ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1184/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 iulie 2021, pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. x/2021, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B. și C. S.R.L., a solicitat instanței să dispună admiterea contestației la executare, urmând a se constata că obiectul obligației de a face nu mai este în ființă și, deci, nu se poate executa din culpa exclusivă a creditorilor obligației de a face menționată la pct. ii) din Decizia nr. 2077 din 14 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a-II-a civilă; (ii) ca o consecință a lipsei obiectului obligației de a face, obligația de a da a rămas fără obiect; (iii) anularea executării silite; (iv) obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 712, art. 715 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2066 din data de 16 iunie 2022, Judecătoria Suceava, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect "contestație la executare", formulată de contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a dispune astfel, în raport de obiectul dosarului, instanța a reținut incidența prevederilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. și faptul că domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, 31.03.2021, se afla în Mun. Pitești, str. x, astfel cum reiese din procesul-verbal de verificare în baza de date D.E.P.A.B.D. (aflat la fila x), respectiv în circumscripția Judecătoriei Pitești.

Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 604 din 3 februarie 2023, Judecătoria Pitești, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimat, prin întâmpinare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Instanța a analizat și a reținut principiul de drept al unicității instanței de executare, statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, precum și faptul că Judecătoria Suceava a încuviințat executarea silită prin încheierea pronunțată la data de 22.04.2021 în dosarul nr. x/2021.

Astfel, reținând cu caracter obligatoriu principiile stabilite prin decizia nr. 20/2021, instanța a avut în vedere că, odată stabilită instanța de executare prin verificarea competenței la momentul încuviințării executării silite, aceasta a fost stabilită cu caracter definitiv, rămânând câștigată pentru toate cererile ulterioare privind executarea silită, neexistând posibilitatea de a fi stabilite mai multe instanțe de executare.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Suceava îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Suceava și Judecătoria Pitești.

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie contestația la executare formulată de către contestatorul A., debitor în dosarul de executare nr. 412/2021 aflat pe rolul B.E.J.A. "D. și E.".

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, așa cum în mod corect au reținut cele două instanțe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și alin. (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, "contestația se introduce la instanța de executare".

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria, care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speță, Înalta Curte constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, executorul judecătoresc E. a solicitat instanței încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2077/14.11.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2021 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. x/2021 a fost admisă cererea și s-a dispus încuviințarea executării silite pornită de către creditorii B. și C. S.R.L. în dosarul execuțional nr. x/2021 împotriva debitorului A..

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Reținând cu caracter obligatoriu principiile stabilite prin decizia sus-menționată, Înalta Curte constată că, odată stabilită instanța de executare prin verificarea competenței la momentul încuviințării executării silite, aceasta a fost stabilită cu caracter definitiv, rămânând câștigată pentru toate cererile ulterioare privind executarea silită, neexistând posibilitatea de a fi stabilite mai multe instanțe de executare.

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2021 pronunțată de Judecătoria Suceava, competența de soluționare a cauzei având ca obiect "contestație la executare" urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, anume Judecătoria Suceava, ca instanță de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Suceava este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Prin urmare, ținând seama de împrejurarea că instanța de executare a fost deja determinată prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata că Judecătoria Suceava este instanța de executare și, în consecință, aceleiași instanțe îi revine și competența de a soluționa contestația la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.