ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1696/2023

HOTĂRÂRE

20.09.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1696/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV, ridicarea măsurii asigurătorii înscrisă în CF nr. x Păulești, în sensul radierii înscrierii privitoare la a actului administrativ nr. 26274/6.11.2015, emis de către A.N.A.F.- D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Sibiu.

Prin încheierea nr. 43/S/CC/2023 din 8 februarie 2023, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției și a trimis cauza spre soluționare secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 347/CA din 2 mai 2023, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat radierea din CF a procesului-verbal de sechestru nr. x/2015, emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.

Conform art. 152 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, în vigoare la data emiterii, procesul-verbal de sechestru reprezintă act de executare, iar art. 172 arată că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, în timp ce alin. (4) prevede că, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

A mai arătat instanța că, inclusiv în actualul Codul de procedură fiscală, la art. 213 alin. (14), se statuează că împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, cel interesat poate face contestație la executare în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 261, iar contestația se introduce la instanța de executare, conform art. 714 C. proc. civ.

Instanța a apreciat că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 214 Codul de procedură fiscală, întrucât nu suntem în situația refuzului de emitere a deciziei de ridicare a sechestrului asigurător pentru că au încetat motivele pentru care a fost dispusă măsura asiguratorie sau a fost constituită garanția prevăzută la art. 211. Dimpotrivă, din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că este criticat însuși procesul-verbal de sechestru, întrucât a fost întocmit și înscris în cartea funciară după pronunțarea sentinței civile nr. 1535/04.03.2010 a Judecătoriei Satu Mare, fiind astfel pus sub sechestru un bun ce nu aparținea debitorului fiscal.

Chiar dacă s-ar considera că prezenta cauză nu îmbracă forma unei contestații la executare, ci reprezintă o acțiune de drept comun prin care terțul prejudiciat de înscrierea realizată în temeiul procesului-verbal de sechestru solicită radierea acesteia, devin aplicabile prevederile art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., potrivit cărora sunt de competența judecătoriei cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.

În acest context, instanța a arătat că, raportat la obiectul cererii și la textele legale sus prezentate, pricina este de competența judecătoriei, motiv pentru care, în temeiul art. 131, art. 132 și art. 651 C. proc. civ. (ipoteza contestației la executare), respectiv art. 117 C. proc. civ. (ipoteza acțiunii de carte funciară), a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare, secția Civilă sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 1124 din 23 mai 2023 Judecătoria Satu Mare, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat prezentul dosar Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență ivit.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Satu Mare, secția Civilă a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

Instanța a constatat că reclamanta a arătat, atât prin acțiunea inițială, cât și prin concluziile formulate la prezentul termen, că este nemulțumită de refuzul de a emite o decizie de ridicare a sechestrului, arătând expres că cererea sa nu reprezintă o contestație la excutare ori o acțiune având ca obiect o obligație patrimonială de a face împotriva măsurii instituirii sechestrului, ci o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale art. 214 Codul de procedură fiscală.

Or, art. 214 alin. (1) Codul de procedură fiscală prevede că "(1) Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 213 se ridică, în tot sau în parte, prin decizie motivată, de către creditorul fiscal, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 211, după caz. Refuzul nejustificat de a soluționa cererea de ridicare formulată de către cel interesat sau nesoluționarea în termen pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă potrivit art. 213 alin. (13), fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile. Cererea se judecă de urgență și cu precădere. Procedura prevăzută de art. 200 din C. proc. civ. nu este aplicabilă, iar întâmpinarea nu este obligatorie. Hotărârea prin care se dispune ridicarea măsurilor asigurătorii este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare".

De asemenea, dispozițiile art. 94 C. proc. civ., printre cererile aflate în competența judecătoriilor, nu se regăsesc cererile întemeiate pe Legea nr. 554/2004 ori pe dispozițiile art. 214 Codul de procedură fiscală, ci acestea, potrivit textului de lege amintit mai sus revin, instanței de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 14 iunie 2023.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV, ridicarea măsurii asiguratorii înscrisă în CF nr. x Păulești, în sensul radierii înscrierii privitoare la a actului administrativ nr. x/6.11.2015, emis de către A.N.A.F.- D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Sibiu.

Reclamanta a arătat că, în luna noiembrie 2022, s-a adresat pârâtei cu o cerere de ridicare a măsurii asigurătorii, formulată în temeiul art. 214 Codul de procedură fiscală, cerere care nu a fost soluționată și că, în raport de art. 241 Codul de procedură fiscală, prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 268 Codul de procedură fiscală, în cauză nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile.

Așadar reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune formulată în baza Legii contenciosului administrativ și fiscal, aspect reținut, de altfel, de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 347/CA din 2 mai 2023.

În raport de aspectele reținute mai sus, se impune a se arăta că, potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) Codul de procedură fiscală, "(1) Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 213 se ridică, în tot sau în parte, prin decizie motivată, de către creditorul fiscal, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 211, după caz. Refuzul nejustificat de a soluționa cererea de ridicare formulată de către cel interesat sau nesoluționarea în termen pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă potrivit art. 213 alin. (13), fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile. Cererea se judecă de urgență și cu precădere. Procedura prevăzută de art. 200 din C. proc. civ. nu este aplicabilă, iar întâmpinarea nu este obligatorie. Hotărârea prin care se dispune ridicarea măsurilor asigurătorii este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare".

În raport de aceste dispoziții legale, reiese că, în cauză, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze cererea ce vizează ridicarea măsurilor asigurătorii.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.