ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1822/2024

Ședința publică din data de 17 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 6 martie 2023 pe rolul Judecătoriei Sibiu, petentul A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, în reprezentarea Direcției Generala de Executări Silite Cazuri Speciale Direcția Operativa de Executare Silita - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Brașov a formulat contestație împotriva sechestrului asigurător conform procesului-verbal nr. x/08.12.2023 emis în baza sentinței penale nr. 264/29.11.2023 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2018, pentru bunurile imobile drept de uzufruct asupra cotei de 800/5216 din teren în suprafață de 652 mp, intravilan Sibiu, drept de uzufruct asupra imobilului în cotă de 1/2 casa de locuit înscris în CF x Sibiu, top x deținute de A..

II. Hotărârea Judecătoriei Sibiu:

Prin sentința civilă nr. 1208 din 25 martie 2024 pronunțată de Judecătoria Sibiu, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 954 coroborat de art. 957 C. proc. civ., cererea de ridicare a sechestrului asigurător este de competența instanței care judecă procesul în primă instanță, regula în materie civilă fiind că instituirea sechestrului asigurator revine instanței competente să analizeze, în primă instanță, cererea prin care se tinde la obținerea titlului executor.

Cum dosarul penal nr. x/2018 a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Olt, rezultă că acestuia îi revine competența materială să soluționeze și cererea de ridicare/constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii a sechestrului, în aplicarea principiului simetriei formelor juridice. Aceasta întrucât, cererea este una într-o materie specifică (a măsurilor asigurătorii), competența în ridicarea măsurii, respectiv constatarea încetării de drept a acesteia, aparținând, pe rațiuni de identitate (mutatis mutandis), instanței care a instituit măsura.

III. Hotărârea Tribunalului Olt:

Învestit prin declinare, Tribunalul Olt a pronunțat sentința civilă nr. 130 din 15 mai 2024, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sibiu și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că debitorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 213 alin. (14), coroborate cu dispozițiile art. 260 și 261 din Legea nr. 207/2015 din Codul de procedură fiscală, respectiv pe dispozițiile procedurale ale executării creanțelor fiscale, iar Judecătoria Sibiu a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 954 C. proc. civ., privind ridicarea sechestrului asigurător prin raportare la aceea că Tribunalul Olt a fost cel care, prin sentință penală, a instituit sechestrul asigurător.

Tribunalul Olt a constatat că în cauză este vorba, așa cum a susținut și debitorul, de creanțe fiscale, a căror executare este reglementată de dispozițiile speciale ale Codului de procedură fiscală. Sentința penală reprezintă titlul executoriu în temeiul căruia a fost emis procesul-verbal nr. x/08.12.2023 de către Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale, prin Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Brașov, așadar, printr-o procedură diferită de cea reglementată de dispozițiile de drept comun prevăzute de art. 952 C. proc. civ.

Împotriva actelor de executare fiscală, potrivit art. 260 Codul de procedură fiscală, debitorul poate formula contestație, iar contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege (alin. (3).

În cauză, date fiind dispozițiile completatoare ale C. proc. civ., instanța competentă se determină potrivit art. 714 raportat la art. 651 C. proc. civ., fiind judecătoria în a căror circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în speță Judecătoria Sibiu.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului regulator de competență îl reprezintă conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sibiu și Tribunalul Olt, în legătură cu soluționarea cauzei având ca obiect contestație împotriva procesului-verbal nr. x/08.12.2023 emis în dosarul de executare nr. x întocmit de ANAF Brașov, contestatorul A. solicitând admiterea contestației, anularea proceselor-verbale și ridicarea sechestrului asigurator, indicând dispozițiile art. 213 alin. (14), coroborate cu dispozițiile art. 260 și 261 din Legea nr. 207/2015 din Codul de procedură fiscală.

Potrivit dispozițiilor art. 213 alin. (14) din Codul de procedură fiscală, invocate ca temei de drept în susținerea contestației, "împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație la executare în conformitate cu prevederile art. 260 și 261."

Art. 260 din Codul de procedură fiscală dispune că:

"(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de C. proc. civ., republicat, nu sunt aplicabile.

(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."

Date fiind dispozițiile completatoare ale C. proc. civ., instanța competentă se determină potrivit art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., această din urmă normă stabilind că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".

Așa cum reiese din cuprinsul sechestrului asigurător și al contestației formulate, domiciliul debitorului-contestator este în Sibiu, Str. x, jud. Sibiu.

Având în vedere dispozițiile legale anterior redate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu - instanță de executare în a cărei circumscripție își are domiciliul debitorul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2024.