ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 30 iulie 2020, sub numărul x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei lor din culpa exclusivă a pârâtei; reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de "C."; să se constate că, în timpul căsătoriei cu pârâta, au dobândit prin contribuție egală și comună un teren în suprafață de 1261 mp înscris în CF x Șieu-Măgheruș, nr. cad. x, și să se dispună partajarea și atribuirea lui în întregime reclamantului, cu plata unei sulte compensatorii către pârâtă; și să se dispună întabularea dreptului său de proprietate în c.f; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.

În motivare, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în fața ofițerului de stare civilă al comunei Rebrișoara la data de 25 august 2018, iar apoi și-au stabilit domiciliul comun în satul Crainimăt. După un timp, au plecat la muncă în străinătate, în Spania.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 373 lit. b), art. 379 alin. (1), art. 383 alin. (3), art. 669 C. civ. și art. 980 și urm C. proc. civ.

Fiindu-i legal comunicată cererea introductivă, pârâta - prin curator special - a formulat, la termenul din 26.01.2021, întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, necompetența teritorială a Judecătoriei Bistrița, raportat la prevederile art. 915 C. proc. civ., solicitând declinarea cauzei la Judecătoria Sectorului 5 București.

Prin sentința civilă nr. 79 din 26 ianuarie 2021, Judecătoria Bistrița a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a se pronunța astfel, acestă instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., în raport de împrejurarea că din actele dosarului a rezultat faptul că ultima locuință comună a soților a fost în localitatea Crainimăt, jud. Bistrița-Năsăud, în prezent reclamantul având reședința în Spania, iar pârâta având ultimul domiciliu cunoscut în aceeași localitate, însă ca urmarea demersurilor efectuate de agentul de poliție desemnat în acest scop, a rezultat că pârâta se află de facto în Spania, fără a se cunoaște locuința sa efectivă.

Noțiunea de locuință trebuie înțeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând, așadar, nu atât locuința statornică și principală, cât adresa unde persoana locuiește efectiv. Altfel spus, ceea ce interesează din punct de vedere al stabilirii competenței este locuința faptică a părților, iar nu domiciliul legal.

De asemenea, Judecătoria Bistrița a constatat că, în prezenta cauză, nu există niciun acord privind alegerea unei instanțe naționale competente să judece acțiunea de divorț, astfel că devin aplicabile regulile prevăzute de dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă și absolută în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 3521 din 20 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

La adoptarea acestei soluții, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul locuia în Spania, iar pârâta avea locuință principală stabile în jud. Bistrița Năsăud, comuna Șieu-Măgheruș, sat Crainimăt, potrivit declarațiilor reclamantului, care se coroborează cu informațiile oferite de către Poliția Orașului Beclean la solicitarea Judecătoriei Bistrița .

Pentru a ajunge la această concluzie instanța a reținut că, pe de o parte, în evidențe pârâta figurează cu acest domiciliu. Pe de altă parte, atât reclamantul, în cuprinsul acțiunii, cât și poliția, în adresa din 10.11.2020, au indicat că pârâta locuia la adresa menționată, însă a plecat să lucreze în Spania în cursul lunii august 2020. Or, instanța a fost sesizată cu acțiunea de divorț la data de 30.07.2020, astfel că la momentul la care trebuie stabilită competența, cel al sesizării, pârâta locuia încă în circumscripția Judecătoriei Bistrița.

Așadar, această instanța a avut în vedere dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., în raport de care cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților, dacă vreunul dintre ei mai locuiește în raza sa teritorială, iar dacă nici unul nu mai locuiește la ultimul domiciliu comun, este competentă instanța de la domiciliul pârâtului.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Bistrița, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., situat în Cartea a VI-a "Proceduri speciale", Titlul I, Procedura divorțului: "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul".

Rezultă că, în materie de divorț, competența teritorială este absolută, fiind reglementată prin dispozițiile imperative ale art. 915 alin. (1) C. proc. civ., de la care nu se poate deroga.

În aplicarea corectă a normei enunțate, urmează a se reține că, cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților, dacă vreunul dintre ei mai locuiește în raza sa teritorială, iar dacă nici unul nu mai locuiește la ultimul domiciliu comun, este competentă instanța de la domiciliul pârâtului.

În cauza de față, din actele dosarului, se constată că la data introducerii cererii de chemare în judecată, anume 30 iulie 2020, reclamantul locuia stabil în Spania, iar pârâta avea locuință principală stabilă în jud. Bistrița Năsăud, comuna Șieu-Măgheruș, sat Crainimăt.

Astfel, potrivit susținerii reclamantului din cererea de chemare în judecată, la data introducerii cererii, acesta locuia în Spania, iar pârâta avea locuință principală stabilă în jud. Bistrița Năsăud, comuna Șieu-Măgheruș, sat Crainimăt.

Totodată, mențiunile cărții de identitate aflată la dosarul Judecătoriei Bistrița, atestă faptul că pârâta figurează cu acest domiciliu.

De asemenea, mențiunile agentului de poliție din adresa emisă la solicitarea instanței confirmă faptul că pârâta a părăsit domiciliul în luna august a anului 2020, așadar după introducerea acțiunii de divorț pe rolul Judecătoriei Bistrița.

Împrejurarea că pârâta a părăsit țara în luna august 2020 pentru a lucra în înstrăinătate nu are relevanță, întrucât în cauză interesează domiciliul părților la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Astfel, cum la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâta domicilia în localitatea Crainimăț, județul Bistrița - Năsăud, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Judecătoriei Bistrița.

Față de aceste considerente, în speța de față este incidentă ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ. și, prin urmare, constatând îndeplinite condițiile stipulate de norma invocată, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2021.