Decizia nr. 1177/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 708/2021 a Tribunalului Suceava

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 11.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C. Suceava, a solicitat pe cale de ordonanță președințială, reintegrarea minorului B. în familia sa, invocând incidența art. 581 C. proc. civ., art. 392 C. proc. civ., privind exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, art. 398 C. civ.

Sentința Tribunalului Suceava Prin sentința civilă nr. 708 din 8 aprilie 2021, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu și a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect "ordonanță președințială" formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava și C..

Decizia Curții de Apel Suceava, secția I civilă Prin decizia nr. 354 din 22 martie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 708 din 8 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2021.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 354 din 22 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs. În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., reclamantul A. arată că toate cererile, pe care le-a formulat au fost repartizate spre soluționare aceluiași complet de judecată, iar hotărârea recurată este nelegală.

Apărările formulate în cauză În cauză nu a fost depusă întâmpinare.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 aprilie 2022. Prin rezoluția din data de 23 iunie 2022, a fost stabilit termen de judecată la data de 27 octombrie 2022. Prin încheierea din 27 octombrie 2022, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2) din C. proc. civ., Înalta Curte a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 354 din 22 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, fiind acordat termen la 15 iunie 2023, în vederea discutării perimării cererii de recurs. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând excepția de perimare a cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni." Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților vreme îndelungată în judecată. Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție. Perimarea se poate constata și din oficiu, conform dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. În speță, suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2) din C. proc. civ. a intervenit la 27 octombrie 2022, dată de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 27 aprilie 2023. Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege. Cauza a fost suspendată, întrucât niciuna dintre părțile legal citate nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nu a solicitat judecata în lipsă, iar pentru redeschiderea procesului este necesară formularea unei cereri de către partea interesată, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 417 C. proc. civ. În cauză, nu a fost formulată o astfel de cerere de către vreuna din părți, care să arate intenția de a continua judecata, astfel încât se constată că, de la data suspendării judecății (27 octombrie 2022) și până la data împlinirii termenului de perimare (27 aprilie 2023), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispozițiile imperative ale art. 417 din C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și urmează a constata perimat recursul cu a cărui soluționare a fost învestită.