ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1180/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1180/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 15 iunie 2023
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin decizia civilă nr. 2006 A din 22 decembrie 2022 pronunțată, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. și de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței nr. 2333/11.10.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018.
Prin sentința civilă nr. 2333/11.10.2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis în parte contestația, a obligat pârâta să valideze dispoziția nr. x/04.10.2011 emisă de Primarul Municipiului Târgu Mureș și să emită decizie de compensare prin 84.509 puncte de compensare, pentru imobilul situat în Târgu Mureș, județ Mureș, compus din apartament în suprafață utilă de 83,3 mp, garaj în suprafață utilă de 15 mp, grajd în suprafață utilă de 20,25 mp, șură în suprafață utilă de 20,51 mp, împrejmuire metalică de 5 mp și împrejmuire plasă de 120 ml, a respins în rest contestația ca nefondată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.400,80 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată la 9 februarie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 2006 A din 22 decembrie 2022 pronunțate, în dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul anulării hotărârii atacate. În subsidiar, a solicitat schimbarea, în tot, a hotărârii nr. 2006 A/22.12.2022.
În drept, a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Totodată, revizuenta a solicitat repunerea în termenul de exercitare a căii extraordinare de atac, în privința motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât comunicarea deciziei atacate s-a realizat la data de 25 ianuarie 2023, astfel că, în lipsa cunoașterii conținutului hotărârii era imposibil a fi formulată calea de atac, cu atât mai mult cu cât normele procedurale impun obligativitatea motivării înăuntrul termenului prevăzut pentru exercitarea căii de atac.
2.1. În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta a expus o scurtă circumstanțiere a situației de fapt, a invocat dezlegările date prin Decizia CCR nr. 686 din 26 noiembrie 2014 și a susținut că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 405/2010, rămasă definitivă prin decizia nr. 95/A din 22 iunie 2010 pronuntată de Curtea de Apel Tărgu-Mureș.
Prin sentința nr. 405/9.03.2010, rămasă definitivă prin decizia nr. 95/A din 22 iunie 2010 pronunțate în dosarul nr. x/2003, instanțele au statuat asupra calității de persoană îndreptățită la despăgubiri, asupra caracteristicilor imobilului, asupra valorii de piată a acestuia, la data efectuării expertizei, actualizarea valorii în anul 2008, aceasta fiind stabilită la suma de 218.576 RON, instantele dispunând ca despăgubirea să fie achitată la valoarea de circulație, respectiv cea valabilă la data despăgubirii efective.
Prin decizia atacată, Curtea de Apel București a stabilit că despăgubirea trebuie acordată în funcție de valorile grilei notariale din anul anterior emiterii Deciziei de despăgubire potrivit art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, a stabilit că expertul desemnat de instanța de fond s-a raportat la grila din anul 2013, nu din anul 2017 și că "observând grila notarială valabilă pentru anul 2017 la nivelul județului Mures, se constată că valoarea imobilului ce face obiectul dispoziției nr. 3677/04.10.2011 este mai mare decât suma de 149.686 RON, care a fost stabilită de către expertul judiciar B. (ca valoare de piată) care a fost validată ca atare de către prima instanță" dar, cu toate acestea, nu se impune modificarea sumei, câtă vreme revizuenta a sustinut că metoda prevăzută de art. 21 alin. (6) nu este incidentă în cauză. În realitate, Tribunalul București a stabilit valoarea despăgubirii la valoarea de 84.509 RON și nu 149.686 RON cât a reținut instanța de apel.
2.2. Cu privire la motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuenta expune, parțial, considerentele hotărârii atacate și arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel referitor la rejudecarea cauzei în fond în privința cererii, având ca obiect obligarea intimatei să valideze integral Dispoziția nr. 3677/04.10.2011 emisă de Primarul Mun. Târgu Mureș cu privire la imobilul construcție, compus din locuință, garaj, grajd, șură, împrejmuire cu stâlpi metalici, precum și obligarea intimatei să stabilească despăgubirile cuvenite la valoarea de piață, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de către expert ing. C., conform sentinței civile nr. 455/09.03.2010 pronunțate de către Tribunalul Mureș, în dosarul nr. x/2003, rămasă definitivă prin Decizia nr. 95/A/22 iunie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 C. proc. civ., iar evaluarea imobilelor se face prin aplicarea grilei notariale de către CNCI.
Înregistrarea cererii de revizuire pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 9 februarie 2023, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.
Prin rezoluția din 15 februarie 2023, s-a stabilit termen la data de 15 iunie 2023, când instanța, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. a reținut cauza în pronunțare cu privire la cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac formulate de revizuentă, precum și cu privire la excepția tardivității cererii de revizuire și cu privire la excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare.
