ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1627/2020

Ședința publică din data de 16 septembrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 17 februarie 2020, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2018, cererea de recurs formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1902 din 23.12.2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, precum și împotriva încheierilor nr. 151/2019 și nr. 172/2019, pronunțate de Tribunalul Gorj în aceeași cauză.

Prin cererea depusă la data de 02 iunie 2020 la Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, recurentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor și a art. 31 pct. 4, 5, 7 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare.

Prin decizia nr. 242 din 03 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulate de A. în dosarul de recurs al aceleiași instanțe.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepția invocată nu are legătură cu modul de soluționare a pricinii și cu motivele de recurs invocate în cererea de recurs, în condițiile în care obiectul prezentului litigiu este o cerere de recurs formulată împotriva unei hotărâri definitive și împotriva unor încheieri prin care au fost respinse cererile de recuzare împotriva membrilor completului de judecată care a pronunțat decizia, iar textele legale pretins neconstituționale vizează neconstituționalitatea unor norme juridice incidente judecății în fond a litigiului în raport de care s-a formulat calea extraordinară de atac, chestiuni ce nu pot fi analizate în atare procedură judiciară întrucât lipsa legăturii lor cu cauza dedusă judecății apare ca evidentă și justifică soluția de respingere ca inadmisisbilă a solicitării de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva deciziei nr. 242 din 03 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recurentul A..

În susținerea căii de atac, recurentul a arătat, în esență, că, prin soluția adoptată, instanța a ignorat argumentele formulate în susținerea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, respingând în mod greșit și nelegal cererea formulată de acesta.

Raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul a arătat că o instanță care nu a observat că atât instanța de apel propriu-zisă, cât și cea de recuzare, au fost desemnate "manual", ci nu "aleatoriu", conform documentelor din dosar emise chiar de curtea de apel, îndeplinește toate semnalmentele și suspiciunile rezonabile pentru a fi incident în cauză art. 42 pct. 13 C. proc. civ., în sensul că există elemente care nasc întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

De asemenea, a arătat recurentul, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., se constată încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe.

Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., a arătat că instanța a depășit competența puterii judecătorești, săvârșind un "exces de putere", încălcând art. 22 C. proc. civ. și nerespectând dreptul la un proces echitabil.

Totodată, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susținând că a fost desemnat un complet incompatibil, desemnat să încalce dreptul la un proces echitabil, ale art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu numai ca nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci lipsește cu desăvârșire motivarea.

În fine, a fost invocat și art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.,în sensul că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, prin faptul că hotărârea nr. 1/2014, care este nelegală, a atras nelegalitatea deciziei nr. 82/2014.

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, referitor la maniera în care partea a înțeles să declare prezenta cale de atac, prin indicarea formală a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5, 6 și 7 C. proc. civ., fără a dezvolta în concret critici care să se circumscrie acestor motive de nelegalitate, Înalta Curte va proceda la examinarea cererii de recurs în raport de decizia Curții Constituționale nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/2017, prin care s-a stabilit că "dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești".

Potrivit dezlegărilor acestei decizii "acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul din elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală"; "obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții".

În raport de aceste statuări, în cauză nu este incidentă excepția nulității recursului, care ar fi putut fi reținută prin prisma criticilor din recurs care nu au în vedere soluția atacată și care nu pot fi încadrate în motivele de casare invocate în mod formal de recurent.

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază de litigiu, oricare ar fi obiectul acesteia.

Din modalitatea de redactare a dispozițiilor citate rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția ridicată.

Din perspectiva întrunirii cerințelor de admisibilitate, se constată că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede ca dispozițiile pretins neconstituționale să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului, oricare ar fi obiectul acestuia. Prin urmare, se impune o analiză a interesului procesual al petentului cu privire la rezolvarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului în care se află pricina.

Obiectul excepției de neconstituționalitate trebuie, așadar, să îndeplinească cerințele imperative stabilite prin legea organică a Curții Constituționale, așa cum prevede art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Neîndeplinirea acestor condiții constituie cauză de inadmisibilitate a excepțiilor de neconstituționalitate astfel ridicate.

