ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1063/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2023, pe rolul Judecătoriei Sibiu, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu DIICOT - Serviciul Teritorial Alba și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, ridicarea sechestrului asigurător instituit în dosarul penal nr. x/2011 al DIICOT asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale reclamantului și radierea ipotecii imobiliare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1697 din 26.04.2023 Judecătoria Sibiu, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sibiu invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei către Curtea de Apel Alba Iulia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin raportare la obiectul acțiunii cu care a fost învestită instanța, respectiv o acțiune civilă de ridicare a sechestrului asigurator instituit prin hotărâre penală ce a rămas definitivă, competența de soluționare revine instanței civile, potrivit art. 957 alin. (1) C. proc. civ.

Din interpretarea acestui text de lege, precum și din aplicarea principiului simetriei juridice, rezultă că ridicarea măsurii sechestrului asigurător revine aceleiași instanțe care a dispus instituirea sa, în ipoteza particulară din cauza de față, Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, procesul penal fiind deja finalizat.

Pentru aceste considerente, reținând incidența art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în conformitate cu care necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a admis excepția supusă analizei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 17/2023 din 19 mai 2023 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că odată cu dezînvestirea instanței penale, procedura de urmat pentru soluționarea cererilor de ridicare a sechestrului asigurator este cea reglementată de C. proc. civ., potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. civ., în acord cu care dispozițiile C. proc. civ. se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu conțin dispoziții contrare.

Determinarea competenței de soluționare se face prin raportare art. 94 pct. 1 lit. k), care atribuie judecătoriei competența de soluționare a cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Caracterul evaluabil în bani al cererii de ridicare a sechestrului asigurator este neîndoielnic, având în vedere, pe de o parte, scopul pentru care a fost instituită și apoi menținută această măsură asiguratorie, și anume de garantare a reparării pagubelor produse prin infracțiune, iar pe de altă parte, faptul că reclamantul urmărește un folos patrimonial, acela de a se constata stinse obligațiile civile decurgând din hotărârea penală și de a înceta măsura indisponibilizării propriilor bunuri.

Dispozițiile art. 954 din C. proc. civ. stabilesc că cererea de sechestru asigurator, și aici circumscriindu-se atât cererea de instituire, cât și cea de ridicare a sechestrului, se adresează instanței care este competentă să judece procesul în primă instanță.

Însă prin proces, în sensul acestor dispoziții legale, se înțelege acțiunea în realizarea creanței a cărei satisfacere s-a urmărit prin luarea măsurilor asigurătorii, respectiv acțiunea în constatarea inexistenței creanței, ca urmare a stingerii prin plată.

Măsurile asigurătorii au fost dispuse în considerarea acțiunilor civile alăturate acțiunii penale, iar în favoarea curții de apel, secția penală a operat o prorogare de competență ca urmare a exercitării acțiunilor civile în cadrul procesului penal. În prezent, această prorogare nu mai subzistă, procesul penal fiind finalizat.

Prin urmare, instanța civilă competentă este instanța căreia i-ar fi revenit competența să soluționeze acțiunile civile dacă nu ar fi operat prorogarea competenței în favoarea instanței penale, iar prin raportare la valoarea despăgubirilor civile stabilite în sarcina reclamantului prin hotărârea penală ca urmare a admiterii acțiunilor civile și a cheltuielilor judiciare, a constatat că judecătoriei îi revine competența după materie și valoare să soluționeze cauza.

Totodată, Curtea nu împărtășește interpretarea în sensul aplicării particularizate a principiului simetriei juridice, în sensul că ridicarea sechestrului ar reveni Curții de Apel Alba Iulia ca și instanță civilă corespunzătoare în grad instanței penale care a pronunțat sentința penală nr. 93/2017, întrucât, pe de o parte, măsura asiguratorie nu a fost dispusă de instanță, ci de procuror prin ordonanță, iar pe de altă parte, o atare interpretare ar echivala cu instituirea pe cale judiciară a unor norme noi atributive de competență. Or, potrivit art. 96 pct. 4 din C. proc. civ., curțile de apel judecă orice alte cereri date de lege în competența lor.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., cu majoritate, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin sentința penală nr. 93/04.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 89/A/02.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus, pe latură civilă, obligarea inculpatului A. la plata de daune morale în cuantum de 15.000 RON către partea civilă B. și de 5.000 RON către părțile civile C. și D., precum și a cheltuieli judiciare de 2.386,63 RON la fond și de 1.000 RON în apel. Totodată, a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile și imobile deținute de reclamant.

Prin cererea formulată de reclamant se cere ridicarea sechestrului asigurator, respectiv radierea ipotecii imobiliare înscrise în cartea funciară, ca urmare a stingerii prin plată a tuturor obligațiilor stabilite în sarcina sa prin hotărârea penală.

