ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1108/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 decembrie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta A. S.A. Cluj-Napoca a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Municipiul Turda, B. S.R.L. și C. S.R.L să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata următoarelor sume: - 205.000 RON reprezentând daune-interese pentru lipsa de folosință a imobilelor teren și construcții situate în loc. Turda, str. x f.n., jud. Cluj, pentru perioada 5 decembrie 2015 - 5 decembrie 2018; - dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de la pct. (1), calculată începând cu data introducerii prezentei cereri și până la data plății efective; - 55.131,85 RON reprezentând dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 185.535 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor, pentru perioada 4 decembrie 2015 - 4 decembrie 2018, precum și în continuare până la data plății efective; - cheltuieli de judecată. În drept, a invocat art. 99 alin. (2), art. 194 C. proc. civ., art. 494 și urm. din C. civ. de la 1864, art. 550 alin. (1), art. 555, art. 565, art. 948, art. 1349 alin. (2), art. 1357, art. 1382 C. civ., art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 506/2021 din 21 iulie 2021, Tribunalul Cluj, secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L., a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. S.A. împotriva pârâților Primarul Municipiului Turda, B. S.R.L. și C. S.R.L., pe care i-a obligat în solidar să plătească reclamantei suma de 123.043 RON, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 05.12.2015-05.12.2018, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 123.043 RON, începând cu data introducerii acțiunii până la data plății efective. A obligat pârâtul Primarul Municipiului Turda să plătească reclamantei suma de 55.131,85 RON, dobânda legală aferentă sumei de 185.535 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 04.12.2015-04.12.2018. A obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 10.351 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, respingând alte pretenții.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 69/A/2022 din data de 17 februarie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesule active a Primarului Municipiului Turda și, în consecință, a respins apelul declarat de Primarul Municipiului Turda împotriva sentinței civile nr. 506 din 27.07.2021 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2018, ca fiind introdus de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. A admis în parte apelul incident declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 506 din 27.07.2021 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2018 pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei și suma de 13.311,29 RON reprezentând onorariu avocațial. A păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate. A respins apelul declarat de pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L., precum și apelul declarat de pârâtul Municipiul Turda împotriva sentinței civile nr. 506 din 27.07.2021 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2018. A obligat apelanții B. S.R.L., C. S.R.L. și Municipiul Turda, în solidar, să plătească intimatei A. S.A. suma de 8.535,93 RON cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L. și respectiv pârâtul Municipiul Turda, căi cu a căror soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză. Prin cererea de recurs, recurentele-pârâte B. S.R.L. și C. S.R.L. au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare și obligarea intimaților la plata contravalorii cheltuielilor de judecată. Printr-un prim motiv de recurs, recurenții au arătat că, referitor la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia nr. 69/A/2022 a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în sensul în care instanța de apel nu a respectat rigorile dreptului la un proces echitabil, statuate de art. 6 C. proc. civ., fiind subiectivă în raționamentele emise cu ocazia soluționării cauzei. De asemenea, instanța a nesocotit principiul egalității, prevăzut de art. 8 C. proc. civ. și rolul judecătorului în aflarea adevărului, consacrat de art. 22 C. proc. civ.. În concret, instanța de apel, prin încălcarea dispozițiilor procedurale menționate anterior, a reținut trunchiat și părtinitor starea de fapt și de drept, ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții vădit eronate. În prezentul litigiu, instanța de apel a omis în mod deliberat decizia civilă