ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 56/2023

Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 2.485/90/2022/a1, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: " 1. Dacă procedeul probator al accesului la un sistem informatic poate fi utilizat atunci când (i) suportul informatic se află în detenția fizică a organului de urmărire penală sau dacă acest procedeu probator permite doar (ii) pătrunderea de la distanță într-un astfel de sistem în vederea monitorizării/supravegherii activității derulate?

Dacă opțiunea asupra emiterii, obținerii și/sau utilizării unui mandat de acces la un sistem informatic sau a unui mandat de percheziție informatică în vederea copierii integrale a datelor aflate într-un sistem informatic aflat în posesia organului de urmărire penală reprezintă o chestiune de oportunitate, aflată în sfera de apreciere a organului de urmărire penală, sau o chestiune de legalitate, supusă cenzurii judecătorului de cameră preliminară?" 2. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost legal constituit, conform dispozițiilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și ale art. 34 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023 (Regulament).

Ședința a fost prezidată de președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Eleni Cristina Marcu.

La ședința de judecată a participat doamna Elena-Mihaela Mustață, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Nicoleta Eucarie, procuror în cadrul Secției judiciare - Serviciul judiciar penal.

Judecător-raportor a fost desemnat, conform art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, doamna judecător Luminița Criștiu-Ninu, judecător în cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că au fost transmise hotărâri relevante pronunțate în materie și opiniile magistraților din cadrul următoarelor instanțe: Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Alba, Tribunalul Argeș, Tribunalul Bistrița-Năsăud, Tribunalul Brașov, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, Tribunalul București, Tribunalul Brăila, Tribunalul Buzău, Tribunalul Constanța, Tribunalul Covasna, Tribunalul Dolj, Tribunalul Galați, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Gorj, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Iași, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Mehedinți, Tribunalul Neamț, Tribunalul Olt, Tribunalul Prahova, Tribunalul Sibiu, Tribunalul Sălaj, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Vaslui, Judecătoria Agnita, Judecătoria Alba Iulia, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Avrig, Judecătoria Baia Mare, Judecătoria Bacău, Judecătoria Bârlad, Judecătoria Bicaz, Judecătoria Bolintin-Vale, Judecătoria Buzău, Judecătoria Câmpina, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Deva, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Judecătoria Hațeg, Judecătoria Hunedoara, Judecătoria Huși, Judecătoria Iași, Judecătoria Luduș, Judecătoria Lugoj, Judecătoria Mizil, Judecătoria Onești, Judecătoria Orșova, Judecătoria Petroșani, Judecătoria Piatra-Neamț, Judecătoria Ploiești, Judecătoria Pogoanele, Judecătoria Răducăneni, Judecătoria Râmnicu Sărat, Judecătoria Reghin, Judecătoria Roman, Judecătoria Roșiori de Vede, Judecătoria Rupea, Judecătoria Sibiu, Judecătoria Sighișoara, Judecătoria Slobozia, Judecătoria Șimleu Silvaniei, Judecătoria Târgu-Neamț, Judecătoria Târnăveni, Judecătoria Timișoara, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Urziceni, Judecătoria Vaslui, Judecătoria Vălenii de Munte, Judecătoria Vânju Mare, Judecătoria Videle, Judecătoria Zalău și Judecătoria Zimnicea.

Reprezentantul Ministerului Public a susținut că prezenta sesizare este inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.

Astfel, a arătat că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a sesizării privind existența unei chestiuni de drept de care să depindă soluționarea pe fond a cauzei în care a fost invocată, problemele de drept a căror dezlegare a solicitat-o Curtea de Apel Pitești fiind invocate în cadrul procedurii de cameră preliminară.

De asemenea, a susținut că este necesar ca sesizarea, în procedura întrebării prealabile, să fie efectuată doar în situația în care, în cursul soluționării unei cauze penale, se pune problema interpretării și aplicării unor dispoziții legale neclare, evazive, care ar putea da naștere unor situații diferite, generând astfel practică judiciară neunitară, or, în cauză, instanța de trimitere trebuie să analizeze legalitatea și temeinicia autorizării, de către procuror, a măsurii accesului la un sistem informatic, precum și legalitatea și temeinicia încheierii prin care a fost confirmată măsura de către judecătorul de drepturi și libertăți, iar prevederile art. 141 raportat la art. 138 alin. (1) lit. b) și art. 168 din Codul de procedură penală sunt clare, neechivoce.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Eleni Cristina Marcu, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare privind sesizarea formulată. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din data de 4 aprilie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 2.485/90/2022/a1, Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 475 alin. (1) din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: " 1. Dacă procedeul probator al accesului la un sistem informatic poate fi utilizat atunci când (i) suportul informatic se află în detenția fizică a organului de urmărire penală sau dacă acest procedeu probator permite doar (ii) pătrunderea de la distanță într-un astfel de sistem în vederea monitorizării/supravegherii activității derulate? 2. Dacă opțiunea asupra emiterii, obținerii și/sau utilizării unui mandat de acces la un sistem informatic sau a unui mandat de percheziție informatică în vederea copierii integrale a datelor aflate într-un sistem informatic aflat în posesia organului de urmărire penală reprezintă o chestiune de oportunitate, aflată în sfera de apreciere a organului de urmărire penală, sau o chestiune de legalitate, supusă cenzurii judecătorului de cameră preliminară?" II. Expunerea succintă a cauzei

Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie (completul de doi judecători de cameră preliminară) este învestită în ultim grad de jurisdicție, în etapa camerei preliminare, cu soluționarea contestațiilor declarate de inculpații H.B., M.Gh.C., R.U.-C., S.C.-M. și B.A.-M. împotriva Încheierii nr. 237 din data de 21.12.2022, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Vâlcea în Dosarul nr. 2.485/90/2022/a1.

Prin Încheierea nr. 237 din data de 21.12.2022, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Vâlcea în Dosarul nr. 2.485/90/2022/a1, în temeiul art. 345 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală au fost respinse, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpații R.U.-C., S.C.-M., M.Gh.C, R.L.-Gh. și B.A.-M., prin care au contestat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor din cursul urmăririi penale și legalitatea actelor de urmărire penală.

În baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-au constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis la data de 25.08.2022, în Dosarul de urmărire penală nr. 1.055/D/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura centrală, Secția de combatere a traficului de droguri, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: R.U.-C., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (3 acte materiale), prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (acte materiale din datele de 30.03.2022, 4.04.2022 și 7.04.2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din Codul penal, S.C.M., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (fapta din 4.04.2022), prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, și infracțiunea de deținere ilegală de droguri de risc, în vederea consumului propriu (fapta din 5.05.2022), prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal, H.B., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta din data de 5.05.2022), cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, M.Gh.C., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, R.L-Gh., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (fapta din 30.03.2022), prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și B.A.-M., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (fapta din 7.04.2022), prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, legalitatea administrării probelor, precum și legalitatea efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații mai sus menționați.

Astfel cum rezultă din încheierea pronunțată, inculpații trimiși în judecată au formulat o serie de cereri și excepții prin care au invocat nelegalitatea sesizării instanței, nelegalitatea administrării probelor și a efectuării unor acte de urmărire penală. Dintre aceștia, inculpații R.U.C. și B.A.-M. au formulat cereri prin care au solicitat să se constate nelegalitatea percheziției informatice efectuate asupra telefoanelor mobile ridicate de la aceștia cu ocazia percheziției domiciliare și excluderea tuturor probelor obținute în urma percheziției informatice.

În susținerea cererii formulate, inculpatul R.U.C. a arătat că hardurile celor trei telefoane mobile ce îi aparțineau au fost clonate în baza ordonanței emise la data de 5.05.2022 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., prin care s-a autorizat provizoriu, pe o durată de 24 de ore, măsura de supraveghere tehnică mai sus menționată, iar inculpatul și apărătorul său nu au participat la această activitate, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit.

În raport cu aspectele învederate, a susținut că au fost nesocotite dispozițiile art. 168 alin. (2) - (5) din Codul de procedură penală, conform cărora percheziția informatică este efectuată în baza mandatului de percheziție emis de către judecătorul de drepturi și libertăți și nu poate fi autorizată provizoriu de către procuror pentru o perioadă de 24 de ore. În același timp, a mai menționat că dispozițiile art. 138 alin. (1) din Codul de procedură penală, care definesc măsurile de supraveghere tehnică, nu fac referire și la clonarea hardului unui sistem informatic ori la efectuarea unei percheziții informatice, astfel încât procurorul nu avea nici competența funcțională de a autoriza un astfel de procedeu probator și, prin urmare, toate actele efectuate în baza ordonanței de supraveghere tehnică sunt lovite de nulitate absolută.

Inculpatul a invocat și nesocotirea dispozițiilor art. 168 alin. (11) din Codul de procedură penală, care, coroborate cu dispozițiile art. 159 alin. (10) și (11) din Codul de procedură penală, stabilesc într-o manieră imperativă că percheziția informatică este realizată în prezența suspectului sau inculpatului. În acest sens, s-a susținut că inculpatul și apărătorii aleși ai acestuia nu au fost înștiințați cu privire la derularea percheziției informatice, inculpatul fiind în timpul percheziției sub puterea unui mandat de aducere, ulterior fiind reținut și arestat preventiv, despre existența percheziției informatice aflând la momentul studierii dosarului de urmărire penală.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat, în temeiul art. 345 din Codul de procedură penală, excluderea tuturor mijloacelor de probă obținute ca urmare a percheziției informatice derulate în mod nelegal, precum și a tuturor precizărilor privind rezultatul percheziției informatice din cuprinsul actelor de la dosar.