Sesizarea Curții Constituționale trebuie să fie făcută de instanță cu respectarea acestor condiții, verificându-se cu atenție existența cazurilor de inadmisibilitate care dau nu numai dreptul, dar creează și obligația instanței de a respinge motivat excepția, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.

Referitor la prevederilor Legii nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor și a art. 31 pct. 4, 5, 7 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, cu privire la care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate prin cererea formulată de A., Înalta Curte constată că acestea nu au legătură cu obiectul litigiului cu care a fost învestită curtea de apel, respectiv o cerere de recurs formulată împotriva unei hotărâri definitive pronunțate în apel și împotriva unor încheieri prin care au fost respinse cererile de recuzare împotriva membrilor completului de judecată care a pronunțat decizia menționată.

Textele legale pretins neconstituționale vizează neconstituționalitatea unor norme juridice incidente judecății în fond a litigiului în raport de care s-a formulat calea extraordinară de atac.

Cererea de recurs adresată Curții de Apel Craiova, ce face obiectul dosarului nr. x/2018, în cadrul căruia a fost formulată și cererea de sesizare a Curții Constituționale, vizează decizia nr. 1902 din 23.12.2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, prin care s-a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2210/08.01.2019 a Judecătoriei Târgu-Jiu, și încheierile de ședință nr. 151/2019 și nr. 172/2019, pronunțate de Tribunalul Gorj, prin care au fost respinse cererile de recuzare împotriva membrilor completului de judecată care a pronunțat decizia menționată.

Înalta Curte constată că în cererea de sesizare a Curții Constituționale nu s-a argumentat în mod concret în ce constă legătura prevederilor legale invocate ca fiind neconstituționale cu textele constituționale pretins încălcate și care este neconcordanța între acestea și textul legii fundamentale, precum și care este legătura cu cauza dedusă judecății în fața curții de apel.

Aceasta întrucât una dintre condițiile admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate a unei prevederi legale în vigoare este legătura acesteia cu soluționarea cauzei.

În speță se reține că recurentul A. a invocat neconstituționalitatea Legii nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor și a art. 31 pct. 4, 5, 7 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare.

Obiectul litigiului cu care a fost învestită Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în fața căreia fost formulată cererea de sesizare a Curții Constituționale de către A., îl reprezintă o cerere de recurs formulată împotriva unei hotărâri definitive (cu privire la care părțile din litigiu nu au deschisă calea de atac a recursului) și împotriva unor încheieri prin care au fost respinse cererile de recuzare împotriva membrilor completului de judecată care a pronunțat decizia atacată cu recurs.

Se constată, așadar, că textele legale pretins neconstituționale vizează neconstituționalitatea unor norme juridice incidente judecății în fond a litigiului în raport de care s-a formulat calea extraordinară de atac, chestiuni ce nu pot fi analizate într-o asemenea procedură judiciară, dată fiind lipsa legăturii lor cu cauza dedusă judecății.

Mai mult decât atât, actul normativ și dispozițiile legale pretins neconstituționale nu au legătură nici cu textele de lege care reglementează recuzarea, dacă ne raportăm la încheierile de ședință nr. 151/2019 și nr. 172/2019, pronunțate de Tribunalul Gorj, care fac și ele obiectul judecății în calea de atac a recursului promovat în fața curții de apel.

Așadar, în lumina argumentelor anterior menționate, Înalta Curte, având în vedere cuprinsul actului normativ și al dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se cere a fi verificată, în raport de cadrul procesual și stadiul concret în care se află cauza dedusă judecății, dar și prin raportare la motivele invocate în acest sens în cererea de sesizare a Curții Constituționale, constată că excepția de neconstituționalitate invocată de către A. nu are legătură cu soluționarea cauzei.

În raport de aceste argumente, se constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, respectiv existența legăturii dintre excepție și cererea dedusă judecății, fiind corectă soluția adoptată de curtea de apel de respingere a acesteia, ca inadmisibilă.

Prin urmare, pentru argumentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 242 din 03.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 242 din 03.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2020.