ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1152/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1152/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 15 iunie 2023
Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, la data de 11.12.2017, completată prin cererea adițională înregistrată la data de 17.09.2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Bacău, Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), Oficiul Județean de Poștă Bacău (OJP Bacău), Ministerul Justiției (MJ), Compania Națională Poșta Română (CNPR), Autoritatea Națională pentru Reglementarea în Comunicații (ANCOM) să se dispună:
obligarea CNPR - OJP Bacău să precizeze data la care a primit de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului plicul destinat deținutei A. care a fost returnat poștei în data de 9.12.2014 de către Penitenciarul Bacău;
obligarea CNPR - OJP Bacău și a Penitenciarului Bacău să precizeze cauza pentru care nu i-a fost comunicată reclamantei pe adresa de domiciliu din mun. Dorohoi corespondența destinată deținutei A., care a fost returnată poștei în data de 9.12.2014 de către Penitenciarul Bacău, deoarece reclamanta a fost liberată condiționat din penitenciar la data de 10.11.2014, penitenciarul având obligația să menționeze pe plic adresa la care fosta deținută își stabilise domiciliul;
obligarea CNPR - OJP Bacău să precizeze data la care a trimis retur la CEDO plicul destinat deținutei A., plic returnat poștei în data de 9.12.2014 de către Penitenciarul Bacău;
obligarea Penitenciarului Bacău să prezinte copie conform cu originalul de pe Registrul de intrare corespondență adresată deținutei A. din perioada august 2014 - decembrie 2014 pentru a putea constata data la care a fost primit de Penitenciarul Bacău plicul destinat deținutei A. trimis de CEDO care a fost înregistrat la poziția 637 în Registru evidență corespondență returnată adresată persoanelor private de libertate potrivit adresei nr. x/23.01.2018;
obligarea Penitenciarului Bacău să prezinte copie conform cu originalul de pe Registrul de intrare corespondență adresată deținutei A. din perioada ianuarie 2014 - iunie 2016, când s-au împlinit cele 18 luni de păstrare a plicului adresat deținutei de către CEDO;
să se constate că răspunderea civilă aparține Penitenciarului Bacău - ANP și Ministerului Justiției pentru neîndeplinirea de către agent principal B. - funcționar public cu statut special din Penitenciarul Bacău a obligației de a menționa adresa de domiciliu a fostei deținute A. pe plicul expediat de CEDO pentru această deținută, aspect care rezultă din adresa nr. x/23.01.2018;
stabilirea funcționarilor publici vinovați pentru necomunicarea pe adresa de domiciliu din municipiul Dorohoi a corespondenței ulterioare datei de 10.11.2014 trimisă de la CEDO pe numele fostei deținute A., liberată condiționat la data de 10.11.2014, deoarece adresa Penitenciarului Bacău nr. C/3017/23.01.2018, semnată de comisar șef de penitenciare C. - Director, menționează că pentru informații suplimentare persoana de contact este doamna comisar D. - funcționar public cu statut special;
obligarea CNPR să depună acordurile internaționale potrivit cărora România răspunde pentru primirile poștale internaționale de la CEDO, în conformitate cu prevederile acordurilor internaționale la care România este parte;
obligarea pârâților CNPR - OJP Bacău, Penitenciarul Bacău și ANP să răspundă efectiv cui aparținea obligația să comunice pe adresa de domiciliu din municipiul Dorohoi corespondența pentru A. de la CEDO returnată poștei de Penitenciarul Bacău în data de 9.12.2014;
să se constate că mențiunile de pe plicul returnat de Penitenciarul Bacău în data de 9.12.2014 către Oficiul Poștal de Distribuție Bacău, la care era obligat Penitenciarul Bacău potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr. 432/5.02.2010, art. 136 alin. (2) cu privire la adresa de domiciliu declarată la liberarea din penitenciar a reclamantei A., servesc CNPR pentru a realiza transmiterea plicului destinatarului A. sau pentru informarea expeditorului cu privire la noua adresă a destinatarului și efectuarea unei noi trimiteri poștale de către expeditor, în cazul de față CEDO în cererea reclamantei înregistrată sub nr. x/14;
