ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 640/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 640/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin contestația la executare, înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 21.02.2019, și transmisă, pe cale administrativă, Tribunalului Cluj unde a fost înregistrată la data de 26.02.2019 sub numărul unic de dosar x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu intimata S.C. Filiala de întreținere și B. S.A., a solicitat instanței să se constate încetarea, de drept, în baza dispozițiilor art. 397 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen., a măsurilor privind sechestrul asigurător dispuse prin ordonanța procurorului nr. 25/P/2005, în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Cluj, asupra bunurilor sale, așa cum sunt enumerate în Sentința penală nr. 242/2015 a Tribunalului Cluj, raportat la prevederile Deciziei penale nr. 197/2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Cluj, și să se dispună ridicarea măsurilor privind sechestrul asupra imobilului, casă și teren, situate în Oradea, c.f. x Oradea nr. top. x - c.f. vechi y Oradea și radierea înscrierii acestei măsuri de sub B.2, ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului teren în suprafața de 1500 mp, înscris în c.f x Oradea nr. vechi y, cad. x înscris sub B. 2, ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra autoturismelor proprietatea contestatorului cu următoarele date de identificare: Autoturismul marca x nr. identificare x, an de fabricație 1995, autoturismul marca x, an de fabricație 2003, nr. de identificare x și autoturismul marca x, nr. de identificare x, an de fabricație 2002, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin Sentința penală nr. 242/2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2009 de Tribunalul Cluj, s-a dispus menținerea sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietatea sa, astfel cum au fost individualizate și indicate mai sus, sechestru care viza recuperarea prejudiciului cauzat părții civile S.C. Filiala de Întreținere și B. S.A.
Prin Decizia penală nr. 197/2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus lăsarea, ca nesoluționată, a acțiunii civile formulate de partea civilă, în baza dispozițiilor art. 397 alin. (1), raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. Decizia penală nr. 197/2017 a rămas definitivă la data de 13.02.2017 și, având în vedere că în termenul legal nu s-a înaintat spre judecată vreo cerere de soluționare a pretențiilor civile, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 397 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora dacă în termen de 30 de zile persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile, măsurile asigurătorii încetează de drept.
Prin Sentința penală nr. 73 din 21 martie 2019, Tribunalul Cluj, secția penală, a admis excepția necompetenței materiale și funcționale, invocată de către reprezentanta Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, și, în temeiul dispozițiilor art. 50, raportat la art. 600 C. proc. pen., a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de către contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Oradea, secția civilă.
Pentru a pronunța această soluție, această instanță a reținut, în ceea ce privește competența funcțională a instanței, că în conformitate cu art. 397 alin. (5) C. proc. pen., în cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. De asemenea, conform art. 600 alin. (1) - (3) C. proc. pen., contestația privind executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) și b), la instanța de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, dispozițiile art. 598 alin. (2) teza a II-a și cele ale art. 597 alin. (1)-(5) C. proc. pen., aplicându-se în mod corespunzător. Contestația împotriva actelor de executare se soluționează de către instanța civilă, potrivit legii civile.
Întrucât prevederile art. 600 C. proc. pen. se raportează la cele ale art. 598 alin. (1) lit. a) - c) din același act normativ, instanței penale, fie celei de executare, fie celei care a pronunțat hotărârea ce trebuie lămurită, îi revine competența materială de a soluționa contestația la executare cu privire la dispozițiile civile din hotărârea penală, doar în cazurile în care s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă (art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.), executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare (art. 598 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.) sau dacă se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.).
În cauză, nu se invocă niciunul din aceste temeiuri, ci interesul justificat de către contestator este reprezentat de ridicarea măsurilor asiguratorii și ca efect direct, radierea notării sechestrului asigurator în cartea funciară în care este înscris imobilul sechestrat ori încetarea sechestrului asigurator instituit asupra unui bun mobil.
Pentru ridicarea măsurilor asiguratorii instituite de instanța penală, C. proc. pen. nu cuprinde o procedură specială de rezolvare a cererilor având un astfel de obiect, sediul materiei fiind C. proc. civ., competența instanței penale fiind stabilită pentru cazurile și situațiile, precum și cu procedura expres reglementate de art. 597 și 598 C. proc. pen.
În ceea ce privește competența teritorială, a reținut că, în condițiile în care sechestrul asigurator are ca obiect material un imobil situat în municipiul Oradea, în raport de dispozițiile art. 117 alin. (1) și art. 819 C. proc. civ., competența revine Judecătoriei Oradea.
