ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1395/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 840 din 13 aprilie 2022 pronunțată de Înalta Curte, secția I civilă în dosarul nr. x/2017 a fost respins recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 113 din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Craiova, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

A fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018.

Recurentul a fost obligat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Asociația de Proprietari nr. 37.

Împotriva acestei decizii, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a declarat recurs A., formulând următoarele critici.

În prima parte a cererii de recurs recurentul a redat conținutul mai multor texte de lege, fără a dezvolta critici punctuale cu privire la aplicarea acestora în cauză.

Făcând trimitere la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a susținut că revine în competența Curții Constituționale soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, astfel cum prevede art. 146 lit. d) din Constituția României.

Față de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul a menționat că instanța supremă are 5 completuri de 3 judecători, ceea ce înseamnă că există probabilitatea de sub 20% ca acest complet nr. 3 să soluționeze excepțiile din dosarul nr. x/2017. De asemenea, probabilitatea ca acest complet, care a respins cererea de strămutare a dosarului nr. x/2019, să fie desemnat să soluționeze prezenta cauză este de sub 4%.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța săvârșește un exces de putere nu numai când se pronunță prin dispoziții generale, ci și când omite că nu s-a solicitat judecata în lipsă, impune cheltuieli de judecată în cuantum de 700 RON, deși judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză.

Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a precizat că au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, deoarece a solicitat punerea în discuție a prevederilor art. 43 din același cod, a formulat cerere de recuzare a membrilor completului, asupra căreia nu s-a pronunțat un alt complet, iar judecata s-a realizat fără să fi fost solicitată judecarea cauzei în lipsă și fără ca petentul să fi fost citat.

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea lipsește cu desăvârșire, deoarece soluția publicată pe portalul instanței este următoarea: "Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018."

Recurentul a mai menționat că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, întrucât prin sentința din 8 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu s-a dispus anularea hotărârii nr. 1/2014, fiind sancționată falsificarea convocatorului și, implicit, orice acte care impun plăți nedatorate.

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că au fost încălcate prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deoarece instanța trebuia să respingă cererea de sesizare a Curții Constituționale printr-o încheiere motivată.

În ceea ce privește legătura cu cauza, recurentul a arătat că acțiunea are ca obiect obligația de a monta contor omologat, pentru care a plătit 80 RON, deși tipul de contor montat costă 50 RON, precum și obligația de a încheia contract individual.

La 10 iunie 2022, intimata Asociația de proprietari nr. 37 a comunicat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 700 RON.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată sub aspectul soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin raportare la criticile formulate de recurent, precum și la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia nr. 840 din 13 aprilie 2022 pronunțată de Înalta Curte, secția I civilă în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018, reținându-se că "din punct de vedere al contenciosului constituțional,instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate are atribuția, care reprezintă în același timp și o obligație, de a verifica dacă sunt respectate o serie de reguli procedurale specifice acestei excepții. Astfel art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare prevede: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Verificarea condițiilor formale de admisibilitate de către instanță nu presupune o analiză a conformității cu Constituția a dispozițiilor considerate a fi neconstituționale, ci doar o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția, ca incident procedural, poate fi invocată. Prin urmare, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată de textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.

În cauză, se reține că soluția adoptată de Curtea de Apel Craiova, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru motivul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, constatând că respectivele dispoziții legale nu au legătură cu cauza, este corectă.

Se observă astfel că, în speță, s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unor norme juridice incidente judecății în fond a litigiului. Or, excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-un dosar având ca obiect recursul declarat împotriva unei hotărâri definitive, deci într-o cauză în care nu se mai putea exercita calea extraordinară de atac.

Prin urmare, în mod corect, curtea de apel a constatat că excepția de neconstituționalitate privește temeiuri de drept incidente judecății în fond a litigiului, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care reglementează ca dispozițiile în raport de care s-a invocat neconstituționalitatea să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Raportând, așadar, condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale la cerințele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se observă că solicitarea nu o îndeplinește pe cea privitoare la existența legăturii dintre textul de lege a cărei neconstituționalitate se invocă și cererea dedusă judecății, fiind corectă soluția adoptată de curtea de apel de respingere a acesteia, ca inadmisibilă, recursul împotriva acesteia urmând a fi respins. În ceea ce privește solicitarea formulată de recurent de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018, această urmează a fi respinsă în considerarea acelorași argumente care vizează inexistența legăturii dintre textul de lege a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății."

Față de cele expuse și din perspectiva criticilor de nelegalitate invocate de recurent prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 1, 3, 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. invocate de recurent, Înalta Curte reține că acest motiv de recurs vizează nelegalitatea hotărârii în ipoteza în care "hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii."

Întrucât art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. distinge cu privire la normele de competență, rezultă că, prin intermediul acestui motiv, se pot invoca numai motive de ordine publică privind competența jurisdicțională (materială și teritorială), cât și competența generală.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale enunțate rezultă că instanța în fața căreia a fost formulată cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate are o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, și anume dacă excepția de neconstituționalitate "are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Or, în litigiul pendinte, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018 a procedat în condițiile prevăzute de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, doar la verificarea condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale și nu la soluționarea excepției.

Cum instanța în fața căreia a fost formulată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate enunțată are competență specială în condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și cum aceasta a verificat dacă sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de textul legal enunțat, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. invocat de recurent, Înalta Curte reține că acesta vizează ipoteza în care au fost încălcate dispozițiile legale privind compunerea și constituirea instanței, recurentul susținând incidența acestuia din perspectiva faptului că asupra incompatibilității membrilor completului de judecată, invocată prin cererile de recuzare, nu s-a pronunțat un alt complet.