nr. 165/11.09.2019 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2015, care precizează expres că situația juridică a terenului a fost clarificată prin soluționarea în primă instanță a litigiului, consecința fiind că până la acel moment nu se putea admite că folosința exercitată de către subscrisele ar fi de rea-credință și astfel nici nu s-ar putea pune problema unei eventuale fapte ilicite săvârșite de către subscrisele. Din decizia nr. 2147/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, instanța de apel din prezentul litigiu a reținut (paginile 26-27 din decizia nr. 69/2022) doar un singur paragraf: "în considerarea situației de fapt pe care se grefează controlul de legalitate ce poate fi exercitat în recurs, înalta Curte constată, contrar argumentelor expuse de recurenta reclamantă, că deducția juridică conform căreia buna-credință a apelantelor pârâte a încetat la momentul formulării cererii de chemare în judecată rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale incidente în materia răspunderii civile delictuale cu cele ale art. 14 și art. 948 alin. (1), (2) și (4) C. civ.." Opinează că, în mod intenționat, instanța de apel nu a prezentat întreaga argumentație a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stabilește că pentru a clarifica situația terenului și a construcțiilor nu era suficientă simpla introducere a cererii introductive a reclamantei A. S.A., ci se impunea administrarea unui probatoriu complex pe care să se poată fundamenta hotărârile instanțelor care soluționează litigiul. Aceste omisiuni intenționate și vădite ale instanței de apel, care a făcut referire în considerentele deciziei nr. 69/2022 strict la aspectele din hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2015 care favorizează poziția exprimată de reclamanta intimată A. S.A., reprezintă expresia incontestabilă a încălcării principiilor dreptului la un proces echitabil și a egalității părților. Este regretabilă opțiunea instanței de apel de a se concentra pe prezentarea și analizarea aspectelor deduse judecății într-o manieră care să faciliteze câștigarea litigiului de către reclamanta intimată A. S.A., dublată de împiedicarea oricăror încercări ale recurentelor de a-și dovedi temeinic susținerile. Apreciază că nu era necesar ca instanța de apel să realizeze propria interpretare a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2015, fiind suficient să fi aplicat puterea de lucru judecat cu privire la chestiunea litigioasă. În soluționarea prezentului litigiu, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel, recurentele au invocat expres puterea de lucru judecat, însă acest aspect a fost nesocotit de către instanțe, fiind astfel trecută cu vederea aplicarea temeinică și în acord cu rigorile legale a prevederilor cuprinse în art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 431 alin. (2) C. proc. civ. În cuprinsul deciziei nr. 69/2022 (pagina 24), instanța de apel a menționat, pe de o parte, faptul că recurentele nu ar fi formulat cerere de apel împotriva încheierii din data de 17.12.2020, prin care instanța de fond a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de recurente. Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei nr. 69/2022, instanța de apel menționează că, prin cererea de apel declarată de acestea, recurentele au arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 248 alin. (1) și (4) C. proc. civ. prin unirea excepției lipsei calității procesuale pasive ce a fost invocată prin întâmpinare cu fondul, prin încheierea din 17.12.2020. Susțin recurentele-pârâte că instanța de apel se contrazice în aprecierile sale. Din moment ce recurentele au făcut referire expresă, în cuprinsul cererii de apel, la încheierea instanței de fond din data de 17.12.2020, este evident că au vizat inclusiv atacarea încheierii prin apel. Prin al doilea motiv de recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut că decizia nr. 69/A/2022 a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, instanța de apel, cu aplicarea greșită a legii, anume a art. 14 din C. civ., privind prezumția bunei-credințe și a art. 1349 C. civ., a apreciat că în situația dedusă judecății este incidență răspunderea civilă delictuală a recurentelor, reaua-credință existând, potrivit instanței, de la data introducerii cererii de chemare în judecată de către intimata A. S.A. în dosarul nr. x/2015. În mod profund eronat, instanța de apel a apreciat (pagina 28 din decizia nr. 69/2022) că, după data de 04.12.2015, când A. S.A. a introdus cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, recurentele ar fi fost de rea-credință prin încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor. Acest raționament promovat de instanța de fond și preluat întocmai de către instanța de apel determină un dezechilibru masiv al mecanismelor inerente justiției. În concret, ceea ce se afirmă este că simpla promovare a unei acțiuni care pune la îndoială dreptul de proprietate generează automat concluzia că pârâtul este de rea-credință, adică certitudinea admiterii acțiunii, fără a interesa parcursul litigiului și soluțiile instanțelor. Recurentele, în niciun moment, nu s-au făcut vinovate de afectarea drepturilor intimatei reclamante A. S.A., această faptă ilicită aparținând exclusiv Municipiului Turda, astfel cum au constatat instanțele judecătorești care au soluționat dosarul nr. x/2015. Mai mult decât atât, reclamantele, în acord cu prevederile legale, și-au exercitat cu bună-credință dreptul de folosință valabil asupra terenului, obținând și documente legale pentru construcții; au respectat inclusiv dispozițiile instanțelor din dosarul nr. x/2015. Conchid recurentele că sub nicio formă nu se poate admite că s-ar întruni condițiile de existență a răspunderii civile delictuale în sarcina lor, cum greșit a reținut instanța de apel cu ocazia pronunțării deciziei nr. 69/A/2022 din prezentul litigiu. În drept, au invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Prin cererea sa de recurs, recurentul-pârât Municipiul Turda a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; admiterea recursului formulat, casarea în tot a deciziei atacate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Turda, arată că, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin apărările celorlalți pârâți nu rezultă în niciun moment culpa Municipiului Turda, respectiv motivul pentru care acesta ar trebui să răspundă în cauză. În niciun moment nu s-au analizat apărările recurentului conform cărora acesta a deținut în mod legal imobilul teren si construcție, dar societățile care au profitat, respectiv au construit pe imobilul UAT Municipiul Turda sunt B. S.R.L. si C. S.R.L., așadar în niciun moment instanța de apel nu analizat în mod efectiv înscrisurile respective și argumentele susținute prin apărările din apel. Față de această situație, recurentul nu poate sa răspundă pentru prejudiciile cauzate reclamantei A. S.A., singurele persoane juridice care au avut beneficii materiale de pe urma imobilului Municipiului Turda fiind B. S.R.L. și C. S.R.L., fiind și cele care trebuie să stea în judecată, respectiv să răspundă în prezenta cauză. A. S.A. nu a putut să dovedească îndeplinirea celor patru condiții necesare pentru angajarea răspunderii recurentului. Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală, care presupune încălcarea unei obligații contractuale, răspunderea delictuala se naște de regulă ca urmare a nesocotirii unei obligații legale. Decizia civilă nr. 69/A/2022 este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, ipoteză de casare circumscrisă dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În prezenta cauză, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina Municipiului Turda. În ceea ce privește fapta ilicită, în această speță nu se poate reține, deoarece recurentul a fost de bună-credință. Instanța de apel arată că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a constat în exercitarea unei detenții fără drept asupra terenului aflat în proprietatea reclamantei și, respectiv, dispunerea fără drept de acest teren predat pârâtei B. S.R.L prin contracte de concesiune, împreună cu acordul ca această societate să construiască pe teren. Solicită să se observe că Municipiul Turda a fost proprietar de bună-credință, imobilele ce fac obiectul prezentei cauze fiind conform datelor de carte funciară în proprietatea Turda și, conform evidențelor Primăriei Turda, în domeniul privat al Municipiului Turda, recurentul neexercitând o detenție fără drept și nedispunând de acest teren prin contracte de concesiune în mod nelegal. Chiar instanța de apel subliniază că hotărârile anterioare pronunțate cu privire la situația dedusă judecății sunt favorabile recurentei, arătând că recurenta este de bună-credință în conformitate cu cele statuate în dosarul nr. x/2015. Nu se poate reține în sarcina Municipiului Turda existența unui comportament ilicit, având în vedere că toate actele care au emanat de la acesta (hotărâri de consiliu, procedura de licitație, contracte de concesiune) au fost publice, s-au respectat toate regulile de publicitate, s-au emis