ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Ulterior, prin cererea din data de 16.11.2022, petentul A. a precizat că înțelege să recalifice obiectul cererii, în sensul că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., prin prisma deciziei Curții Constituționale nr. 358/26.05.2022.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 429 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 426 lit. b) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cerere de contestație în anulare formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 67/17.04.2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 429 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea care se atacă.

S-a arătat că, din economia dispozițiilor legale menționate reiese că în cazul contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei aparține primei instanțe (a cărei hotărâre a rămas definitivă prin neapelare sau retragerea apelului) ori instanței de apel care a pronunțat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere.

În baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Vâlcea, secția penală și Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, iar în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că împotriva hotărârilor penale definitive, conform art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se poate uza de contestația în anulare atunci când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

S-a arătat că noțiunea de hotărâri penale definitive din conținutul textului de mai sus este explicitată de dispozițiile art. 551 C. proc. pen., incluzând și ipoteza prevăzută de alin. (2) lit. a), ca hotărârea să rămână definitivă când nu s-a declarat apel sau contestație în termen.

În cererea de contestație în anulare, petiționarul s-a îndreptat împotriva sentinței penale nr. 67/17.04.2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2019, solicitând să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale, ceea ce în plan procedural presupune, conform dispozițiilor art. 432 și următoarele C. proc. pen., desființarea hotărârii atacate și rejudecarea apelului sau rejudecarea cauzei după desființare.

Din verificările efectuate în baza de date a programului informatic ECRIS și a Biroului de Executări Penale din cadrul Tribunalului Vâlcea, a rezultat că sentința nr. 67/17.04.2019, împotriva căreia a formulat contestație petiționarul, a rămas definitivă prin neapelare, la data de 07.05.2019.

În acest caz, conform dispozițiilor art. 429 C. proc. pen., contestația în anulare revine în competența instanței care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv Tribunalul Vâlcea.

S-a mai arătat că o altă concluzie nici nu ar putea fi procedural posibilă în ipoteza în care, de exemplu, este întemeiată contestația în anulare, caz în care instanța de apel nu poate rejudeca un apel ce nu a fost judecat și nici să retracteze soluția pronunțată de o altă instanță.

****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 03.02.2023, formând obiectul dosarului nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 09.02.2023.

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei de față, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67/17.04.2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2019, a fost admisă sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Vâlcea privind anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei aplicate condamnatului A..

Au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni, aplicat prin sentința penală nr. 1 din 03.01.2018 a Tribunalului Vâlcea, pronunțată în dosarul nr. x/2016, astfel că s-a stabilit ca inculpatul să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. la art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen.

Obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul negativ de competență dedus soluționării este contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale anterior menționate.

Deși îndreptată, inițial, și împotriva hotărârilor de condamnare succesive pronunțate față de contestator, calea extraordinară de atac ce formează obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul de competență este limitată la hotărârea prin care instanța s-a pronunțat asupra anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, ca efect al formării unor dosare distincte corespondente fiecărei hotărâri atacate, măsură dispusă prin încheierea din 19.10.2022 a Tribunalului Vâlcea.

Potrivit dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare atunci când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, iar conform dispozițiilor art. 429 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 551 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., hotărârile primei instanțe rămân definitive la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestației, când nu s-a declarat apel sau contestație în termen.

Or, sentința penală nr. 67/17.04.2019 a Tribunalului Vâlcea, împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare, a rămas definitivă prin necontestare, la data de 07.05.2019.

În acest context, raportat la dispozițiile art. 429 alin. (1) C. proc. pen. și la faptul că sentința a cărei anulare se cere a rămas definitivă la prima instanță, ca urmare a neexercitării căii de atac de către contestator, competența de soluționare a contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. revine acestei instanțe.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 februarie 2023.