Prin încheierea din data de 10 aprilie 2019, Judecătoria Oradea, secția penală, constatând că, din eroare, cauza a fost înregistrată pe rolul secției penale, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și repartizarea aleatorie a acesteia la unul dintre completurile aflate în secția civilă a Judecătoriei Oradea.
Judecătoria Oradea, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 2973 din 16 mai 2019, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, excepție invocată din oficiu, și a declinat, în favoarea Tribunalului Bihor, secția I civilă, competența soluționării cererii de ridicare sechestru formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții S.C. Filiala de Întreținere și B. S.A., și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Oradea, secția civilă, a reținut următoarele:
În cauză, instanța este sesizată cu o acțiune patrimonială, valoarea obiectului cererii fiind primordială pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere material.
Potrivit Certificatului de atestare fiscală nr. x/08.05.2019, emis de Municipiul Oradea - Direcția Economică, unul dintre imobilele pentru care se solicită ridicarea sechestrului, are valoarea impozabilă de 659.041,00 RON.
Pe de altă parte, după cum reiese din cuprinsul Ordonanței procurorului șef al Serviciului Teritorial Cluj din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2005, dar și din înscrierile de carte funciară, sechestrul asigurător a fost înființat până la concurența sumei de 50.003.894.802 ROL.
Prin urmare, oricare dintre criteriile în funcție de care se stabilește valoarea obiectului acțiunii (criteriul valoric al bunurilor asupra cărora s-a înființat sechestrul sau criteriul valoric al sumei până la concurența căreia s-a înființat sechestrul), această valoare se situează peste pragul de 200.000 RON.
În temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., față de valoarea obiectului litigiului, instanța competentă material și teritorial să soluționeze pricina este Tribunalul Bihor.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bihor, prin Sentința civilă nr. 154 din 21 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții S.C. Filiala de Întreținere și B. S.A., și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Bihor a reținut că instanța competentă să analizeze cererea în primă instanță a fost Tribunalul Cluj, care a fost învestit cu soluționarea laturii civile în care creditorul (partea civilă) urmărea obținerea titlului executoriu.
Prorogarea legală încetând, soarta măsurilor asiguratorii se analizează, conform normelor de procedură civilă, de aceeași instanță competentă să analizeze cererea în primă instanță, adică Tribunalul Cluj, însă de această dată de secția civilă, competentă material și teritorial să se pronunțe cu privire la ridicarea sechestrului asigurator.
Tribunalul Cluj, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 17 din 15 ianuarie 2020, a admis excepția necompetentei materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A. în favoarea Judecătoriei Oradea - secția civilă, și, constatând ivit conflict negativ de competentă, a dispus suspendarea din oficiu a judecății cauzei și trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, aceasta instanță a reținut că, raportat la obiectul cererii, reprezentat de constatarea încetării sechestrului asigurător și radierea, din cartea funciară a acestuia, în lipsa altor dispoziții legale speciale care să stabilească competența de soluționare, raportat la prevederile art. 956 C. proc. civ., aceasta aparține, în primă instanță, judecătoriei, iar raportat la dispozițiile art. 117 C. proc. civ., raportat la locul situării imobilului, respectiv localitatea Oradea, județul Bihor, competența teritorială aparține Judecătoriei Oradea.
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 21.02.2019 și transmisă, ulterior, pe cale administrativă, Tribunalului Cluj, reclamantul A. a solicitat ridicarea sechestrului asigurător care afectează bunurile mobile și imobile, proprietatea sa, reprezentate de imobilul casă și teren, situate în Oradea, c.f. x Oradea nr. top. x - c.f. vechi y Oradea, imobilul teren în suprafața de 1500 mp, înscris în c.f x Oradea nr. vechi y, cad. x înscris sub B. 2, și autoturismele, cu următoarele date de identificare: autoturismul marca x nr. identificare x, an de fabricație 1995 și autoturismul marca x, an de fabricație 2003, nr. de identificare x și autoturismul marca x, nr. de identificare x, an de fabricație 2002.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reiese că reclamantul a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care a solicitat constatarea încetării de drept a măsurilor asiguratorii instituite într-un dosar penal în faza de urmărire penală, dispuse prin ordonanță de către procuror, cu scopul recuperării prejudiciului cauzat persoanei vătămate, constituie parte civilă în procesul penal.
Prin hotărârea penală definitivă (Decizia penală nr. 197/13.02.2017 a Curții de Apel Cluj), s-a pronunțat o soluție de achitare pe latură penală a reclamantului A., astfel că potrivit legii penale române, instanța penală nu mai putea soluționa latura civilă, ci a fost obligată a o "lăsa nesoluționată".
Potrivit art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., "În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepția prescripției, i) și j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.".
De asemenea, conform dispozițiilor art. 397 alin. (5) din C. proc. pen. "În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii."