autorizații de construire, în plus, niciunul dintre actele administrative emise nu au fost atacate în instanță, fiind valabile în toată această perioadă. În ceea ce privește vinovăția reținută de instanța de apel, arară că aceasta nu poate fi în niciun moment demonstrată, atâta timp cât UAT Turda a fost proprietar tabular, terenul figurând în domeniul privat al municipiului Turda până la soluționarea în mod definitiv si irevocabil a dosarului din 2015. Acțiunea în pretenții, respectiv anterior acțiunea în revendicare formulată de S.C. A. S.A. asupra unui imobil aflat în domeniul privat al UAT Turda, întabulat în favoarea UAT Turda, fără a exista o decizie definitivă a unei instanțe de judecată care să constate o altă stare de fapt și de drept, nu poate duce la concluzia că recurenta a acționat cu vinovăție sau nu a respectat dreptul de proprietate al altei persoane. Arată că nu se poate reține în sarcina sa faptul că a prevăzut această situație, că a dorit producerea ei sau că a acceptat producerea ei. Arată că hotărârea recurată este nelegală, cuprinzând motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.). De asemenea, indică lipsa motivării deciziei recurate. Arată că, în cadrul deciziei recurate, Curtea de Apel Cluj a preluat în mare măsura motivarea hotărârii din cadrul dosarului nr. x/2015, decizia civilă nr. 69/A/2022 apărând în această situație ca fiind nemotivată. Instanța nu respectă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în cadrul motivării, instanța de judecată nu a abordat nici motivele care au format convingerea instanței conform cărora cererile de obligare a recurentei la plata prejudiciilor sunt întemeiate, precum nici cele pentru care argumentele recurentei au fost înlăturare. Instanța de apel nu s-a pronunțat în niciun fel asupra argumentelor recurentei cu privire la capătul de cerere prin care se solicită doar obligarea Municipiului Turda la întoarcerea prejudiciilor cauzate reclamantei, despre buna-credință a Municipiului Turda, astfel cum a fost consemnată și în dosarul nr. x/2015, despre existența unor titluri valabile de proprietate atât în registrele de carte funciară, cât și în documentele de proprietate care atestă domeniul privat al Municipiului. Totodată, nu s-au analizat argumentele conform cărora atât reclamanta, cât și pârâtele dețin un titlu de proprietate valabil prin consemnarea dreptului înscris în cartea funciară și faptul că, la momentul soluționării definitive a dosarului de către înalta Curte de Casație și Justiție, Municipiul Turda ar putea deveni de rea-credință, lucru care nu se întâmplă, amplasamentul fiind deja predat la acel moment. În drept, recurentul a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză La data de 31 mai 2022, recurentele B. S.R.L. și C. S.R.L. au formulat întâmpinare la recursul Municipiului Turda, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. La data de 02 iunie 2022, recurentul Municipiul Turda a formulat întâmpinare la recursul recurentelor B. S.R.L. și C. S.R.L., reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. Arată că recurentele-pârâte aduc în discuție parcursul dosarului nr. x/2015, deși la acel moment apelul Municipiului Turda a fost respins ca tardiv introdus, precum și buna-credință a acestora, deși trebuie observată și buna-credință a Municipiului Turda. Reiterează apărările din propriul recurs. La data de 02 iunie 2022, intimatul A. S.A. a formulat întâmpinare la recursul recurentului Municipiul Turda, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. Arată că aspectele expuse de Municipiul Turda nu se circumscriu unor veritabile critici ale hotărârii recurate, ci reprezintă mai degrabă o preluare a aspectelor expuse anterior în cuprinsul apelului. Menționează că instanța de apel a reținut în mod legal că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a Municipiului Turda, validând astfel în mod fundamentat soluția pronunțată de prima instanță. Curtea de Apel Cluj a validat în mod corespunzător efectele hotărârilor judecătorești pronunțate anterior în dosarul nr. x/2015, mai exact puterea de lucru judecat și caracterul obligatoriu al acestor hotărâri pentru părțile litigante. Instanța a reținut în mod pertinent că pretențiile formulate în prezenta cauză nu reprezintă decât o solicitare în continuare a despăgubirilor ce li se cuvin pentru lipsa de folosință a imobilelor, dat fiind faptul că pârâții au deținut imobilele, acestea fiindu-le predate doar în octombrie 2019. La data de 02 iunie 2022, intimatul A. S.A. a formulat întâmpinare la recursul recurentelor