ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1036/2023

HOTĂRÂRE

07.06.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1036/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 7 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea în data de 21 septembrie 2021, sub nr. dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți și revenirea pârâtei la numele purtat anterior, acela de C.; să se constate încetată comunitatea de bunuri de comun acord, prin vânzarea bunului imobil din comuna Corbeanca, sat Ostratu, str. x, jud. Ilfov și împărțirea banilor; să se constate încetată comunitatea de bunuri cu privire la două autoturisme, în sensul că autoturismul x a rămas în proprietatea sa, iar autoturismul marca x, în proprietatea pârâtei; să se constate că bunul imobil situat în București, este bun propriu, fiind cumpărat din banii primiți în contul său din vânzarea bunului comun; precum și obligarea pârâtei să îi restituie bunurile proprii - medalii, diplome, decorațiuni, obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte sportive, bunuri ce țin de activitatea și recunoașterea sa sportivă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 lit. b) și c), art. 382, 383, 357-358 din C. civ. și art. 915-931 C. proc. civ.

În data de 31 februarie 2022, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între soți și păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei, acela de Gațu; să se constate că bunul imobil situat în mun. București, Șos. Vitan-Bârzești nr. 7D-7E, corp C, sector 4 este bun comun dobândit în timpul căsătoriei și să se dispună partajarea acestuia în cote egale de 1/2; acordarea unor despăgubiri în cuantum de 500.000 RON și acordarea unor prestații compensatorii de 5.000 RON pe lună.

Prin sentința civilă nr. 11357 din 07 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Buftea, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B., în favoarea Judecătoriei Beiuș - capătul de cerere privind divorțul; a disjuns capătul de cerere privind partajul și a format un nou dosar, cu termen în 07 iulie 2022, fără citare părți; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București - capătul de cerere privind partajul, fiind format dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Buftea.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1 Prin sentința civilă nr. 11356 din 07 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Buftea, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B., în favoarea Judecătoriei Beiuș - capătul de cerere privind divorțul; a disjuns capătul de cerere privind partajul și a format un nou dosar, cu termen în 07 iulie 2022, fără citare părți; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București - capătul de cerere privind partajul.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Buftea a reținut că bunul pentru care se solicită împărțeala judiciară este situat în mun. București, Șos. Vitan-Bârzești nr. 7D-7E, corp C, fiind dobândit în timpul căsătoriei, cu privire la acesta fiind formulată de către reclamantul-pârât o cerere de constatare a acestuia ca fiind bun propriu, respectiv fiind solicitată de către pârâta-reclamantă o cerere de constatare a acestuia ca fiind bun comun, dobândit în timpul căsătoriei, și de partajare a acestuia în cote egale de 1/2.

De asemenea, a constatat și că, în ceea ce privește capătul de cerere privind partajul sunt aplicabile dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială exclusivă în materia cererilor privitoare la drepturile reale imobiliare în favoarea instanței în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Drept urmare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, în a cărei circumscripție se află bunul imobil.

2.2. Prin sentința civilă nr. 14652 din 01 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorul 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 4 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sectorul 4 București a constatat că cererea de partaj este accesorie divorțului, motiv pentru care, în cauză, în materie de competență, sunt aplicabile dispozițiile art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., indiferent de locul situării bunurilor imobile supuse partajului.

Având în vedere că cererea de divorț a fost declinată în favoarea Judecătoriei Beiuș, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe.

2.3. Prin sentința civilă nr. 209/2023 din 3 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Beiuș a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Prin încheierea din 5 mai 2023, Judecătoria Beiuș a admis sesizarea din oficiu și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul și considerentele sentinței civile nr. 209 din 03 martie 2023, în sensul constatării și a existenței conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Buftea, secția Civilă și Judecătoria Beiuș. A suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Beiuș a reținut aplicabilitatea, în cauză, a prevederilor art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., dat fiind caracterul accesoriu al cererii de partaj în raport cu cererea de divorț, însă, având în vedere că cererea de divorț a fost declinată în favoarea Judecătoriei Buftea, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea aceleiași instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În fapt, prin cererea de chemare în judecată înregistrată în 21.09.2023 pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea căsătoriei încheiate între părți și revenirea pârâtei la numele purtat anterior. Totodată, a solicitat și constatarea încetării comunității de bunuri de comun acord, prin vânzarea unicului bun imobil și împărțirea prețului încasat, precum și constatarea încetării comunității de bunuri cu privire la cele două autoturisme deținute.

