ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1222/2023

Ședința publică din data de 19 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, la data de 17 februarie 2023, sub nr. x/2023, creditorul Municipiul Galați, prin primar, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc A., a solicitat instanței încuviințarea executării silite împotriva debitorului B. a obligațiilor reieșite din titlul executoriu reprezentat de sentință civilă nr. 4533 din 23 iunie 2022, pronunțată de Judecatoria Galati, în dosarul nr. x/2022.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 631, art. 662, art. 663 alin. (1) și (2), art. 669 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 297 din 23 februarie 2023, Judecătoria Galați, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a hotărî astfel, reținând caracterul absolut al competenței teritoriale în materie execuțională, de la care nici părțile, nici instanța nu pot deroga, în temeiul art. 651 alin. (1) raportat la art. 666 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Galați a apreciat instanbța competentă a soluționa cererea de încuviințatre executare silită este cea de la domiciliul debitorului B., situat în sat Cumpana, comuna Cumpana, str. x, astfel cum rezultă din fișa DEPABD depusă la dosar, același domiciliul fiind indicat în cererea de executare silită și în încheierea executorului judecătoresc din 15 februarie 2023.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Constanța, prin încheierea nr. 3594 din 17 martie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați; a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe; a înainta cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, în raport de dispozițiile art. 819 C. proc. civ. coroborat cu art. 714 alin. (2) C. proc. civ., reținând că obligația ce se solicită a fi pusă în executare silită, conform titlului executoriou, este demolarea lucrărilor realizate fără autorizație de construire, așa cum au fost individualizate în procesul-verbal de contravenție nr. x din 15.03.2019 și readucerea imobilului din Galați, județul Galați la starea inițială, iar în dosarul execuțional 309/2023 al Biroul Executorului Judecătoresc A. se desfășoară o executare silită imobiliară prin care se urmărește demolarea unor lucrări realizate ilicit și readucerea imobilului la starea inițială, a apreciat că instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul asupra căruia poartă executarea

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviințare a executării silite a obligațiilor reieșite din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4533 din 23 iunie 2022, pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. x/2022, privind pe debitorul B., formulată de creditorul Municpiul Galați, prin primar, și înaintată instanței de judecată de către Biroul Executorului Judecătoresc A..

În materia executării silite, art. 651 C. proc. civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Ca atare, din punct de vedere al criteriului teritorial, norma în discuție identifică judecătoria ce devine instanță de executare prin aplicarea unui set de reguli succesive, după cum urmează: în primul rând - ca regulă generală - instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. În subsidiar și numai dacă debitorul nu are sediul sau domiciliul în țară, legiuitorul determină instanța de executare prin raportare la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului la momentul sesizării orga­nului de executare. În continuare, dacă la același moment indicat nici debitorul, nici credi­torul nu au domiciliul sau sediul în țară, atunci instanța de executare va fi judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Aceste reguli de stabilire a instanței de executare nu permit creditorului a alege instanța competentă din punct de vedere teritorial deoarece variantele normative menționate reglementează ipoteze diferite care se exclud reciproc. Sub acest aspect, fiecare nouă regulă de determinare a instanței de execu­tare se aplică strict sub rezerva ineficienței normei anterioare, de unde rezultă o aplicare etapizată și exclusivă, ceea ce va elimina posibilitatea unui conflict de reguli sau existența vreunui drept de opțiune în favoarea creditorului.

Numai cea din urmă regulă, în ipoteza în care nici debitorul, dar nici creditorul nu își au domiciliul sau sediul în țară, recunoaște un drept de opțiune în favoarea creditorului în condițiile în care sediul biroului executorului judecătoresc ales de creditor va fi reper în determinarea instanței de executare.

Totodată, se reține că regula de determinare a instanței de executare prin raportare la criteriile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se aplică indiferent de modalitatea de executare aleasă de creditor sau impusă de dispozițiile titlului executoriu ce urmează a fi aduse la îndeplinire. Prin urmare, competența instanței de executare în vederea soluționării cererii de încuviințare a executării silite se va determina tot prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, al creditorului și în cazul în care se solicită executarea silită imobiliară, prin care se urmărește desființarea demolării unor lucrări realizate ilicit și readucerea imobilului la starea inițială, cum este situația din speță.

Reglementând competența funcțională, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Pentru determinarea competenței instanței de executare interesează, ca regulă, domiciliul sau sediul debitorului la momentul formulării cererii de executare, astfel că instanța învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite trebuie să procedeze la verificarea competenței prin raportare la momentul la care cererea de executare a fost depusă la executorul judecătoresc, pentru că în raport de acesta, se va determina instanța competenă.

Date fiind reperele de analiză în stabilirea instanței de executare, Înalta Curte constată că la data sesizării Biroului Executorului Judecătoresc A. - 15 februarie 2023, domiciliul debitorului B. se afla în sat Cumpăna, comuna Cumpăna, județul Constanța, astfel cum apare în evidența Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, figurând cu domicilul activ la adresa menționată începând cu data de 24 iunie 2022, conform înscrisului aflat la dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Galați, localitate situată în circumscripția Judecătoriei Constanța, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Constanța, secția civilă este instanța competentă teritorial a soluționa cererea de încuviințare executare silită dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2023.