obligarea MJ să răspundă la cererea trimisă prin poștă la data de 8.06.2018 și să comunice reclamantei data la care ANP direct sau indirect prin Ministerul Justiției a semnat Protocolul de colaborare cu Serviciul Român de Informații și dacă acest protocol de colaborare era în vigoare în anul 2014 și ce prevedea acest protocol, dată fiind împiedicarea accesului reclamantei la CEDO de către Penitenciarul Bacău, prin violarea și blocarea corespondenței cu CEDO și să comunice reclamantei ce propuneri legislative a depus la Parlament cu privire la protocoalele nelegale încheiate în anul 2009 între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu încălcarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a art. 13 din Legea nr. 51/1991, a art. 91
2
alin. (1) din C. proc. pen. vechi și a art. 13 din Legea nr. 14/1992;
obligarea MJ să răspundă la cererea trimisă prin poștă la data de 8.06.2018 și să comunice reclamantei ce inițiativă legislativă a depus la guvern sau la parlament în vederea anulării protocoalelor nelegale încheiate în anul 2009 între Serviciul Român de Informații și ANP, între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;
obligarea ANCOM să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 10 alin. (1) pct. 6 din O.U.G. nr. 22/2009 actualizată, respectiv să elaboreze propuneri de acte normative în domeniul serviciilor poștale pe care să le înainteze Ministerului pentru societate informatică pentru comunicarea către foștii deținuți pe adresa de domiciliu a corespondenței returnată de penitenciar și pentru ca să circule înregistrate trimiterile de la CEDO și mai ales returnările de către Poșta Română către CEDO a corespondenței adresată deținuților, inclusiv a celor liberați din penitenciare;
stabilirea unui termen de răspuns pentru OJP Bacău, Penitenciarul Bacău, ANP și MJ și obligarea acestora la plata amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004;
obligarea CNPR pentru OJP Bacău și a ANP și/sau a Penitenciarului Bacău să îi acorde reclamantei despăgubiri materiale și morale de 1 milion euro pentru necomunicarea pe adresa de domiciliu din municipiul Dorohoi a corespondenței trimise ulterior datei de 10.11.2014 de la CEDO pe numele deținutei A., corespondență care a fost înregistrată în Penitenciarul Bacău la poziția 637 în Registrul de evidență a corespondenței returnate adresată persoanelor private de libertate și returnată poștei în data de 9.12.2014 de către Penitenciarul Bacău, întrucât reclamanta a fost liberată condiționat din penitenciar la data de 10.11.2017, deoarece dosarul reclamantei a fost distrus în termen de 1 an, deci în anul 2015, astfel încât chiar dacă Oficiul Poștal de Distribuție Bacău a păstrat timp de 18 luni acest plic, deci până în iunie 2016, acest fapt nu mai avea importanță deoarece dosarul reclamantei înregistrat la CEDO fusese distrus din anul 2015, iar termenul de răspuns de 8 săptămâni era împlinit încă din ianuarie 2015.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 30 C. proc. civ., art. 219, art. 1530-1531 și art. 2523 C. civ., pe cele ale art. 6 și 8 par. 1 din CEDO, precum și pe cele ale art. 1, art. 2 lit. b), art. 8, art. 10 alin. (1), art. 18, art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu referire și la art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 371/1998, la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, la art. 46 din O.G. nr. 13/2013.
Prin sentința civilă nr. 4866 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.
În motivare, această instanță a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile speciale ale O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, care se completează cu normele de drept comun în materie de contencios administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004.
Motivat de faptul că O.G. nr. 27/2002 nu cuprinde norme speciale de competență materială ori teritorială, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, care se completează cu normele de drept comun în materie civilă, respectiv cele prevăzute de C. proc. civ., potrivit cu care reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.
În ceea ce privește competența materială, instanța a arătat că actele contestate de reclamantă prin cererea inițială, în temeiul Legii nr. 554/2004, sunt răspunsurile formulate de pârâții Penitenciarul Bacău și Oficiul Județean de Poștă Bacău la petițiile sale, motiv pentru care tribunalul este competent să soluționeze cauza, și nu curtea de apel, raportat la rangul autorității emitente a actului administrativ contestat.
În ceea ce privește competența teritorială, curtea a arătat că reclamanta a introdus cererea la instanța de la sediul pârâtei Autoritatea Națională a Penitenciarelor, deși este evident că aceasta a fost chemată în judecată prin cererea inițială doar cu scopul de a sesiza instanța din București, în condițiile în care nu se contestă vreun act administrativ (chiar și asimilat) emis de această pârâtă.