Inculpatul B.A.-M. a susținut că i-a fost ridicat un telefon mobil cu ocazia percheziției efectuate la sediul S.C. A.B. & C. - S.R.L., societate pe care o administra, iar în urma percheziției domiciliare efectuate și la locuința sa, la solicitarea organelor judiciare, a predat un al doilea telefon mobil, pe care îl folosea. Telefoanele mobile au fost accesate în baza ordonanței procurorului prin care s-a autorizat provizoriu supravegherea tehnică pentru o durată de 48 de ore, supraveghere constând în accesul la un sistem informatic, în urma căreia a fost copiat integral conținutul sistemelor informatice, fiind identificate probe (convorbiri purtate prin intermediul aplicațiilor Signal și Telegram) și copiate pe un hard extern.

Astfel, a arătat că identificarea, extragerea datelor și filmarea unor conversații purtate prin intermediul unor aplicații au fost efectuate fără a exista un mandat de percheziție informatică, în opinia inculpatului, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 138 alin. (3) și, implicit, cele ale art. 138 alin. (13) din Codul de procedură penală, vizând supravegherea tehnică, ci, în raport cu activitățile efectuate de specialist, era necesară efectuarea unei percheziții informatice, cu participarea inculpatului și a apărătorului acestuia.

În situația expusă, respectiv existența unui telefon mobil aflat deja în posesia organelor judiciare, bunul fiind ridicat anterior cu ocazia percheziției domiciliare, iar inculpatul, privat de libertate, apărarea a subliniat că procedeul probatoriu de urmat pentru identificare și strângerea probelor este percheziția informatică reglementată de art. 168 din Codul de procedură penală, singura care permite în condițiile descrise cercetarea, descoperirea, identificarea și strângerea probelor stocate într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice.

Accesul la un sistem informatic, ca metodă de supraveghere tehnică, în opinia apărării, se referă strict la pătrunderea într-un astfel de sistem, fie direct, fie de la distanță, prin programe specializate, fără însă să fie necesară ridicarea efectivă a bunului și permițând în continuare utilizarea acestuia de către posesor. Practic, există o monitorizare a activității derulate printr-un sistem informatic, în timp real, ceea ce explică apartenența la metodele de supraveghere tehnică, în timp ce percheziția informatică vizează operațiuni încheiate, urmărindu-se recuperarea datelor stocate în memorie.

S-a concluzionat că, raportat la regimul distinct al celor două procedee probatorii, probele au fost obținute în mod nelegal. Astfel, s-a precizat că, deși a existat o autorizare a judecătorului, aceasta a vizat doar accesul la un sistem informatic, respectiv pătrunderea în sistem, în fapt realizându-se și o strângere a probelor stocate în acest sistem, iar, în aceste condiții, judecătorul de drepturi și libertăți ar fi trebuit să lămurească obiectul cererii.

Prin urmare, în opinia apărării inculpatului, lipsa mandatului de percheziție și neparticiparea inculpatului și a procurorului la realizarea procedeului probator sunt de natură a atrage nulitatea absolută, cu consecința excluderii probelor nelegale.

Același inculpat a susținut că accesul la un sistem informatic oferea doar posibilitatea pătrunderii într-un astfel de sistem și a monitorizării/supravegherii activității derulate și nu permitea copierea integrală a datelor conținute de suportul informatic, astfel încât au fost încălcate grav limitele autorizării.

Suplimentar, au fost invocate și alte neregularități ale administrării acestei probe, apărarea inculpatului arătând că nu rezultă: când și în ce împrejurare a fost desigilat plicul în care se afla telefonul; cum a ajuns acesta din posesia organului de urmărire penală în posesia specialistului; când și în ce împrejurări a fost delegat specialistul să efectueze acte de urmărire penală, constând în identificarea, culegerea, fixarea de probe; de ce organele de urmărire penală nu au participat la activitate; de ce inculpatul și apărătorul său nu au fost citați la efectuarea operațiunii de copiere integrală a conținutului sistemului informatic reprezentat de telefonul mobil.

Prin încheierea din data de 6.05.2022, ora 16.00, a fost confirmată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București măsura provizorie mai sus menționată.

Cererile și excepțiile formulate de inculpați au fost apreciate ca nefondate de judecătorul de cameră preliminară.

În esență, s-a reținut că accesul la un sistem informatic este, în fapt, o măsură de supraveghere tehnică, ce poate fi dispusă de procuror, pe o durată de 48 de ore.

Potrivit dispozițiilor art. 142 coroborate cu art. 92 din Codul procedură penală, în cursul urmăririi penale avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepția situației în care se utilizează măsuri speciale de supraveghere ori cercetare prevăzute în capitolul IV din titlul IV.

Din compararea dispozițiilor legale incidente rezultă că deosebirea esențială dintre accesul la un sistem informatic și percheziția informatică este dată, implicit, de scopul utilizării acestora. În acest sens, s-a reținut că accesul la un sistem informatic constituie o metodă de supraveghere, pe când percheziția informatică este o metodă de cercetare. Conform dispozițiilor art. 138 alin. (3) din Codul de procedură penală, accesul la un sistem informatic constă în pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice, fie direct, fie de la distanță, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei rețele, în scopul de a identifica probe. Potrivit art. 168 alin. (1) din Codul de procedură penală, percheziția informatică este un procedeu probatoriu care constă în activitățile de cercetare, descoperire, identificare și strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizate prin intermediul unor mijloace tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informațiilor conținute de acesta.