Înalta Curte constată că recurentul a depus, la 11 aprilie 2022, cerere prin care a solicitat punerea în discuție a prevederilor art. 43 C. proc. civ. și abținerea completului de judecată de la soluționarea cauzei, iar la 12 aprilie 2022, recurentul a formulat cereri de recuzare a membrilor completului de judecată nr. 3, arătând că acesta nu și-a demonstrat independența și imparțialitatea, sens în care a făcut referire la dosarul nr. x/2021, care a avut ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare.

Față de solicitările recurentului, prin care au fost prezentate alte motive de incompatibilitate decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte reține că în mod corect instanța învestită cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018 a procedat conform dispozițiilor art. 47 C. proc. civ., potrivit cărora nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 41 și art. 42 atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, inadmisibilitate care se constată chiar de completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.

Prin urmare, criticile recurentului în sensul că asupra cererilor de recuzare ar fi trebuit să se pronunțe un alt complet sunt nefondate, motiv pentru care, fiind respectate dispozițiile procedurale în materia incompatibilității, Înalta Curte reține că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța săvârșește un exces de putere nu numai când se pronunță prin dispoziții generale, ci și când omite că nu s-a solicitat judecata în lipsă, deși judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză.

În raport de aceste critici, prin care recurentul a învederat că instanța ar fi omis că nu s-a solicitat judecata în lipsă, precum și că a impus cheltuieli de judecată în cuantum de 700 RON, Înalta Curte reține că se critică încălcarea unor reguli de procedură, iar nu depășirea atribuțiilor judecătorești de către instanța de judecată, astfel că se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că judecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 153 C. proc. civ., recurentul fiind citat pentru termenul din 13 aprilie 2022, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a citației de la dosarul x/2017

De asemenea, se constată că judecarea cauzei în lipsă a fost solicitată prin concluziile scrise depuse de intimata Asociația de Proprietari nr. 37 la 6 aprilie 2022, astfel că, în mod legal, instanța a procedat la judecarea cauzei în lipsa părților, care au fost legal citate, conform dovezilor de comunicare de la dosarul nr. x/2017, motiv pentru care criticile recurentului sunt nefondate.

Cât privește cheltuielile de judecată în cuantum de 700 RON stabilite în sarcina recurentului, Înalta Curte reține că acestea vizează etapa procesuală a recursului declarat împotriva deciziei nr. 113 din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Craiova, în cadrul căruia s-a formulat și cererea de sesizare a Curții Constituționale. Raportat la dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., față de soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în mod legal și corect instanța a dispus obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că intimata a formulat apărări și cu privire la această cerere, făcând dovada onorariului achitat avocatului cu chitanța de la dosarul nr. x/2017.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, se reține că proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de nelegalitate a hotărârii atacate. În consecință, caracterul excesiv al cheltuielilor de judecată nu poate fi analizat pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după cum s-a statuat prin Decizia nr. 3/2020 pronunțată de Înalta Curte în recurs în interesul legii.

În ceea ce privește motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 7 C. proc. civ., instanța de recurs constată că, deși recurentul le-a indicat în cuprinsul cererii de recurs, în dezvoltarea acestora nu au fost aduse critici de natură a fi încadrate în vreunul din motivele de recurs expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci a fost expusă o succesiune de afirmații nestructurate din punct de vedere juridic, ce însă nu au relevanță în raport cu soluția atacată.

Principala critică dedusă judecății prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privește analiza uneia dintre condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, respectiv dacă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018 are legătură cu soluționarea cauzei.

În acest sens, recurentul a susținut, în esență, că este întrunită și această condiție, întrucât excepția de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea cauzei, acțiunea având ca obiect obligația de a monta un contor omologat.

Înalta Curte reține că această critică urmează a fi examinată prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece se pune în discuție modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor de drept material cuprinse în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta este ridicată să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

Analizând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte reține că în cadrul examenului de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018, instanța a constatat în mod corect că nu este îndeplinită condiția că excepția de neconstituționalitate să aibă "legătură cu legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Sub aspectul legăturii dispozițiilor legale pretins neconstituționale cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că decizia Curții Constituționale trebuie să fie de natură a produce un efect concret în desfășurarea procesului, cerința relevanței pentru cauză fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți.

În acest sens, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a reținut că "legătură cu soluționarea cauzei vizează toate dispozițiile legale de drept substanțial și de drept procedural care vizează drepturile subiective deduse judecății și fac posibilă desfășurarea și finalizarea procedurii judiciare."

După cum reiese din analiza pe care o face chiar Curtea Constituțională în privința acestei condiții de admisibilitate, legătura cu soluționarea cauzei privește incidența dispoziției legale, a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată.

Astfel, în cadrul recursului declarat de A. împotriva deciziei nr. 113 din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Craiova, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurentul a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018.

Acest text de lege prevede că: "Asociația de proprietari are obligația de a respecta prevederile legale privind modul de repartizare a cheltuielilor comune, în caz contrar hotărârile luate de adunarea generală a proprietarilor cu încălcarea acestor dispoziții sunt nule de drept."

Se constată că această dispoziție legală nu are legătură cu aspectele analizate de către instanța învestită cu soluționarea recursului declarat de A. împotriva deciziei nr. 113 din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Craiova, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În consecință, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca dispoziția legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât, nu se poate constata aplicarea greșită a legii, pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva celor expuse, cum criticile recurentului nu se circumscriu motivelor de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a dispune obligarea petentului A. la plata sumei de 700 RON către intimata Asociația de proprietari nr. 37, cu titlu de cheltuieli de judecată, dovedite prin chitanța de la fila x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 840 din 13 aprilie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Obligă pe petentul A. la plata sumei de 700 RON către intimata Asociația de proprietari nr. 37, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.