Raportat la datele speței, Înalta Curte reține că sub aspectul determinării competenței materiale, aceasta revine, în mod evident, instanței civile, având în vedere că instanța penală s-a dezînvestit, în mod definitiv, prin pronunțarea hotărârii penale. Prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 957 alin. (1) raportat la art. 954 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesul în primă instanță.

Dispozițiile C. proc. civ., nu conțin mențiuni exprese cu privire la posibilitatea ridicării măsurii sechestrului asigurător pentru ipoteza în care a fost îndeplinită obligația civilă de achitare a creanței în considerarea căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., în cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității.

Potrivit dispozițiilor art. 957 alin. (1) C. proc. civ., dacă debitorul va da, în toate cazurile o garanție îndestulătoare, instanța va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător, iar la alin. (2) se prevede că în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost înființată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanța care a încuviințat-o.

În acest context al analizei, cererea reclamantului de ridicare a sechestrului asigurător instituit de către procuror asupra bunurilor imobile ce îi aparțin, măsură asiguratorie menținută de instanța penală prin hotărâre definitivă, poate fi soluționată în baza dispozițiilor legale asemănătoare, și anume dispozițiile privind ridicarea sechestrului asigurător prevăzute la art. 957 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind incidentă dispoziția de la alin. (2). Înalta Curte reține că interpretarea extensivă a sintagmei garanții îndestulătoare, este acoperită de ipoteza în care plata creanței în considerarea căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător, s-a efectuat.

Aceste considerente sunt concordante cu cele reținute de către Curtea Constituțională a României prin Deciziile nr. 20 din 19 ianuarie 2016, nr. 28 din 20 ianuarie 2016 și nr. 761 din 13 decembrie 2016, prin care s-a statuat că normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii înființate de organele penale - cu privire la cazul particular al desființării (ridicării/încetării) măsurilor asigurătorii - se completează cu dispozițiile procesual civile, în temeiul art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., dispozițiile procesual civile constituind izvor de drept procesual penal în măsura în care C. proc. pen. nu cuprinde dispoziții contrare.

Totodată, în considerentele deciziilor antecitate s-a reținut că normele procesual civile, spre deosebire de normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii, reglementează atât desființarea de drept a sechestrului asigurător […], cât și instituția ridicării sechestrului asigurător art. 957 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum procedura de ridicare a sechestrului asigurător ce a fost instituit în procesul penal este o acțiune civilă de drept comun, evaluabilă în bani, având în vedere că, în primă instanță, curțile de apel judecă numai cererile ce le sunt anume atribuite prin lege, astfel încât nefiind în situația unei competențe materiale speciale (alte cereri date prin lege în competența curții de apel), determinarea competenței de soluționare se face prin raportare la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k), care atribuie judecătoriei competența de soluționare a cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) și art. 957 alin. (1) raportat la art. 954 alin. (1) C. proc. civ., cu majoritate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de executare, respectiv a Judecătoriei Sectorului 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2023.

OPINIE SEPARATĂ

Apreciez că se impune stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Este de necontestat că prorogarea de competență în favoarea instanței penale cu privire la soluționarea acțiunii civile, alăturate acțiunii penale, este una limitată, operând numai atâta timp cât instanța este învestită cu latura penală (exceptând situația de disjungere și judecare separată a laturii civile), sau atunci când instanța penală este ținută de anumite norme de procedură penală care limitează măsurile concrete pe cale le poate lua pe latură civilă.

Conform prevederilor art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesul în prima instanță.

Reiese, așadar, că, regula în materie civilă este că instituirea sechestrului asigurator revine instanței competente să analizeze, în primă instanță, cererea prin care se tinde la obținerea titlului executor.

De asemenea, dispozițiile art. 956-957 C. proc. civ. prevăd că instanța competentă a dispune instituirea este competentă a constata și desființarea de drept, respectiv, a dispune ridicarea sechestrului asigurator.

Cum în speță, instanța competentă material și teritorial să judece, în primă instanță procesul a fost Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, care a pronunțat sentința penală nr. 93/04.10.2017, soluționând acțiunea civilă alăturată acțiunii penale și menținând măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile și imobile deținute de reclamant, în aplicarea prevederilor legale mai sus evocate, reiese că secția civilă a Curții de Apel Alba Iulia este competentă material, teritorial și procesual să soluționeze cauza pendinte, întrucât cererea este una într-o materie specifică - a măsurilor asigurătorii, competența în ridicarea măsurii aparținând, pe principiul simetriei formelor și pe rațiuni de identitate (mutatis mutandis), instanței care a instituit măsura respectivă de indisponibilizare a bunurilor.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor legale ale art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 956-958 din același cod, competentă material și teritorial să soluționeze cererea formulată de A. a solicitat, în contradictoriu cu DIICOT - Serviciul Teritorial Alba și Statul Român,prin Ministerul Finanțelor, ridicarea sechestrului asigurător instituit în dosarul penal nr. x/2011 al DIICOT asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale reclamantului și radierea ipotecii imobiliare, este Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.