În acest sens s-a reținut că accesul la un sistem informatic oferă acces la resursele sistemului informatic la un anumit moment, dar permite și supravegherea acestuia pe viitor, în timp ce percheziția informatică permite doar cercetarea resurselor sistemului informatic la momentul efectuării sale. Accesul la un sistem informatic permite monitorizarea pasivă a sistemului, în condiții de confidențialitate, fără știrea titularului sau utilizatorului, pe când percheziția informatică poate fi efectuată potrivit dispozițiilor art. 168 alin. (11) din Codul de procedură penală numai în prezența suspectului sau inculpatului.

De asemenea, din analiza comparativă a celor două instituții mai reiese că accesul la un sistem informatic se dispune pentru a identifica probe, în timp ce percheziția informatică este dispusă pentru descoperirea, identificarea și strângerea probelor.

În consecință, judecătorul de cameră preliminară a constatat că actul procedural la care se face referire este de fapt o măsură de supraveghere tehnică, dispusă de procuror, confirmată ulterior de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, iar nu o percheziție informatică, așa cum a susținut apărarea inculpatului, fiind respectate dispozițiile legale incidente în cauză.

În fine, neîntemeiată a fost apreciată și cererea inculpatului B.A.-M., prin care a solicitat excluderea probelor obținute, ca urmare a faptului că accesul la un sistem informatic nu permitea și copierea datelor obținute în urma accesului.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (5) din Codul de procedură penală, procurorul poate dispune prin ordonanță efectuarea de copii ale datelor obținute ca urmare a accesului la un sistem informatic.

Împotriva acestei încheieri au declarat contestații, potrivit art. 347 din Codul de procedură penală, inculpații H.B., M.Gh.C., R.U.C., S.C.M. și B.A.-M., prin care au criticat modul în care au fost soluționate cererile și excepțiile invocate în fața primului judecător de cameră preliminară, contestații înregistrate la Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 2.485/90/2022/a1 și repartizate spre soluționare unui complet de doi judecători de cameră preliminară.

La termenul acordat în vederea dezbaterilor asupra cererilor și excepțiilor formulate, 4 aprilie 2022, inculpatul B.A.-M., prin apărător, a formulat, în temeiul art. 475 alin. (1) din Codul de procedură penală, cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea dezlegării de principiu a problemelor de drept anterior menționate. III. Dispoziții legale relevante

Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală Art. 138. - Dispoziții generale " (1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare următoarele: (...); b) accesul la un sistem informatic; (...). (3) Prin acces la un sistem informatic se înțelege pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanță, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei rețele, în scopul de a identifica probe. (4) Prin sistem informatic se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic. (5) Prin date informatice se înțelege orice reprezentare de fapte, informații sau concepte sub o formă adecvată prelucrării într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil să determine executarea unei funcții de către un sistem informatic. (...) (13) Prin supraveghere tehnică se înțelege utilizarea uneia dintre metodele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d)." Art. 139. - Supravegherea tehnică " (1) Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi și libertăți atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (...)." Art. 141. - Autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror (1) Procurorul poate autoriza, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile de supraveghere tehnică atunci când: a) există urgență, iar obținerea mandatului de supraveghere tehnică în condițiile art. 140 ar conduce la o întârziere substanțială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranța persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora; și b) sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 139 alin. (1) și (2). (2) Ordonanța procurorului prin care se autorizează măsura de supraveghere tehnică trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute la art. 140 alin. (5). (3) Procurorul are obligația de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanța, în vederea confirmării măsurii, înaintând totodată un proces-verbal de redare rezumativă a activităților de supraveghere tehnică efectuate și dosarul cauzei. (4) În cazul în care judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1), confirmă în termen de 24 de ore măsura dispusă de procuror, prin încheiere, pronunțată în camera de consiliu, fără citarea părților. (5) Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic, procurorul poate dispune, prin ordonanță: a) realizarea și conservarea unei copii a acestor date informatice; b) suprimarea accesării sau îndepărtarea acestor date informatice din sistemul informatic. Copiile se realizează cu mijloace tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informațiilor conținute de acestea. (6) În cazul în care judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că nu au fost respectate condițiile prevăzute la alin. (1), infirmă măsura luată de către procuror și dispune distrugerea probelor obținute în temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel obținute și întocmește un proces-verbal în acest sens. (7) Odată cu cererea de confirmare a măsurii sau separat, procurorul poate solicita judecătorului de drepturi și libertăți luarea măsurii supravegherii tehnice în condițiile art. 140. (8) Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra măsurilor dispuse de procuror nu este supusă căilor de atac." Art. 168. - Percheziția informatică " (1) Prin percheziție în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se înțelege procedeul de cercetare, descoperire, identificare și strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informațiilor conținute de acestea. (2) În cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune efectuarea unei percheziții informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea și strângerea probelor este necesară cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice. (3) Procurorul înaintează cererea prin care se solicită încuviințarea efectuării percheziției informatice împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi și libertăți. (4) Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților. Participarea procurorului este obligatorie. (5) Judecătorul dispune prin încheiere admiterea cererii, atunci când aceasta este întemeiată, încuviințarea efectuării percheziției informatice și emite de îndată mandatul de percheziție. (...) (8) În cazul în care, cu ocazia efectuării percheziției unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constată că datele informatice căutate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic ori suport de stocare a datelor informatice și sunt accesibile din sistemul sau suportul inițial, procurorul dispune de îndată conservarea, copierea datelor informatice identificate și va solicita de urgență completarea mandatului, dispozițiile alin. (1)-(7) aplicându-se în mod corespunzător. (9) În vederea executării percheziției dispuse, pentru asigurarea integrității datelor informatice stocate pe obiectele ridicate, procurorul dispune efectuarea de copii. (10) Dacă ridicarea obiectelor care conțin datele informatice prevăzute la alin. (1) ar afecta grav desfășurarea activității persoanelor care dețin aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de probă. Copiile se realizează cu mijloace tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informațiilor conținute de acestea. (11) Percheziția în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează în prezența suspectului ori a inculpatului, dispozițiile art. 159 alin. (10) și (11) aplicându-se în mod corespunzător. (12) Percheziția în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează de un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezența procurorului sau a organului de cercetare penală. (...) (14) Organele de urmărire penală trebuie să ia măsuri ca percheziția informatică să fie efectuată fără ca faptele și împrejurările din viața personală a celui la care se efectuează percheziția să devină, în mod nejustificat, publice. (...)." Art. 168 1 . - Efectuarea percheziției informatice de lucrători de poliție " Efectuarea percheziției informatice prevăzută la art. 168 alin. (12) se poate realiza și de către lucrători de poliție specializați, în prezența procurorului sau a organului de cercetare penală." IV. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Completul de doi judecători de cameră preliminară nu a expus un punct de vedere asupra chestiunilor de drept invocate, cu argumentul că, în acest fel, ar antama soluția asupra fondului cauzei. V. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate

Au fost solicitate punctele de vedere ale instanțelor judecătorești asupra chestiunilor de drept supuse dezlegării, iar în urma consultării acestora, s-a constatat că opiniile conturate nu sunt unitare, fiind identificate în răspunsurile transmise câte două opinii, asupra fiecăreia dintre cele două probleme de drept.

În afara celor două opinii formulate asupra fondului problemelor a căror dezlegare se solicită, s-a exprimat și opinia inadmisibilității prezentei sesizări.

V.1.a) Cu referire la prima chestiune de drept invocată, în opinie majoritară, s-a apreciat că procedeul probator al accesului la un sistem informatic poate fi utilizat atât în situația în care suportul informatic se află în detenția fizică a organului de urmărire penală, cât și în situația în care se pătrunde de la distanță într-un astfel de sistem, în acest sens fiind punctele de vedere exprimate de majoritatea judecătorilor de la Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Alba, Tribunalul Argeș, Tribunalul Bistrița-Năsăud, Tribunalul Brașov, Tribunalul București, Tribunalul Brăila, Tribunalul Buzău, Tribunalul Constanța, Tribunalul Covasna, Tribunalul Dolj, Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Iași, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Neamț, Tribunalul Olt, Tribunalul Prahova, Tribunalul Sibiu, Tribunalul Sălaj, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Vaslui, Judecătoria Agnita, Judecătoria Alba Iulia, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Avrig, Judecătoria Baia Mare, Judecătoria Bacău, Judecătoria Bârlad, Judecătoria Bicaz, Judecătoria Buzău, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Deva, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Judecătoria Hațeg, Judecătoria Hunedoara, Judecătoria Huși, Judecătoria Iași, Judecătoria Lugoj, Judecătoria Onești, Judecătoria Orșova, Judecătoria Petroșani, Judecătoria Piatra-Neamț, Judecătoria Pogoanele, Judecătoria Răducăneni, Judecătoria Râmnicu Sărat, Judecătoria Reghin, Judecătoria Roman, Judecătoria Roșiori de Vede, Judecătoria Rupea, Judecătoria Sibiu, Judecătoria Sighișoara, Judecătoria Slobozia, Judecătoria Șimleu Silvaniei, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Urziceni, Judecătoria Vânju Mare, Judecătoria Videle, Judecătoria Zalău și Judecătoria Zimnicea.

