ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1776/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 245/C din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă a constatat perimat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 1656/15.10.2019 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs pârâta B..

În cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, recurenta a invocat, în esență, faptul că deși instanța de recurs i-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei certificatul de moștenitor de pe urma soțului, dezbaterea procedurii succesorale notariale nu a fost posibilă din cauza refuzului fiicei defunctului A.. Ulterior, din cauza deteriorării stării de sănătate și în lipsa resurselor financiare recurenta nu a formulat cerere de dezbatere a procedurii succesorale pe cale judiciară.

Susține că va depune toate eforturile pentru ca, în cel mai scurt timp, să promoveze acțiune privind dezbaterea succesorală de pe urma pârâtului-defunct.

Intimata-reclamantă Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 26 mai 2022, s-a admis, în principiu, recursul și s-a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citare părți, la 6 octombrie 2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succedă.

Aspectele invocate în memoriul de recurs, ce conturează lipsa culpei părții în sarcina căreia s-a stabilit obligația de a introduce în cauză moștenitorii defunctului - pârât, în măsura în care susținerile vizează greșita aplicare a prevederilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., din perspectiva căreia urmează a fi analizate.

În esență, s-a susținut că instanța de apel a apreciat greșit asupra împlinirii termenului de perimare din perspectiva dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., fără a fi îndeplinită condiția ca lăsarea cauzei în nelucrare să se datoreze unor motive imputabile părții.

Măsura suspendării cauzei s-a impus urmare a decesului recurentului-pârât A., în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă moștenitorii nu au intervenit în proces și, din acest motiv, cererea de apel a rămas în nelucrare, deși intimata- pârâtă B. (recurentă în prezenta cale de atac) este substituită calității de recurent prin prisma survenirii decesului soțului său, A., aceasta neindicând moștenitorii și neefectuând toate demersurile necesare pentru "arătarea moștenitorilor".

Recurenta a afirmat că a întreprins toate demersurile ce vizează calitatea sa în proces, dar că deși instanța de recurs i-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei certificatul de moștenitor de pe urma soțului, dezbaterea procedurii succesorale notariale nu a fost posibilă din cauza refuzului fiicei defunctului A.. Ulterior, din cauza deteriorării stării de sănătate și în lipsa resurselor financiare recurenta nu a formulat cerere de dezbatere a procedurii succesorale pe cale judiciară, prin urmare nu se află în culpă pentru a se dispune sancțiunea perimării.

Înalta Curte notează că cerințele prevăzute de lege pentru a interveni perimarea decurg din conținutul dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.". Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, astfel cum se dispune prin alin. (2) al aceluiași articol.

Astfel, sancțiunea procedurală operează, dacă pricina a rămas în nelucrare, indiferent de etapa procesuală în care se află, timp de 6 luni, și această lăsare în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Prin încheierea din 20 mai 2020, Curtea de Apel Constanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în litigiu a moștenitorilor defunctului A..

La data de 17 iulie 2020, intimata-reclamantă Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța a solicitat repunerea cauzei pe rol fără a prezenta certificat de moștenitor de pe urma defunctului A..

Prin încheierea de ședință pronunțată la 25 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost dispusă respingerea cererii de repunere pe rol și menținută cauza în stare de suspendare.

Ulterior, după împlinirea termenului de perimare, prin decizia recurată, s-a constatat perimarea recursului, instanța reținând că raportat la data suspendării, 20 mai 2020, cererea a rămas în nelucrare din vina părții reclamante timp de peste un an de zile, astfel încât sancțiunea perimării în reglementarea dată de art. 248 C. proc. civ. a devenit operantă.

Referitor la condiția necesară pentru a opera perimarea - pricina să fi rămas în nelucrare din vina părții - se constată că niciuna dintre părțile cauzei nu s-a preocupat, înăuntrul termenului de perimare, să depășească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare, efectuând demersuri direct sau prin intermediul instanței în scopul identificării moștenitorilor pârâtului decedat. Deși recurenta a indicat prezumtivii moștenitori, chiar recurenta-pârâtă, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului pârât, și fiica acestuia din urmă, nu a depus acte de stare civilă cu privire la prezumtiva moștenitoare și nici vreun alt act din care să rezulte calitatea acesteia de moștenitoare, în calitate de fiică.

Aceste diligențe trebuiau efectuate de intimata-pârâtă B. în virtutea atributului său de parte în proces și de prezumtiv moștenitor al defunctului recurent-pârât A., în calitate de soție supraviețuitoare, în scopul finalizării judecății care nu poate sta în loc nelimitat, fiind în interesul acesteia să se judece cu moștenitorii celui decedat, astfel că nu poate fi pusă în discuție incidența alin. (3) al art. 416 C. proc. civ., conform căruia "Nu constituie cauze de perimare când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.".

De asemenea, în speță nici nu s-a făcut dovada că recurenta-pârâtă B. s-ar fi aflat în imposibilitate de a acționa în maniera de mai sus, împrejurare incompatibilă cu noțiunea de "motive care nu sunt imputabile părții" folosită de textul art. 416 alin. (1) C. proc. civ., lipsa resurselor financiare și deteriorarea stării de sănătate neconstituind astfel de motive în contextul legal menționat, nefiind dovedit că a fost vorba despre o împiedicare cu adevărat serioasă, care să o pună pe actuala recurentă în imposibilitate de a acționa.

Din acest punct de vedere, instanța apreciază că operează o culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care a rămas pe perioada suspendării cauzei.

Reținând că recurenta-pârâtă nu a îndeplinit acte de procedură în ce privește soluționarea litigiului, prin realizarea demersurilor necesare și posibile în scopul identificării moștenitorilor reclamantului decedat, în interiorul termenului de 6 luni de la momentul pronunțării încheierii de suspendare, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a dat eficiență dispozițiilor legale în materia perimării și s-a constatat perimată cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 1656 din 15 octombrie 2019 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosar nr. x/2018.

În consecință, sunt lipsite de temei criticile la adresa soluției de perimare, urmând a se respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 245/C din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2022.