ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 981/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07 iulie 2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței să dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor ce compun masa succesorală indicată în acțiune, urmând ca lichidarea stării de indiviziune să se efectueze prin atribuirea în natură, conform cotelor succesorale, și predarea efectivă a bunurilor ce se cuvin fiecăreia și înregistrarea proprietății în cartea funciară, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 669 - art. 686, art. 1143 - art. 1145 C. civ., art. 979 - art. 995 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 12367 din 07 decembrie 2021, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a pronunța această hotărâre, prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 118 C. proc. civ., reținând obiectul cauzei, precum și faptul că ultimul domiciliu al defunctului C. a fost în comuna Cotmeana, sat Zamfirești, județul Argeș, de pe urma căruia au rămas bunurile supuse partajului, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Pitești.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Pitești, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2359 din 11 aprilie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București; a constatat intervenit conflictul negativ de competență; a suspendat judecata cauzei; a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, reținând incidența dispozițiilor art. 118 alin. (2) raportat la cele ale art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Pitești a apreciat că reclamanta, având posibilitatea de a introduce cererea la oricare dintre instanțele în a căror circumscripție se afla ultimul domiciliu al fiecărui defunct, C. și D., exprimându-și astfel opțiunea de alegere prin introducerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 1 București, care era obligată a ține cont de alegerea făcută de reclamantă, aceasta din urmă nu mai poate opta ulterior pentru competența în favoarea Judecătoriei Pitești.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 117 C. proc. civ. reglementează competența instanței în ceea ce privește soluționarea cererilor privitoare la imobile, prevăzând că:

"(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune."

Competența instanței în cererile privitoare la moștenire este stabilită prin dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ. arată că:

"(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Astfel, din perspectiva dispozițiilor legale evocate, se reține că cererile de ieșire din indiviziune cu privire la imobile din masa succesorală intră în domeniul de aplicare al art. 118 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care art. 117 alin. (3) teza finală din același act normativ a exclus explicit din sfera sa de aplicare cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune, chiar în condițiile în care obiectul acesteia ar viza bunuri imobile.

Fundamentul normei de competență exclusivă în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 954 alin. (2) C. civ.

Cererea de chemare în judecată dedusă judecății, având ca obiect partaj succesoral, privește două moșteniri succesive, respectiv cea a defunctului C., decedat la 30.12.2004, cu ultimul domiciliu în comuna Cotmeana, județul Argeș, potrivit certificatului de moștenitor nr. x/27.06.2005 eliberat de B.N.P.A. E. și F., și cea a defunctului D., decedat la 09.04.2020, cu ultimul domiciliu în București, Șos. x, potrivit certificatul de moștenitor nr. x/16.07.2020, eliberat de B.N.P. G., împrejurare care atrage incidența art. 118 alin. (2) C. proc. civ. ce stabilește că cererile în materie de moștenire formulate potrivit alin. (1) al aceluiași articol, care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv, sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți.

Or, în cazul în care o atare stare de indiviziune atrage competența exclusivă alternativă a unor instanțe diferite dar în mod egal competente, titularului cererii de chemare în judecată judiciar îi revine alegerea între instanțele deopotrivă competente, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Cum dreptul de opțiune al reclamantei, conferit de norma înscrisă în art. 118 alin. (2) C. proc. civ., s-a exercitat la momentul sesizării Judecătoriei Sectorului 1 București în a cărei circumscripție se situează ultimul domiciliu al unuia dntre defuncți, aceasta devine în mod definitiv competentă să soluționeze litigiul și în raport cu cereri care, formulate de sine stătător, ar fi atras competența teritorială a altei instanțe, în speță, a Judecătoriei Pitești, aceasta fiind o situație de prorogare legală a competenței.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.