Punctul de vedere al Tribunalului Covasna a fost în sensul că procedeul probator al accesului la un sistem informatic poate fi utilizat și atunci când suportul informatic se află în detenția fizică a organului de urmărire penală, prin pătrunderea directă, în condițiile art. 138 alin. (3) din Codul de procedură penală, în scopul de a identifica probe, însă numai pentru datele informatice create în timpul monitorizării, pentru datele informatice anterioare fiind necesară autorizarea unei percheziții informatice, cu respectarea garanțiilor prevăzute de lege. În sprijinul opiniei majoritare, s-au arătat următoarele:

Accesul la un sistem informatic este o metodă specială de supraveghere reglementată de art. 138 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care permite atât realizarea accesului de la distanță, cât și a accesului direct și nemijlocit la sistemul informatic. În acest sens au fost avute în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, care definesc accesul la un sistem informatic ca fiind pătrunderea într-un sistem informatic (orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate într-o relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor) sau un mijloc de stocare a datelor informatice, fie direct, fie de la distanță, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei rețele, în scopul de a identifica probe. Este o metodă specială de supraveghere, fiind necesară emiterea unui mandat de supraveghere tehnică de către judecător sau confirmarea acesteia de către judecător în cazul în care a fost autorizată de către procuror, în condițiile prevăzute de art. 141 din Codul de procedură penală.

S-a arătat că pătrunderea presupune cercetarea resurselor sistemului informatic în scopul descoperirii de informații existente în acesta sau a celor generate pe parcursul supravegherii tehnice sau pentru a obține reprezentarea sistemului. Pătrunderea se efectuează fie direct - contact fizic nemijlocit cu sistemul informatic ori mijlocul de stocare a datelor informatice, fie de la distanță (prin intermediul conexiunii la internet ori prin accesarea unei rețele wireless, în condiții de confidențialitate). Accesul fizic se desfășoară în locul în care se află sistemul informatic sau mijlocul de stocare a datelor informatice.

Prin urmare, în condițiile în care, chiar prin lege, se face trimitere, pe de o parte, la accesul de la distanță, iar, pe de altă parte, la accesul direct, nemijlocit, o restrângere a sferei de aplicare a acestei măsuri de supraveghere nu este posibilă. În acest sens, s-a arătat că legiuitorul nu distinge în cuprinsul dispozițiilor art. 138 alin. (3) din Codul de procedură penală, după cum suportul informatic se află în detenția organului de urmărire penală sau la distanță, iar o altă interpretare înseamnă adăugare la lege. În plus, dispozițiile care reglementează procedeul probator al percheziției informatice nu impun utilizarea acestuia în cazul în care sistemul informatic se află în detenția fizică a organului de urmărire penală.

S-a mai arătat că pentru ipoteza autorizării unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror, în cazuri urgente, dispozițiile art. 141 alin. (5) din Codul de procedură penală prevăd că procurorul poate dispune prin ordonanță cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic: a) realizarea și conservarea unei copii a acestora; b) suprimarea accesării sau îndepărtarea acestor date din sistemul informatic. Copiile se realizează cu mijloace tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informațiilor conținute de acestea. Potrivit art. 141 alin. (6) din Codul de procedură penală, în cazul în care judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că nu au fost respectate condițiile prevăzute la alin. (1), infirmă măsura luată de către procuror și dispune distrugerea probelor obținute în temeiul acesteia.

Potrivit art. 168 alin. (1) din Codul de procedură penală, percheziția informatică reprezintă procedeul de cercetare, descoperire, identificare și strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informațiilor conținute de acestea. Potrivit art. 168 alin. (2) din Codul de procedură penală, percheziția informatică se dispune în toate cazurile în care pentru descoperirea și strângerea probelor este necesară cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.

În acest context, s-a arătat că, în timp ce percheziția informatică este folosită pentru obținerea de date informatice deja existente, localizate într-un sistem informatic aflat deja în custodia și sub controlul organului judiciar, în cazul datelor informatice reprezentate de conținutul mesajelor de tip e-mail sau VoIP stocate pe sistemele informatice ce nu se află în posesia organelor judiciare, procedeul probator prin care se pot obține aceste date este reprezentat de accesul la un sistem informatic. Și în această situație este necesară emiterea unui mandat de către judecătorul de drepturi și libertăți, datele fiind obținute cu ajutorul unor mijloace tehnice specifice, cu sau fără sprijinul furnizorilor de servicii de internet sau comunicații. Ceea ce diferențiază accesul la un sistem informatic de percheziția informatică este faptul că, pe când în cazul percheziției informatice datele informatice sunt deja existente în sistemul informatic percheziționat, fiind vorba despre date din trecut prin raportare la data emiterii mandatului de percheziție informatică, prin accesul la un sistem informatic se pot obține atât date cu privire la comunicații purtate anterior datei emiterii mandatului de supraveghere tehnică, cât și date despre comunicații ulterioare, efectuate între momentul emiterii mandatului de supraveghere tehnică și data-limită până la care acesta este valabil.

S-a mai arătat și că se impune efectuarea unei delimitări clare între cele două procedee probatorii, percheziția informatică și accesul la un sistem informatic, acestea fiind supuse unor reguli diferite care determină modalități diferite de a acționa din partea organelor judiciare, în sensul că, în timp ce percheziția informatică impune contactul fizic cu sistemul informatic supus percheziției, accesul la un sistem informatic se poate realiza atât în prezența sistemului informatic, cât și în lipsa acestuia.