B. S.R.L. și C. S.R.L., solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. A relevat că instanța de apel a dat dovadă de imparțialitate la momentul judecării cauzei, a respectat întru totul principiul egalității părților consacrat de art. 8 C. proc. civ. la cele două termene de judecată. Dacă ar fi considerat diferit, recurentele ar fi putut uza de pârghiile prevăzute de art. 44 C. proc. civ., însă nu au făcut-o, ceea ce le confirmă susținerile în sensul că instanța a oferit suficiente garanții privind respectarea principiului dreptului la un proces echitabil, sub toate aspectele sale. Criticile pe care le aduc recurentele se traduc, de fapt, într-o nemulțumire a acestora cu privire la soluția pronunțată în cauză, care nu este altceva decât rezultatul aprecierii libere a argumentelor părților și a probatoriului administrat, care au fundamentat convingerea instanței în pronunțarea soluției. La data de 21 iunie 2022, recurentul Municipiul Turda a formulat răspuns la întâmpinarea A. S.A. reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și solicitând respingerea recursului acestora, ca nefondat. La data de 20 iunie 2022, recurentul Municipiul Turda a formulat răspuns la întâmpinarea recurentelor B. S.R.L. și C. S.R.L. solicitând respingerea recursului acestora, ca nefondat. La data de 27 iunie 2022, recurentele B. S.R.L. și C. S.R.L. au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de A. S.A. .

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 14 februarie 2023, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L. și de pârâtul Municipiul Turda împotriva deciziei nr. 69/A din 17 februarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 13 iunie 2023, ora 9:00, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Criticile formulate de recurentele pârâte societăți în sensul încălcării de către instanța de apel a principiilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, egalitatea părților și rolul activ al judecătorului sunt nefondate din perspectiva argumentelor pe care acestea se întemeiază, deoarece instanța de recurs nu identifică în considerentele deciziei recurate indicii în sensul lipsei de imparțialitate, ale vreunei măsuri care să constituie prin ea însăși o limitare a echității procedurii sau a unor idei preconcepute. De asemenea, nu poate fi primită în cadrul acestui motiv de recurs susținerea referitoare la încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. prin modul de soluționare a motivului de apel ce privea absența unei căi de atac formulate împotriva încheierii din 17.12.2020. Astfel, eventuala apreciere nelegală în privința limitelor exercitării căii de atac de către cele două pârâte nu poate îmbrăca forma încălcării obligațiilor cuprinse în norma procedurală evocată prin recurs, ci eventual a greșitei aplicări a dispozițiilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ. Din această perspectivă, Înalta Curte observă că, într-adevăr, în cererea lor de apel (prin care au indicat expres obiectul apelului ca fiind exclusiv sentința primei instanțe), pârâtele au reproșat Tribunalului greșita unire cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive, cu referire la condițiile cuprinse în acest sens în art. 248 alin. (4) C. proc. civ. Prevederile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. au primit în doctrină două interpretări diferite, în sensul că s-a considerat, într-o abordare restrictivă, că norma impune, pentru ca devoluțiunea să privească și măsurile luate prin încheieri premergătoare, ca acestea să fie indicate în mod expres în petitul apelului, în caz contrar legalitatea și temeinicia acestor încheieri neputând face obiectul judecății în apel (interpretare bazată și pe argumentul rezultat din modificarea de către legiuitor a normei corespunzătoare din vechiul C. proc. civ., când alin. (3) al art. 282, care prevedea că apelul declarat împotriva sentinței se consideră ca fiind declarat și împotriva încheierilor premergătoare, a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005). Cealaltă abordare doctrinară, mai flexibilă, a apreciat, chiar în absența indicării exprese a încheierii în partea cererii de apel care indică obiectul acesteia, că, atunci când din cuprinsul cererii (și aici se include și partea dezvoltării motivelor căii de atac) rezultă cu claritate și lipsit de echivoc că partea se plânge și de măsuri luate prin încheieri premergătoare, pe care le critică de manieră explicită, se impune a considera apelul ca fiind declarat și împotriva acestora, pentru rațiuni care au în vedere necesitatea