Referitor la motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția necompetenței materiale a acestei instanței.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
4.1. Analizând cererea de repunere în termenul de revizuire, Înalta Curte apreciază că aceasta se impune a fi respinsă, în considerarea celor ce succed:
În susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii extraordinare de atac, revizuenta a invocat faptul că decizia atacată a fost comunicată la data de 25 ianuarie 2023- după împlinirea termenului reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.- astfel că, anterior acestei date, nu a cunoscut considerentele pentru care instanța de apel a înlăturat argumentele părții, motiv pentru care s-a aflat în imposibilitate de a motiva cererea de revizuire. De altfel, instanța de apel a amânat cauza în vederea administrării probei cu expertiză și întocmirii suplimentului la expertiză, pentru ca, ulterior să înlăture în totalitate acest mijloc de probă și să analizeze aspectele deduse judecății prin prisma metodelor de evaluare a imobilelor care nu au fost soluționate anterior, definitiv, printr-o hotărâre judecătorească. Totodată, instanța nu a pus în discuție și nu a antamat faptul că, în speță, ar fi aplicabilă procedura reglementată de art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, ceea ce reiese chiar din obiectivele dispuse de aceasta.
În conformitate cu prevederile art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. (3) În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."
Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenței unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părții și care au drept situație premisă ipoteza unei cauze obiective, apropiată forței majore, care nu putea fi prevăzută sau depășită de către cel în cauză.
Nu pot fi primite susținerile revizuentei în sensul curgerii termenului de revizuire de la comunicarea hotărârii a cărei anulare se solicită, având în vedere motivul de revizuire invocat.
Astfel, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 545/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 8 februarie 2023, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a reținut următoarele:
În acord cu jurisprudența sa în materie, Curtea a reținut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. (...)
Curtea a subliniat, de asemenea, că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din C. proc. civ., efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii.
Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din acest act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, așa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție. Este adevărat că art. 461 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea.
Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea. Astfel, Curtea a observat că, în ceea ce privește considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.
În consecință, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și dreptul la apărare și nici nu contravine dispozițiilor art. 129 din Constituție referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Așadar, în opinia Curții Constituționale, și atunci când se invocă încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, termenul de revizuire nu începe să curgă de la comunicarea hotărârii, ci de la rămânerea definitivă a acesteia.
În aceste condiții, necunoașterea considerentelor deciziei nr. 2006 A din 22 decembrie 2022 la data pronunțării sale, când a rămas definitivă nu poate fi asimilată motivului temeinic justificat pentru repunerea în termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.
În consecință, față de argumentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de revizuentă privind repunerea în termenul de declarare a revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.
4.2. Deliberând asupra excepției tardivității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".
Astfel, decizia a cărei revizuire se solicită- ce reprezintă "ultima hotărâre" în sensul dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - a rămas definitivă, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., la data pronunțării, respectiv la 22 decembrie 2022.
Dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 din același cod reglementează modalitatea de calcul a termenelor, respectiv, când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună.
Ca atare, termenul de o lună pentru promovarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8) din același act normativ, a început să curgă de la data menționată, 22 decembrie 2022 și s-a împlinit la data de 25 ianuarie 2023, prin prorogarea reglementată de art. 181 alin. (2) C. proc. civ. (potrivit căruia "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucratoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează").
Însă, revizuenta a formulat cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2006 A din 22 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, la data de 8 februarie 2023, respectiv la data de 9 februarie 2023, cu depășirea termenului legal, care s-a împlinit la data de 25 ianuarie 2023.
Pentru cele ce preced, reținând sancțiunea reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. pentru neexercitarea în termenul legal a căii extraordinare de atac, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., va fi respinsă ca tardiv formulată.
4.3. Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., din perspectiva dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., urmează a se analiza, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea cererii de revizuire, sens în care se rețin următoarele:
În cuprinsul cererii de revizuire, partea a invocat atât motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, cât și motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Așadar, competența soluționării cererii de revizuire aparține instanței, care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, cu excepția situației în care revizuirea este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când competența aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.
Art. 510 alin. (3) din C. proc. civ., prevede că "în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței".
Pe cale de consecință, textul de lege reglementează competența materială imperativă a instanței, de la care nu se poate deroga, chiar în cazul în care prin cerere se invocă mai multe motive, ce atrag competențe diferite.
În aplicarea dispozițiilor legale precitate și față de invocarea de către revizuentă a cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., rezultă că instanța competentă în soluționarea acestei cereri de revizuire este Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, instanță care a pronunțat hotărârea atacată, în favoarea căreia Înalta Curte își va declina competența.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a cererii de revizuire.
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. împotriva deciziei nr. 2006 A din 22 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018.
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.
Definitivă, în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iunie 2023.