În aceeași ordine de idei, s-a menționat și faptul că supravegherea tehnică sub forma accesului la un sistem informatic și percheziția informatică nu sunt instrumente de cercetare penală alternative, pe care procurorul să le poată accesa prin amalgamarea terminologiei procedurale, pentru că un atare mod de aplicare a legii desconsideră principiul legalității prevăzut de art. 2 din Codul de procedură penală și tinde la încălcarea garanțiilor procesuale prevăzute de lege. Supravegherea tehnică sub forma accesului la un sistem informatic și percheziția informatică sunt instituții distincte cu funcționalități precis determinate, prima fiind o metodă de cercetare secretă, iar a doua având caracter participativ.

S-a susținut că accesul la un sistem informatic presupune investigarea dinamică a setului de date aflate pe sistemul informatic în care se pătrunde, iar atunci când datele sunt înregistrate în sistemul informatic și nu există posibilitatea de modificare de la distanță a acestora, singurul procedeu permis de lege este percheziția informatică. Lipsa unui mandat de percheziție informatică nu poate fi suplinită prin măsura tehnică a accesului la un sistem informatic.

V.1.b) În opinie minoritară, cu privire la prima chestiune de drept invocată, s-a apreciat că procedeul probator al accesului la un sistem informatic poate fi utilizat numai pentru a pătrunde de la distanță într-un astfel de sistem, în vederea monitorizării/supravegherii activității derulate, nu și atunci când suportul informatic se află în detenția fizică a organului de urmărire penală, în acest din urmă caz fiind necesară obținerea unui mandat de percheziție informatică. În acest sens au fost exprimate puncte de vedere de judecătorii de la Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, Tribunalul Galați, Tribunalul Giurgiu, Judecătoria Bolintin-Vale, Judecătoria Câmpina, Judecătoria Luduș, Judecătoria Mizil, Judecătoria Ploiești, Judecătoria Vălenii de Munte, Judecătoria Târnăveni și Judecătoria Târgu-Neamț. În sprijinul celei de-a doua opinii, s-au adus următoarele argumente:

Procedeul probator al accesului la un sistem informatic (metodă de supraveghere tehnică) poate fi utilizat în urma obținerii unui mandat sau a autorizării procurorului, doar în situația în care un astfel de sistem se află la distanță, în vederea monitorizării/supravegherii activității derulate. Procedeul probator al accesului la un sistem informatic poate fi utilizat în condițiile în care inculpatul nu este înștiințat despre folosirea acestuia, fiind diferit de procedeul probator al percheziției în sistem informatic, în acest din urmă caz suportul informatic trebuind să se afle efectiv în detenția organului de urmărire penală și nefiind necesară obținerea unui mandat de acces la sistemul informatic, ci doar a unui mandat de percheziție informatică, procedeu la care inculpatul poate participa, personal sau prin reprezentant legal.

S-a menționat că pentru obținerea de date informatice deja existente, localizate într-un sistem informatic aflat în custodia și sub controlul organului judiciar, este folosită percheziția informatică, iar, în cazul în care datele informatice sunt reprezentate de conținutul unor mesaje de tip e-mail sau VoIP stocate pe sisteme informatice ce nu se află în posesia organelor judiciare, procedeul probatoriu prin care pot fi obținute este reprezentat de accesul la un sistem informatic.

Din analiza comparativă a dispozițiilor art. 138 alin. (3) și ale art. 168 alin. (1) din Codul de procedură penală reiese că accesul la un sistem informatic permite organelor judiciare doar pătrunderea în sistemul respectiv, pentru a identifica probe, față de percheziția informatică, prin intermediul căreia datele stocate pe respectivul sistem informatic pot fi cercetate în conținutul lor pentru a obține probe care pot conduce, sau nu, la soluționarea cauzei. Accesul la un sistem informatic nu permite cercetarea conținutului probelor aflate în sistemul informatic, astfel că, în ipoteza identificării unor date ce ar putea prezenta relevanță sau utilitate pentru soluționarea cauzei, organele de urmărire penală trebuie să solicite emiterea unui mandat de percheziție informatică de la judecătorul de drepturi și libertăți.

În continuare, s-a arătat că, deși nu ar fi exclusă recurgerea la procedeul accesului la un sistem informatic atunci când sistemul se află în posesia organelor de urmărire penală, pentru identificarea unor eventuale date informatice care ar putea servi la aflarea adevărului, cu toate acestea, analiza conținutului acestor date se va putea realiza numai prin intermediul percheziției informatice.

V.2. Cu referire la cea de-a doua chestiune de drept invocată, au fost exprimate două opinii.

V.2.a) Într-o opinie s-a apreciat că opțiunea asupra emiterii, obținerii și/sau utilizării unui mandat de acces la un sistem informatic sau a unui mandat de percheziție informatică în vederea copierii integrale a datelor dintr-un sistem informatic aflat în posesia organului de urmărire penală reprezintă o chestiune de legalitate, supusă cenzurii judecătorului de cameră preliminară.