evitării formalismului excesiv și a valorificării voinței reale a părții. Adoptând această ultim punct de vedere, instanța de recurs observă că în cauză cererea de apel cuprindea, într-adevăr, indicarea exclusiv a sentinței primei instanțe, dar dezvolta motive care criticau măsura unirii cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive, ce a fost ulterior respinsă de tribunal, astfel încât reține ca întemeiat acest motiv de recurs, încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., pentru argumentele ce preced. Dezvoltarea motivelor recursului în ceea ce privește greșita apreciere a efectelor hotărârilor judecătorești pronunțate anterior între părți poate fi circumscrisă, în aplicarea prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. cu referire la dispozițiile procedurale ce reglementează autoritatea de lucru judecat, respectiv art. 430 și art. 431 din cod. Examinând aceste critici dezvoltate de pârâtele societăți referitor la greșita apreciere a efectelor lucrului judecat de care se bucură hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte reține următoarele: Litigiul anterior soluționat a avut ca obiect cererea reclamantei din cauza de față privind revendicarea de la aceleași trei pârâte chemate și acum în judecată a imobilelor asupra cărora reclamanta pretindea dreptul de proprietate, precum și solicitarea de despăgubire a reclamantei pentru lipsirea sa de folosința asupra acestor imobile în perioada de trei ani anterioară cererii de chemare în judecată, respectiv între 4.12.2012 și 4.12.2015. Instanțele învestite cu acea cerere au admis cererea de revendicare, au admis cererea de despăgubire formulată în contradictoriu cu Municipiul Turda și au respins cu caracter definitiv cererea de despăgubire îndreptată împotriva pârâtelor societăți comerciale, cerere întemeiată pe același fundament al răspunderii pentru fapta ilicită ca și în cauza pendinte, cu argumentul că împrejurările concrete ale pricinii relevă că anterior sesizării instanței cu cererea de chemare în judecată pârâtelor societăți nu li se putea reproșa nici încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei și nici reaua credință, față de înscrierea drepturilor proprii ale acestora și al municipalității în Cartea Funciară și față de deplina aparență de legalitate a exercițiului acestor drepturi. Sentința primei instanțe prin care Municipiul Turda fusese obligat la despăgubire a devenit definitivă prin respingerea ca tardiv formulat a apelului acestei părți, astfel încât instanța de apel care a schimbat soluția Tribunalului referitor la obligarea celor două pârâte societăți la despăgubiri nu a analizat pe fond susținerile din apelul municipalității. Din considerentele deciziilor pronunțate de curtea de apel si de instanța supremă în recurs în litigiul anterior rezultă cu claritate că instanțele au analizat conduita pârâtelor societăți anterior sesizării instanței la 4.12.2015, pentru că aceasta era data limită până la care se solicita despăgubirea reclamantei. Aceste considerente trebuie privite însă în ansamblul lor și nu scoase din context, iar tranșarea cu putere de lucru judecat a chestiunilor relevante în acea cauză nu implică a contrario că ulterior datei de 4.12.2015 pârâtele societăți au devenit de rea credință sau conduita lor a devenit ilicită. Eventuale aprecieri explicite sau implicite ale instanțelor ce au soluționat cauza anterioară și care privesc perioada de după 4.12.2015 (ce face obiectul cauzei de față) nu pot intra sub efectul pozitiv de lucru judecat pentru că faptele imputate pârâtelor ulterior acestui moment nu făceau obiectul învestirii acelei instanțe. Or, potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., "Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă". Prin urmare, recunoscând autoritatea de lucru judecat și chestiunilor litigioase dezlegate prin considerente, legiuitorul a subsumat un atare efect cerinței ca acele considerente să sprijine dispozitivul, iar dacă dispozitivul hotărârii a privit exclusiv perioada anterioară datei sesizării instanței - cum s-a arătat mai sus _ argumentele care ar putea să facă referire la conduita subiectivă ulterioară a pârâților nu pot interesa cererea de despăgubiri pentru o perioadă diferită și, de aceea, nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 430 alin. (2) C. proc. civ. De aceea, aceste considerente, denumite în doctrină "supraabundente", nu se pot bucura de efectul autorității de lucru judecat. Argumentarea Curții de apel în cuprinsul deciziei recurate relevă că analiza întrunirii