ÎCCJ, decizie (scj.ro #205580)

Recurs în casație. Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Proxenetism. Tipicitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale

Indice alfabetic:

-  drept procesual penal

- recurs în casație

-  drept penal

proxenetism

C. proc. pen.

, art. 438 alin. (1) pct. 7

C. pen.,

art. 213 alin. (1)

Tipicitatea infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen., subzistă, inclusiv, în cazul desfășurării activității de prostituție pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată, întrucât practicarea prostituției constituie numai o stare de fapt la care se face referire în cuprinsul textului incriminator, iar nu o condiție de legalitate preexistentă acțiunilor de determinare și înlesnire a practicării prostituției ori acțiunii de a trage foloase de pe urma practicării prostituției.

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 685/RC din 15 decembrie 2022

Prin sentința penală nr. 71 din 2 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/109/2018*, s-au hotărât, printre altele, următoarele:

În temeiul art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, în formă continuată.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, în formă continuată.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu prevăzut de lege, de o treime din cealaltă pedeapsă (respectiv 8 luni), dispunându-se ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare să se execute în regim de detenție.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie instituită prin ordonanța nr. x/P/2016 din data de 09.11.2016, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, asupra autoturismului marca X, an fabricație 2011, culoare gri, având seria de șasiu (...) și numărul de înmatriculare (...), înmatriculat pe numele lui B.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) și alin. (5) C. pen. și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, s-au confiscat de la inculpatul A. următoarele:

- autoturism marca X, fabricație 2011, culoare gri, având seria șasiu (...) și numărul de înmatriculare (...), înmatriculat pe numele lui B.;

- suma de 1.000 euro, aparținând inculpatului A., consemnată la dispoziția organelor judiciare pe numele inculpatului, conform recipisei seria TA nr. 1419844, din data de 16.11.2016;

- suma de bani reprezentând diferența dintre valoarea bunurilor anterior menționate și dintre echivalentul în lei al sumei de 17.550 euro; echivalentul în lei al sumei de 8.598 CHF și sumei de 50.905 lei.

Împotriva hotărârii instanței de fond, printre alții, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 255/A din 10 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/109/2018* al Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva sentinței penale nr. 71 din data de 2 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/109/2018*.

A fost desființată, în parte, sentința atacată, iar pe fond, printre altele, s-au decis următoarele:

S-a constatat că temeiul confiscării aplicate inculpatului A., din art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. și alin. (5) C. pen., cu referire la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, este cel prevăzut de art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. și alin. (5) C. pen., cu referire la art. 51 alin.(1) din Legea nr. 129/2019.

Au fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, printre alții, de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație, printre alții și inculpatul A.

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul a susținut că se impune achitarea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (5), raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., faptele ce i-au fost reținute în sarcina sa nu întregesc conținutul constitutiv prevăzut de legiuitor.

A arătat că infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., poate fi săvârșită în trei modalități faptice, respectiv determinarea, înlesnirea ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției.

Or, în ceea ce îl privește, acuzarea a reținut că ar fi săvârșit infracțiunea anterior precizată sub forma obținerii de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către numitele C., D. și E., în privința celei din urmă reținându-se inclusiv determinarea, ca și variantă faptică de săvârșire a infracțiunii.

Astfel, s-a solicitat a se avea în vedere diferența obiectivă dintre ceea ce este în mod comun cunoscut și acceptat în legătură cu „proxenetul clasic”, personaj cu o largă paletă de însușiri specifice (antecedență infracțională, destine frânte și activitate specifică) și „proxenetul de tip nou”, creație a parchetelor, sub numele, fără corespondent în legislația internă și internațională, cunoscut drept „lover-boy”.

Recurentul inculpat A. a mai arătat că, în speță, avem de-a face cu persoane majore, ce au decis, de bunăvoie și cu mult timp înainte de a-l cunoaște, să practice cea mai veche dintre meserii, în state cu tradiție în domeniu, perfect încadrate în sistemele sociale ale respectivelor state, plătitoare de impozite și taxe și chiar cu șansa de a se pensiona în urma activităților prestate.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac promovate, casarea deciziei penale atacate, precum și desființarea sentinței instanței de fond, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare a recurentului inculpat.

Prin încheierea pronunțată la data de 20 octombrie 2022 în dosarul nr. x/109/2018*, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 – 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 255/A din 10 martie 2022 a Curții de Apel Pitești,  Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/109/2018* și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.,  Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul și-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând că, în mod greșit, a fost condamnat de către instanțele inferioare, întrucât, raportat la materialul probator, printre altele, lipsește tipicitatea obiectivă pentru comiterea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213  alin. (1) C. pen.

Înalta Curte reține că, în esență, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. – hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală – se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Pe de altă parte, trebuie menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct.7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Astfel, în cauză, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de apel, Înalta Curte constată, printre altele,  că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, inculpatul A., în perioada 21.02.2014 - 20.09.2016, a determinat-o pe martora E. să practice prostituția și a obținut foloase patrimoniale, în cuantum de 17.550 euro, 8.598 CHF și 50.905 lei de pe urma practicării prostituției de către martorele E. și D., pe teritoriul Elveției, Italiei și Germaniei, iar, la data de 26.08.2014, a achiziționat pe numele tatălui său, persoana interesată B., căsătorit cu persoana interesată F., auto marca X, an fabricație 2011, culoare gri, seria șasiu (...), numărul de înmatriculare (...), cu suma de 12.200 RON obținuți de pe urma practicării prostituției de către martora D. și a cărei proveniență era cunoscută de inculpat.

Se observă, așadar, că, deși a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., care vizează condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, din lecturarea cererii de recurs în casație rezultă că, în realitate, recurentul este nemulțumit de modul în care instanțele de fond și de apel au interpretat probatoriul administrat în cauză, situație care nu se încadrează în cazul indicat.

În ceea ce privește lipsa tipicității infracțiunii de proxenetism, având în vedere că activitatea de prostituție s-a desfășurat pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată potrivit legii, invocată de apărare, Înalta Curte arată că infracțiunea de proxenetism subzistă în cazul desfășurării activității de prostituție pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată, întrucât practicarea prostituției constituie numai o stare de fapt la care se face referire în cuprinsul textului incriminator, iar nu o condiție de legalitate preexistentă acțiunilor de determinare și înlesnire a practicării prostituției ori acțiunii de a trage foloase de pe urma practicării prostituției.

În consecință, chiar și atunci când activitatea de prostituție se desfășoară pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată potrivit legii, nu lipsește tipicitatea, ca trăsătură esențială a infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 C. pen.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. sunt prevăzute de lega penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul în casație declarat de acesta împotriva deciziei penale nr. 255/A din 10 martie 2022 a Curții de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/109/2018* și, având în vedere că recurentul se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.