În acest sens au fost exprimate puncte de vedere de către judecătorii de la Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, Tribunalul Brăila, Tribunalul București, Tribunalul Constanța, Tribunalul Covasna, Tribunalul Dolj, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Neamț, Tribunalul Prahova, Tribunalul Sălaj, Tribunalul Sibiu, Tribunalul Vaslui, Judecătoria Alba Iulia, Judecătoria Avrig, Judecătoria Bacău, Judecătoria Bicaz, Judecătoria Buzău, Judecătoria Câmpina, Judecătoria Huși, Judecătoria Ploiești, Judecătoria Pogoanele, Judecătoria Vălenii de Munte, Judecătoria Răducăneni, Judecătoria Râmnicu Sărat, Judecătoria Rupea, Judecătoria Slobozia, Judecătoria Șimleu Silvaniei, Judecătoria Târnăveni și Judecătoria Urziceni. În susținerea primei opinii, s-au arătat următoarele:

În situația în care se urmăresc accesarea și copierea datelor dintr-un sistem informatic aflat în posesia organelor judiciare, se recurge, exclusiv, la percheziția informatică, utilizarea accesului la un sistem informatic, într-o atare situație, fiind o modalitate de eludare a garanțiilor specifice percheziției informatice. Prin urmare, fiind vorba despre efectuarea unei percheziții informatice în lipsa titularului sistemului, ea constituie o chestiune de legalitate, organele de urmărire penală neputând, după bunul plac, să efectueze o cercetare a sistemului informatic. În această ipoteză, opțiunea asupra utilizării unui mandat de acces la un sistem informatic sau a unui mandat de percheziție informatică va fi cenzurată de judecătorul de cameră preliminară, sub aspectul legalității administrării probelor de către organele de urmărire penală, conform art. 342 din Codul de procedură penală.

Atât accesul la un sistem informatic, cât și percheziția informatică sunt supuse testului de proporționalitate cu scopul urmărit, precum și celui de subsidiaritate, astfel încât intră în competența judecătorului de cameră preliminară analiza legalității încheierilor prin care judecătorul de drepturi și libertăți a încuviințat metoda specială de supraveghere, a legalității utilizării unui mandat de acces la un sistem informatic, respectiv a unui mandat de percheziție informatică în vederea copierii integrale a datelor dintr-un sistem informatic aflat în posesia organului de urmărire penală.

S-a arătat că, potrivit considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 244/2017 (paragraful 63), în materia măsurilor de supraveghere tehnică, ce constituie o ingerință în viața privată a persoanelor supuse acestor măsuri, trebuie să existe un control a posteriori încuviințării și punerii în executare a supravegherii tehnice.

Spre deosebire de art. 138 alin. (3) din Codul de procedură penală, care prevede faptul că scopul metodei speciale de supraveghere a accesului la un sistem informatic este acela de a identifica probe, art. 168 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că scopul percheziției informatice este acela de a cerceta, identifica și strânge probe.

Astfel, plecând chiar de la scopul distinct precizat de legiuitor, se observă că doar în cazul percheziției informatice este permisă operațiunea de strângere a probelor. În măsura în care legiuitorul ar fi dorit să fie posibilă operațiunea de strângere a probelor și în cazul accesului la un sistem informatic, aceasta ar fi fost menționată în mod expres. Cu toate că termenii folosiți nu sunt suficient de clari pentru a elimina posibilitatea interpretărilor, este evident că prin sintagma,,strânge probe" s-a făcut referire la culegerea probelor prin copierea datelor informatice, iar nu la operațiunea de strângere de probe în general. Scopul metodei de supraveghere a accesului la un sistem informatic este acela de a contribui la identificarea unor informații esențiale pentru desfășurarea anchetei în situațiile în care trecerea timpului ar afecta buna soluționare a cauzei, iar nu de a permite copierea datelor, în acest scop existând posibilitatea efectuării unei percheziții informatice.

Mai mult decât atât, art. 138 alin. (13) din Codul de procedură penală prevede în mod explicit faptul că prin termenul de supraveghere tehnică se înțelege utilizarea uneia dintre metodele prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, accesul la un sistem informatic fiind prevăzut la lit. b), aspect ce întărește opinia că accesul la sistem nu permite și copierea datelor, ci doar pătrunderea în sistemul informatic ori în mijlocul de stocare a datelor cu scopul de a cunoaște conținutul datelor și a analiza necesitatea solicitării emiterii unui mandat de percheziție informatică. Prin urmare, aspectul supus discuției este unul de legalitate.

Potrivit dispozițiilor art. 168 alin. (9) din Codul de procedură penală, procurorul poate efectua copii ale datelor informatice stocate pe sistemul ridicat în contextul încuviințării prealabile a percheziției informatice, copierea datelor realizându-se sub forma unei etape necesare pentru efectuarea în concret a percheziției informatice, iar, potrivit alin. (8) al aceluiași articol, organul de urmărire penală are posibilitatea de a dispune conservarea și copierea datelor informatice