ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 840/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 840/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 13 aprilie 2022
asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea atacată
Prin decizia nr. 113 din 10 februarie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de recuzare nr. 14 din 3 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017. A respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile subsecvente nr. 105 din 89 noiembrie 2021 pronunțată de același tribunal, în contradictoriu cu intimatele - pârâte B., S.C. C. S.A. și D. S.R.L.. A respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale. A respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a declarat recurs A., formulând, totodată, și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018.
Făcând trimitere la articole din Legea nr. 196/2018 și din C. civ., recurentul a susținut, în esență, că drepturile individuale ale proprietarului de apartament de pe scara folosită ca sediu de asociație sunt încălcate pentru că legea interpune între proprietar și furnizorul de apă intermediarul asociație.
A mai susținut că pct. 4, 5 și 7 ale art. 31 din Legea nr. 241/2006, pct. 2 și 3 ale art. 78 și pct. 4 al art. 75 din Legea nr. 196/2018 sunt dispoziții din legea alimentării cu apă și legea administrațiilor de proprietari, având legătură cu acțiunea, al cărei obiect este obligația de a face, respectiv obligația montării unui contor omologat, obligația încheierii unui contract individual.
A considerat că au fost respectate dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind invocarea excepției de neconstituționalitate și, prevalându-se de textele din Constituție care instituie obligația respectării acesteia, a supremației sale și a legilor, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018
Apărările formulate în cauză
Ințimatele nu au formulat întâmpinări, în cauză înregistrându-se doar concluziile scrise depuse de B..
II. Considerentele Înaltei Curți
Verificând aprecierea instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția adoptată, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă, motivat de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, se constată legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții.
Astfel art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare prevede:
"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".
Ca atare, din punct de vedere al contenciosului constituțional, instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate are atribuția, care reprezintă în același timp și o obligație, de a verifica dacă sunt respectate o serie de reguli procedurale specifice acestei excepții.
Verificarea condițiilor formale de admisibilitate de către instanță nu presupune o analiză a conformității cu Constituția a dispozițiilor considerate a fi neconstituționale, ci doar o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția, ca incident procedural, poate fi invocată.
Prin urmare, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată de textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.
În cauză, se reține că soluția adoptată de Curtea de Apel Craiova, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru motivul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, constatând că respectivele dispoziții legale nu au legătură cu cauza, este corectă.
Se observă astfel că, în speță, s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unor norme juridice incidente judecății în fond a litigiului.
Or, excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-un dosar având ca obiect recursul declarat împotriva unei hotărâri definitive, deci într-o cauză în care nu se mai putea exercita calea extraordinară de atac.
Prin urmare, în mod corect, curtea de apel a constatat că excepția de neconstituționalitate privește temeiuri de drept incidente judecății în fond a litigiului, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care reglementează ca dispozițiile în raport de care s-a invocat neconstiotuționalitatea să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
Raportând, așadar, condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale la cerințele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se observă că solicitarea nu o îndeplinește pe cea privitoare la existența legăturii dintre textul de lege a cărei neconstituționalitate se invocă și cererea dedusă judecății, fiind corectă soluția adoptată de curtea de apel de respingere a acesteia, ca inadmisibilă, recursul împotriva acesteia urmând a fi respins.
În ceea ce privește solicitarea formulată de recurent de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018, această urmează a fi respinsă în considerarea acelorași argumente care vizează inexistența legăturii dintre textul de lege a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.
Văzând cererea Asociației de Proprietari nr. 37 de acordare a cheltuielilor de judecată, dovedite cu chitanța privind plata onorariului de avocat depusă la dosar, în raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., această va fi admisă, recurentul urmând a fi obligat la plata sumei de 700 RON către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 113 din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 75 pct. 3 din Legea nr. 196/2018.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700 RON cheltuieli de judecată către intimata B..
Definitivă, cu privire la soluția dată recursului și cu recurs în termen de 48 ore de pronunțare asupra soluției dată cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 aprilie 2022.