmare, întrucât în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, prin raportare la obiectul și motivele cererii de revizuire, Înalta Curte constată că prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 2 alin. (3) și art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 nu au legătură cu aspectele analizate de către instanța învestită cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac.

În consecință, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită cerința ca dispoziția legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât, nu se poate constata aplicarea greșită a legii, pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva celor expuse, cum criticile petentului nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 12 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2022.