Or, în raport cu această situație, Curtea a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 112 C. proc. civ., invocate de pârâți prin întâmpinări, și a constatat că, raportat la obiectul și părțile litigiului, emitente ale actelor administrative contestate, este competentă teritorial instanța de la domiciliul reclamantei ori de la sediile pârâților Penitenciarul Bacău și Oficiul Județean de Poștă Bacău, respectiv Tribunalul Bacău.
Concluzionând, această instanță a apreciat că nu are relevanță în privința stabilirii competenței materiale și teritoriale faptul că, ulterior formulării cererii de chemare în judecată inițiale, reclamanta și-a modificat (completat) cererea cu pretenții și pârâți noi, potrivit art. 204 C. proc. civ., competența stabilindu-se exclusiv în raport cu cererea de chemare în judecată inițială, astfel cum prevede art. 123 C. proc. civ., motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 98/2019 din 26 septembrie 2019, a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a apreciat că izvorul pretențiilor deduse judecății îl constituie fapta ilicită a pârâților care ar putea atrage răspunderea civilă delictuală în situația îndeplinirii condițiilor legale, iar celelalte petite vizând comunicarea diferitelor aspecte punctuale de natură a proba săvârșirea faptei ilicite nu constituie obiectul judecății, ci solicitări de probatoriu, respectiv interogatoriul părții adverse, precum și o solicitare de administrare a probei cu înscrisuri determinate.
Competența funcțională a secției a II-a civilă și de contencios administrativ este limitată la litigiile între profesioniști și la litigiile de contencios administrativ. Prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 15/23.08.2012 s-a decis formarea în cadrul secției a II-a civilă și de contencios administrativ, pe lângă completele de contencios administrativ și fiscal, a completelor de litigii cu profesioniști și de insolvență.
De asemenea, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Bacău nr. 06/30.06.2017 s-a decis că secția a II-a civilă și de contencios administrativ este competentă a soluționa cererile în materia răspunderii civile delictuale în care cel puțin o parte are calitatea de profesionist câtă vreme litigiul este generat de activitatea economică a acestuia.
Obiectul prezentei cauze vizează analiza întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâtilor cu privire la care reclamanta a alegat că nu i-au comunicat corespondența de la CEDO, prin această faptă încălcându-i-se dreptul de acces la această instanță, nefiind un litigiu de contencios administrativ.
De asemenea, instanța a apreciat că litigiul nu vizează în niciun fel activitatea economică a părților implicate în cauză, întrucât pentru a fi aplicabile dispozițiile speciale în materia litigiilor între profesioniști este necesar ca ambele părți implicate în raportul juridic dedus judecății să exploateze o întreprindere în sensul articolului 3 alin. (2) C. civ.
De altfel, potrivit deciziei nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.
Pentru respectarea principiului specializării, față de prevederile articolului 136 C. proc. civ., această instanță a admis excepția necompetenței material procesuale a secției a II-a civilă și de contencios administrativ a Tribunalului Bacău și a trimis spre competentă soluționare cauza secției I civile a Tribunalului Bacău.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă, în data de 21 decembrie 2020, sub nr. x/2020.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 997/2022 din 23 noiembrie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În motivare, această instanță a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data sesizării instanței (11.12.2017), litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, reclamantul putându-se adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.
A mai reținut că, în condițiile în care reclamanta a chemat în judecată ANP, prin cererea principală reclamând faptul că cererea sa din 6.11.2017 adresată acestei instituții nu a fost soluționată, susținerea potrivit căreia ANP a fost chemată în judecată doar cu scopul de a sesiza instanța din București nu are suport întrucât instanța este datoare să analizeze dacă în mod corect pârâta ANP a trimis cererea spre soluționare Penitenciarului Bacău.
Cererea adițională, înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17.09.2018, a fost formulată de reclamantă cu respectarea art. 204 alin. (1) C. proc. civ., astfel că instanța sesizată era obligată să procedeze la verificarea și stabilirea competenței și în raport de capetele noi de cerere formulate prin cererea adițională, or, prin această cerere reclamanta a chemat în judecată și Ministerul Justiției, CNPR, ANCOM, instituții publice centrale solicitând ca pârâții Ministerul Justiției și CNPR să fie obligați să răspundă cererilor administrative, iar pârâta ANCOM să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 10 alin. (1) pct. 6 din O.U.G. nr. 22/2009 actualizată, respectiv să elaboreze propuneri de acte normative în domeniul serviciilor poștale pe care să le înainteze Ministerului pentru societate informatică pentru comunicarea către foștii deținuți pe adresa de domiciliu a corespondenței returnată de penitenciar și pentru ca să circule înregistrate trimiterile de la CEDO și mai ales returnările de către Poșta Română către CEDO a corespondenței adresată deținuților inclusiv a celor liberați din penitenciare.