Pentru a garanta protecția drepturilor părților civile, legiuitorul a prevăzut în art. 397 alin. (5) C. proc. pen., dispoziția de menținere a măsurilor asiguratorii pentru o perioadă de timp limitată de 30 de zile, timp în care partea civilă să aibă posibilitatea sesizării unei instanțe civile cu analizarea pretențiilor civile. Dacă partea civilă nu ia măsuri pentru sesizarea instanței civile în termenul dat, același text legal prevede că măsura sechestrului asigurator încetează de drept.
Încetarea de drept a sechestrului asigurator însă nu duce la radierea de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a mențiunilor din cartea funciară. Astfel că, proprietarii bunurilor supuse sechestrului asigurător trebuie să sesizeze instanța de judecată cu o astfel de cerere pentru constatarea încetării de drept a măsurii, cum este cazul în speță.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., instanța se pronunță prin aceeași hotărâre atât asupra acțiunii penale, cât și asupra acțiunii civile. Însă, așa cum s-a reținut și mai sus, există situații în care instanța penală lasă nesoluționată latura civilă, urmând ca prejudiciile să fie recuperate, separat, pe calea unei acțiuni adresată instanțelor civile.
În cauza de față, se constată că instanța penală, ca urmare a pronunțării unei soluții de achitare a inculpatului, prin Decizia penală nr. 197/2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/2015, a dispus lăsarea, ca nesoluționată, a acțiunii civile formulată de partea civilă, în baza dispozițiilor art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., ceea ce a determinat ca inculpatul, reclamantul din prezenta cauză, să se adreseze cu o cerere distinctă instanțelor judecătorești pentru constatarea încetării de drept a măsurii sechestrului asigurator.
Privitor la competența funcțională de soluționare a acestei cereri, ca manieră de distribuire a cauzelor în funcție de specializarea judecătorilor în anumite materii sau domenii ale dreptului, adresate instanțelor de judecată ca urmare a pronunțării unei soluții de achitare în procesul penal și de lăsare, ca nesoluționată, a acțiunii civile, Înalta Curte apreciază că aceasta aparține instanțelor civile de drept comun, având în vedere că instanțele penale s-au instanța dezînvestit prin pronunțarea soluției de achitare.
De altfel, prorogarea în favoarea instanței penale cu privire la soluționarea acțiunii civile, alăturate acțiunii penale, este una limitată, operând numai atâta timp cât instanța este învestită cu latura penală (exceptând situația de disjungere și judecare separată a laturii civile), sau atunci când instanța penală este ținută de anumite norme de procedură penală care limitează măsurile concrete pe cale le poate lua pe latură civilă.
Conform prevederilor art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesul în prima instanță ".
Reiese, așadar, că, regula în materie civilă este că instituirea sechestrului asigurator revine instanței competente să analizeze, în primă instanță, cererea prin care se tinde la obținerea titlului executor.
De asemenea, dispozițiile art. 956 - 957 C. proc. civ., prevăd că instanța competentă a dispune instituirea, este competentă a constata și desființarea de drept, respectiv a dispune ridicarea sechestrului asigurator.
Cum în speță, instanța competentă material și teritorial să judece, în primă instanță pricina, a fost Tribunalul Cluj, secția penală, care a pronunțat soluția de achitare și de lăsare, ca nesoluționată, a acțiunii civile, în aplicarea prevederilor legale mai sus arătate, reiese că secția civilă a Tribunalului Cluj este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze cauza pendinte.
Prin urmare, în aplicarea prevederilor legale ale art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 956 - 958 din același cod, competentă material și teritorial să soluționeze cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata S.C. Filiala de întreținere și B. S.A., privind constatarea încetării, de drept, a măsurilor privind sechestrul asigurător dispuse prin Ordonanța procurorului nr. 25/P/2005 în Dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Cluj, asupra bunurilor sale, și ridicarea măsurilor privind sechestrul asupra imobilului casa și teren situate în Oradea, c.f. x Oradea nr. top. x - c.f. vechi y Oradea și radierea înscrierii acestei măsuri de sub B.2, ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului teren în suprafața de 1500 mp, înscris în c.f x Oradea nr. vechi s, cad. s înscris sub B. 2, ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra autoturismelor proprietatea contestatorului cu următoarele date de identificare: Autoturismul marca x nr. identificare x, an de fabricație 1995 și autoturismul marca x, an de fabricație 2003, nr. de identificare x și autoturismul marca s, nr. de identificare x, an de fabricație 2002, este Tribunalul Cluj, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și Filiala de Întreținere și B. S.A., având ca obiect "sechestru asigurator", în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2020.