ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1848/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 105 din data de 09.11.2021, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea recurentului-reclamant A. de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv modul de interpretare a dispozițiilor art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

S-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul reclamant A. privitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 pct. 2 și pct. 3, art. 75 pct. 4 din Legea 196/2018, art. 31 pct. 4, 5, 7 din Legea 241/2006.

S-a respins recursul declarat de recurentul reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 3281/18.05.2021 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosar nr. x/2017 în contradictoriu cu intimatele pârâtele Asociația de Proprietari nr. 37 Tg-Jiu, B. S.R.L. și S.C. C. S.A., ca nefondat.

Împotriva încheierii nr. 14 din data de 03.11.2021 și a deciziei nr. 105 din 09.11.2021, pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017, a formulat recurs recurentul-reclamant A., criticându-le pentru nelegalitate.

Prin încheierea nr. 10/02.02.2022 a Curții de Apel Craiova – secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017 s-a anulat cererea de recuzare a completului de judecată C3CIV, constituit din magistrații D., E. și F., formulată de petentul A., în dosarul nr. x/2017, ca insuficient timbrată.

Prin decizia nr. 113 din 10.02.2022 a Curții de Apel Craiova – secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a constatat nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de recuzare nr. 14/3.11.2021, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. x/2017; s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamant împotriva deciziei civile subsecvente nr. 105/09.11.2021, pronunțată de Tribunalul Gorj; s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României; s-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs recurentul A..

Prin cererea de recurs recurentul și-a manifestat, pe larg, cu privire la modul de soluționare a cauzei în diferitele faze procesuale.

Consideră că se impune admiterea recursului pentru a se respecta dreptul la un proces echitabil și a anula soluția de "constatarea recursului ca nul".

Susține că sunt incidente dispozițiile art. 488 pct. 1 C. proc. civ., întrucât instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, că excepțiile de neconstituționalitate intră în competența instanței de contencios constituțional, iar "chestiunile de drept" în competența ICCJ, conform art. 519 C. proc. civ., că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Mai invocă dispozițiile art. 488 pct. 5,6,7 și 8 C. proc. civ.

Solicită să se constate că cererea de recuzare a fost greșit respinsă de C4CIV, cererea împotriva judecătorului D. fiind depusă și pe suport de hârtie și însoțită de taxa judiciară de timbru, instanța neputând proba "independență și imparțialitate". Completul C3CIV a fost alcătuit în proporție de 2/3 din completul care s-a pronunțat în dosarul nr. x/2018 și a comis "abuzuri" la momentul analizei cererii de recuzare impunând taxa de 50 RON pentru recurs, excepție de neconstituționalitate și suspendarea dosarului la o zi după înregistrare.

Învederează faptul că a cerut completului să sesizeze 3 cazuri de neconstituționalitate: art. 78 pct. 2 și 3 din Legea nr. 198/2018, art. 75 pct. 4 din Legea nr. 196/2018 și art. 31 pct. 4, 5 și 7 din Legea nr. 241/2006, însă instanța a reținut doar unul.

Arată că instanța nu a respectat dreptul de acces la justiție.

Intimata Asociația de Proprietari nr. 37 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului declarat împotriva încheierilor de recuzare, pentru neîncadrare în motivele de nelegalitate, excepția inadmisibilității recursului formulat împotriva deciziei nr. 113/2022 a Curții de Apel Craiova, cu cheltuieli de judecată 600 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluția din 07.09.2022 s-a stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți, la data de 11.10.2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva încheierii de recuzare este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul declarat împotriva încheierii de recuzare nu conține critici care să poată fi subsumate textului legal menționat.

Prin apărările formulate, recurentul nu se raportează la considerentele de ordin procedural pentru care instanța a respins cererea de recuzare, respectiv anulare pentru insuficienta timbrare, ci deduce judecății în prezenta cale extraordinară de atac aspecte privind conținutul cererii de recuzare, în condițiile în care instanța nu a analizat motivele de recuzare, întrucât prioritară era chestiunea procedurală a timbrării. Cum această obligație nu a fost îndeplinită decât parțial de către titularul cererii de recuzare, instanța a aplicat sancțiunea anulării cererii de recuzare ca insuficient timbrată, în conformitate cu dispozițiile procedurale în materie.

Având în vedere că nu se aduc critici asupra argumentelor pentru care instanța a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de recuzare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., privind sancțiunea nulității pentru neîncadrarea în cazurile reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 10 din 2 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția I civilă.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 113 din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Craiova – secția I civilă, se constată următoarele:

Prin decizia nr. 113 din 10.02.2022 a Curții de Apel Craiova – secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a constatat nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de recuzare nr. 14/3.11.2021, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. x/2017; s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamant împotriva deciziei civile subsecvente nr. 105/09.11.2021, pronunțată de Tribunalul Gorj; s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României; s-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia civilă nr. 840 din 13 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, s-a respins recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 113 din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale. A fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018 și a fost obligat recurentul la plata sumei de 700 RON cheltuieli de judecată către intimata Asociația de Proprietari nr. 37.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ., cum recursul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost deja soluționat de către instanța supremă, calea de atac pendinte, formulată de recurent împotriva aceleiași părți a dispozitivului deciziei nr. 113 din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Craiova – secția I civilă, apare ca fiind inadmisibilă.

În ceea ce privește celelalte dispoziții ale deciziei nr. 113 din 10.02.2022 a Curții de Apel Craiova – secția I civilă, se constată că acestea sunt dispoziții definitive, hotărârea fiind pronunțată în soluționarea unui recurs.

Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Ca atare, având în vedere prevederile legale anterior menționate, această decizie, prin care instanța a soluționat cererea de recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei nr. 113/10.02.2022 a Curții de Apel Craiova, împrejurare față de care nu se mai impune analiza vreunor alte aspecte invocate în cauză.

Întrucât intimata a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 RON, pe care le-a dovedit cu chitanța aflată la fila x și raportat la soluția ce se va da căii de atac, Înalta Curte reține că recurentul este parte căzută în pretenții conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât va fi obligat la plata acestor cheltuieli în favoarea părții care le-a solicitat, respectiv intimata Asociația de Proprietari nr. 37.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 10 din 2 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția I civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 113 din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Craiova – secția I civilă.

Obligă pe reclamantul A. la plata sumei de 600 RON către intimata Asociația de Proprietari nr. 37, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.