Astfel, raportat la calitatea de autorități publice centrale a ANP, a CNPR, a Ministerului Justiției și a ANCOM, competența de soluționare a cererilor referitoare la nesoluționarea cererilor în termenul legal și la cererea în obligație de a face formulată împotriva ANCOM revenea din punct de vedere material secției de contencios administrativ a curții de apel, iar din punct de vedere teritorial Curții de Apel București, întrucât reclamanta avea la data formulării cererii dreptul de a opta și a ales instanța de la sediul instituțiilor centrale pârâte.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata de despăgubiri, a apreciat că, și în situația în care această cerere ar putea fi întemeiată doar pe dispozițiile art. 1373 C. civ., sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât între această cerere și cererea de obligare a pârâților la soluționarea cererilor administrative există o strânsă legătură care impune judecarea lor împreună de instanța de grad mai înalt.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantei, formulată în temeiul răspunderii civile delictuale, privind obligarea pârâților la plata de despăgubiri morale și materiale, pentru necomunicarea la adresa de domiciliu din municipiul Dorohoi a corespondenței trimise de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pe numele său și înregistrată în Penitenciarul Bacău ulterior datei de 10.11.2014, corespondență returnată poștei în data de 09.12.2014 de către Penitenciarul Bacău, ca urmare a liberarii sale condiționate din penitenciar, iar prin necomunicarea corespondentei emise de CEDO a fost împiedicată în exercitarea dreptului său de acces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, se reține că reclamanta a chemat inițial în judecată pe pârâții Penitenciarul Bacău, Administrația Națională a Penitenciarelor și Oficiul Județean de Poștă Bacău, iar prin cererea completatoare din data de 17.09.2018, reclamanta a chemat în judecată și pe pârâții Ministerul Justiției, Compania Națională Poșta Română (CNPR) și Autoritatea Națională pentru Reglementarea în Comunicații (ANCOM)
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată se reține că ceea ce urmărește reclamanta este atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților și obligarea acestora la plata daunelor materiale și morale, ca urmare a necomunicării la adresa sa de domiciliu a corespondenței primite de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ulterior liberării sale din penitenciar, fiind astfel împiedicată, în opinia sa, să își exercite dreptul său de acces la instanța de contencios european.
Prin urmare, natura juridică a litigiului este una civilă, nefiind vorba despre un litigiu de contencios administrativ care să atragă competența specializată a unei astfel de instanțe. Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, definește autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, fiind asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, iar art. 2 alin. (1) lit. c) din același act normativ definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice
Din analiza cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, se reține că reclamanta nu urmărește anularea unui act administrativ, care să atragă competența specializată a instanței de contencios administrativ, ci scopul urmărit de reclamantă îl constituie obținerea daunelor morale în temeiul răspunderii civile delictuale.
Având în vedere cele anterior relatate, se constată că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, este incidentă norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit cu care:
"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", precum și cea cuprinsă în dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.
În raport cu prevederile art. 129 alin. (1) și alin. (2) pct. (3) C. proc. civ., rezultă că, numai în cazurile prevăzute la art. 117 - 121 C. proc. civ., competența teritorială este exclusivă, per a contrario, în alte cazuri, competența teritorială fiind de ordine privată.
Cum, în speță, este dedusă judecății o acțiune în răspundere civilă delictuală, ce nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispozițiile art. 117 - 121 C. proc. civ., ci dispozițiilor art. 107 și 112 C. proc. civ., norma de competență teritorială aplicabilă litigiului de față este de ordine privată.
Fiind vorba despre o normă de competență teritorială de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată, pe calea excepției de necompetență, numai de către pârâți, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
În cauză, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău, secția I civilă nu a fost invocată de către pârâții chemați inițial în judecată, ci a fost invocată, prin notele de ședință, de reclamantă.
În aceste condiții, cum pârâții chemați inițial în judecată nu au invocat, prin întâmpinările depuse, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău, iar modificarea cadrului procesual nu determină modificarea competenței instanței, astfel cum reiese din prevederile art. 123 C. proc. civ., rezultă că o eventuală necompetență teritorială s-a acoperit, competența de soluționare a cauzei rămânând câștigată Tribunalului Bacău, secția I civilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 15 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.