cerințelor substanțiale ale răspunderii delictuale care se referă la existența faptei ilicite și a vinovăției au fost subsumate exclusiv dezlegărilor cuprinse în deciziile instanțelor din litigiul anterior, cu singura excepție a înlăturării apărării pârâtelor societăți în sensul că reclamanta ar fi devenit proprietarul imobilelor abia la momentul rămânerii definitive a hotărârii din revendicare, în privința căreia Curtea de apel a observat că recunoașterea dreptului de proprietate a produs efecte retroactive, iar această constatare nu este contestată prin prezentul recurs. În schimb, contrar celor reținute de prezenta instanță de recurs, Curtea de apel a apreciat în mod nelegal că, deși limitele învestirii instanței în litigiul anterior priveau exclusiv perioada anterioară datei de 4.12.2015, aprecierea că buna-credință a putut exista numai până la data sesizării acelei instanțe se impune cu putere de lucru judecat. Un atare raționament contrazice însă tocmai esența dispozițiilor art. 430 C. proc. civ., din care rezultă că autoritatea de lucru judecat privește exclusiv problemele de drept și de fapt dezlegate, tranșate, astfel că, dacă se reține că limitele acelei judecăți se opreau la data de 4.12.2015, orice apreciere cu privire la perioada următoare depășește aceste limite și nu intră în autoritatea lucrului judecat. Din perspectiva celor mai sus expuse, decizia recurată conține o aplicare greșită a normelor ce reglementează autoritatea de lucru judecat și de aceea este fondat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care impune, potrivit art. 497 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru reluarea judecății la instanța de apel. Nu vor fi analizate susținerile dezvoltate în cadrul motivului de recurs întemeiat de recurentele pârâte pe punctul 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pentru că aspectele acolo invocate nu au făcut obiectul dezbaterii la instanța de apel, unde s-a tranșat existența bunei sau relei credințe a celor două pârâte exclusiv din perspectiva chestiunilor apreciate a fi fost tranșate în litigiul anterior. De aceea, argumentele dezvoltate de recurente în cadrul acestui motiv de recurs urmează a fi avute în vedere de instanța de rejudecare. Recursul declarat de pârâtul Municipiul Turda valorifică într-o primă critică susțineri referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, iar aceste susțineri sunt nefondate. Cum în mod corect au reținut instanțele de fond, în acțiunea ce urmărește angajarea răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, legitimarea procesuală pasivă revine celui ce a săvârșit faptele imputate de reclamant, iar calificarea acestora ca având caracter ilicit ori constatarea că au fost săvârșite cu vinovăție reprezintă chestiuni care țin de fondul cauzei, de temeinicia acțiunii. În speță, se poate observa că toate argumentele pentru care recurentul pârât susține lipsa calității sale pasive se circumscriu de fapt absenței unor cerințe substanțiale necesare pentru angajarea răspunderii sale, astfel încât ele nu pot fundamenta admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive. Nu este întemeiată nici critica bazată pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se susține nemotivarea hotărârii atacate, examinarea considerentelor acesteia relevând că ea cuprinde clar și explicit argumentele pentru care a fost pronunțată soluția din dispozitiv, iar absența unor dezlegări cu privire la anumite apărări ale pârâtului Municipiul Turda nu se constituie într-o nemotivare, cât timp argumentul considerat determinant de Curtea de Apel, referitor la autoritatea de lucru judecat, era de natură a face inutilă analiza pe fond a întrunirii cerințelor răspunderii pentru care s-a considerat că operează menționata autoritate. Va fi admis însă și recursul declarat de Municipiul Turda, întrucât, deși față de acesta acțiunea a fost admisă în litigiul anterior, din perspectiva efectelor lucrului judecat situația acestui pârât nu este diferită față de cea a pârâtelor societăți, efectele hotărârilor pronunțate anterior întinzându-se, în mod similar, tot asupra intervalului temporal de referință în acea cauză. De aceea, se impune reluarea judecății la instanța de apel și cu privire la susținerile pârâtului Municipiul Turda ce susțin absența unei conduite ilicite și a vinovăției în persoana sa pentru perioada dedusă judecății în cauza de față. Pentru toate aceste considerente, urmează a admite recursurile și a casa decizia atacată, cu consecința trimiterii cauzei la instanța de apel pentru rejudecare.