Reclamantul a solicitat să se constate și că bunul imobil situat în București, Șos. Vitan-Bârzești nr. 7D-7E, corp C, sector 4 este bun propriu, fiind cumpărat din banii primiți în contul său din vânzarea bunului comun, precum și ca pârâta să îi restituie bunurile proprii - medalii, diplome, decorațiuni, obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte sportive, bunuri ce țin de activitatea și recunoașterea sa sportivă.

Prin cererea reconvențională depusă, pârâta a solicitat să se constate că bunul imobil din București, Șos. Vitan-Bârzești nr. 7D-7E, corp C, sector 4 este bun comun, dobândit în timpul căsătoriei și a solicitat partajarea acestuia în cote egale de 1/2.

Prin sentința civilă nr. 11356 din 07 iulie 2022, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind divorțul în favoarea Judecătoriei Beiuș; a disjuns capătul de cerere privind partajul și a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind partajul în favoarea Judecătoriei Sector 4 București.

Pentru a pronunța această soluție, a constatat că singurul bun imobil din masa partajabilă se află pe raza sectorului 4, București, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., revine Judecătoriei Sector 4 București competența de soluționare a capătului de cerere privind partajul.

Prin sentința civilă nr. 14652 din 1 noiembrie 2022, Judecătoria Sectorul 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că, în prezenta cauză, cererea de partaj este accesorie divorțului, fiind aplicabile, în materie de competență, dispozițiile art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., indiferent de locul situării imobilelor supuse partajului.

Prin sentința civilă nr. 209 din 3 martie 2023, Judecătoria Beiuș a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ.:

"cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120."

Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art. 30 alin. (4) și art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., rezultă că art. 123 alin. (1) C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenței, în sensul că instanța competentă să soluționeze o cerere principală devine competentă a soluționa și cererile accesorii, adiționale și incidentale formulate în aceeași cauză, chiar dacă în mod obișnuit, acestea nu ar fi intrat în competența sa materială ori teritorială.

Aceste prevederi legale speciale, ce reglementează o prorogare legală de competență în ceea ce privește judecata cererilor accesorii și incidentale, în favoarea instanței învestite cu soluționarea cererii principale, au caracter imperativ și se aplică prin derogare de la normele generale de competență materială sau teritorială exclusivă.

În acest context, se impune precizarea că, prin decizia nr. 602 din 06 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Beiuș competența de soluționare a cauzei privind capătul de cerere privind divorțul, privind aceleași părți, din care a fost disjuns prezentul dosar.

Din această perspectivă, în condițiile în care "instanța de divorț", în sensul dispozițiilor art. 919 alin. (1) C. proc. civ., a fost stabilită în mod definitiv, în condițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., ca fiind Judecătoria Beiuș, prin soluția pronunțată în regulator de competență, anterior menționată, revine acestei instanțe și competența de soluționare a prezentei cauze.

Referitor la reținerea de către Judecătoria Buftea a aplicabilității, în cauză, a prevederilor art. 117 C. proc. civ., se impune mențiunea că intră în sfera de aplicare a acestor dispoziții și cererile de împărțeală a unui bun comun al soților după desfacerea sau încetarea căsătoriei ori chiar în timpul regimului comunității legale, însă doar cu condiția ca acestea să fie formulate pe cale principală.

Or, această condiție nu este îndeplinită în cauză, din moment ce părțile au înțeles să deducă spre soluționare pretenția constând în partajul bunurilor comune pe cale accesorie, iar capătul de cerere privitor la divorț nu a fost încă soluționat.

Pentru toate aceste considerente, în cazul concret dedus judecății, din coroborarea dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ. cu art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., Înalta Curte va reține că revine Judecătoriei Beiuș competența de a soluționa prezenta cauză, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.