Decizia nr. 1219/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă

Circumstanțele cauzei La data de 11.10.2021, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2019, cererea de recurs formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1613 din data de 28.09.2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, în cadrul căruia recurentul-pârât A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 78 alin. (2) și (3) din Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor.

Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția I civilă Prin încheierea din 15 februarie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de A. în dosarul de recurs al aceleiași instanțe. Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepția invocată nu are legătură cu modul de soluționare a pricinii și cu motivele de recurs invocate în cererea de recurs, în condițiile în care obiectul prezentului litigiu este o cerere de recurs formulată împotriva unei hotărâri definitive și împotriva unor încheieri prin care au fost respinse cererile de recuzare împotriva membrilor completului de judecată care au pronunțat decizia, iar textele legale pretins neconstituționale vizează neconstituționalitatea unor norme juridice incidente judecății în fond a litigiului în raport de care s-a formulat calea extraordinară de atac, chestiuni ce nu pot fi analizate în atare procedură judiciară întrucât lipsa legăturii lor cu cauza dedusă judecății apare ca evidentă și justifică soluția de respingere ca inadmisisbilă a solicitării de sesizare a Curții Constituționale. Instanța a mai reținut că inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la verificarea constituționalității dispozițiilor art. 78 alin. (2) și (3) din Legea nr. 196/2018 se impune în prezenta cauză în baza puterii de lucru judecat a deciziei nr. 92/24.12.2020, întrucât pârâtul a invocat această excepție și în primă instanță, iar cererea de sesizare a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 16.12.2020 a Judecătoriei Tg. Jiu, iar recursul împotriva acestei încheieri a fost respins prin decizia nr. 92/24.12.2020, în mod corect tribunalul statuând prin încheierea din data de 28.09.2021 că s-a reținut cu putere de lucru judecat inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea prevederilor legale menționate anterior.

Recursul declarat în cauză Împotriva încheierii din 15 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, pârâtul A.. În susținerea căii de atac, recurentul a arătat în esență că, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., competența soluționării excepțiilor de neconstituționalitate aparține Curții Constituționale, iar nu instanțelor de judecată.

Apărările formulate în cauză Intimata intimata-reclamantă Asociația de Proprietari nr. 37 Tg. Jiu a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. Pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Prin decizia atacată, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 pct. (2) și (3) din Legea nr. 196/2018, formulată de formulată de recurentul pârât A., reținând în motivare că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepția invocată nu are legătură cu modul de soluționare a pricinii și cu motivele de recurs invocate în cererea de recurs. Totodată, s-a reținut că soluția inadmisibilității se impuse și prin prisma puterii de lucru judecat a deciziei nr. 92/24.12.2020. Or, criticile evocate prin memoriul de recurs nu vin să combată raționamentul instanței din punct de vedere al constatării neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv aceea ca prevederea supusă controlului să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Recurentul, fără a deduce judecății critici concrete de nelegalitate, își exprimă nemulțumirile față de modul de administrare și de apreciere a probelor, precum și față de modul de soluționare a cauzei. O astfel de motivare a recursului nu respectă exigențele dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale și riguroase în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanța care a pronunțat hotărârea atacată. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate, cerință care nu este îndeplinită în cazul de față raportat la considerentele înfățișate. Așa fiind, soluția nu poate fi decât aceea de anulare a recursului în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., dat fiind și că, în speță, nu au fost identificate motive de ordine publică care să poată fi examinate din oficiu în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. Față de cele arătate, de soluția ce se va adopta și de faptul că intimata-reclamantă Asociația de Proprietari nr. 37 a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, pe care le-a dovedit cu înscrisuri, Înalta Curte constată că recurentul este parte căzută în pretenții potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., situație față de care va fi obligat la plata, către intimata-reclamantă, a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial al apărătorului intimatei, reduse, conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., prin raportare la complexitatea redusă a cauzei, durata judecății în recurs și la soluția pronunțată în această etapă procesuală. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii de ședință din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și va obliga recurentul la plata, către intimata-reclamantă Asociația de Proprietari nr. 37, a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse, conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.