ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 aprilie 2023

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 82/18.03.2022 pronunțată de Judecătoria Hârlău, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 228 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare, cu executare efectivă în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de furt (faptă săvârșită la data de 22.01.2017, în dauna părții civile S.C. B. S.R.L. Șipote).

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., raportat la art. 1349 și 1357-1358 C. civ., cu referire la art. 19 alin. (1) și 25 alin. (1) C. proc. pen.., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L. Șipote și a fost obligat inculpatul A. să-i plătească acesteia suma de 1.400 (o mie patru sute) RON, reprezentând daune materiale.

În baza art. 398 C. proc. pen.. și art. 276 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de parte.

În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., raportat la art. 272 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2463,99 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 963,99 RON reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 1500 RON reprezintă cheltuielile judiciare din timpul fazei judecății.

Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 693 din 21 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de inculpatul A. și rejudecând cauza, în limitele desființării:

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 154 alin. 1it. d C. pen., art. 5 C. pen. raportat la Deciziile nr. 358 din 26.05.2022 și 297 din 26.04.2018 ale Curții Constituționale, s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul A. pentru infracțiunea de "furt", prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cauză (onorariu avocat).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea cauzei pe fond, au rămas în sarcina statului.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin deciziei și s-au înlăturat dispozițiile contrare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea cauzei în apel, au rămas în sarcina statului.

În esență, în motivarea soluției, Curtea a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea, în data de 22.01.2017, a unei infracțiuni de "furt", faptă prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen.

A precizat că maximul special prevăzut de lege pentru această infracțiune este de 3 ani închisoare, fiind în consecință aplicabil termenul de prescripție de 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termen aplicabil când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

S-a constatat că acest termen a început să curgă în data de 22.01.2017 și s-a împlinit la data de 21.01.2022, fiind subliniat că, începând cu data de 09.08.2018, nu a existat niciun caz de întrerupere a respectivului termen, în raport de dispozițiile art. 155 C. pen.

În consecință, ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale, s-a considerat că răspunderea penală a inculpatului A. pentru fapta comisă nu mai poate fi antrenată și s-a dispus soluția de încetare a procesului penal.

Împotriva deciziei penale nr. 693 din 21 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În esență, prin motivele formulate s-a solicitat, în temeiul art. 440 C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulate fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 440 C. proc. pen.. și, pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să constate nelegalitatea deciziei penale nr. 693/21.09.2022, pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Iași, să se înlăture greșita aplicare a legii constând în aceea că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen.

S-a apreciat că întrucât întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere între 2018 și 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție din perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile. A fost învederat că această concluzie este în acord cu constatările Curții Constituționale: " rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigențele constituționale".

De asemenea, s-a subliniat că, jurisprudența instanțelor ulterioară Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale a considerat că, pentru a avea efect întreruptiv de prescripție, actele de procedură trebuie să fi fost îndeplinite în condițiile descrise în acea decizie (acte de procedură care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului), iar aceste efecte s-au reglat în perioada ulterioară Decizei nr. 297/2018, când organele judiciare au verificat existența actelor cu aptitudine de a întrerupe prescripția.

Prin recursul în casație formulat s-a mai precizat, în legătură cu termenele de prescripție generală neîmplinite (indiferent de data comiterii faptei), că se aplică efectul întreruptiv de prescripție, ceea ce se impune, în special în cauzele în care s-au efectuat acte, care se comunică suspectului sau inculpatului, în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022 (de exemplu: audiere, informare conform art. 83 C. proc. pen. sau art. 77 C. proc. pen., comunicare ordonanță dispunere expertiză sau predare expertiză etc.), iar actele de procedură întrerup cursul termenului de prescripție în condițiile O.U.G. nr. 71/2022.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A., s-a învederat că, așa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală nr. 164/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, prin ordonanța nr. 164/P/2017 din 09.02.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la fapta de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen.

Prin ordonanța nr. 164/P/2017 din 13.03.2018, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A., iar prin ordonanța nr. 164/P/2017 din 13.06.2019, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen.

S-a susținut că, ordonanța din data de 13.03.2018 de efectuare în continuare a urmăririi penale față de suspectul A. a întrerupt cursul termenului de prescripție și, ținând cont de faptul că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea de furt la data de 06.05.2017, termenul prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani, nu a fost depășit cu încă o dată, astfel că nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

Temeiul de drept al recursului în casație a fost indicat ca fiind cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea este supusă casării când în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de dosar x/2019

Prin încheierea din 18 ianuarie 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 693 din 21 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C3, în compunere de 3 judecători, fixând termen de judecată, la data de 01 martie 2023 cu citarea intimatului inculpat A. și asigurarea apărării.

Înalta Curte a apreciat că, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași îndeplinește formal cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., astfel că aspectele invocate de procuror în sensul constatării greșitei aplicări a legii, respectiv a soluției prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și s-a dispus încetarea procesului penal pentru comiterea de către inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen., prezintă aparența de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. și pot fi analizate prin prisma acestuia într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., respectiv cea a judecății pe fond a recursului în casație.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., procurorul susținând, în esență, că soluția de încetare a procesului penal față de inculpatul A. a fost dispusă în mod eronat, în raport de interpretarea dată deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, așa încât instanța de recurs în casație va evalua problema intervenirii prescripției răspunderii penale în raport de cele două decizii menționate ale instanței de contencios constitutional.

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, reglementată în art. 155 alin. (1) din C. proc. pen., intrat în vigoare la 01.02.2014, avea următoarea formă: "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din data de 25.06.2018, Curtea Constituțională a constatat că:"soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională .

Ulterior, prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 565 din data de 09.06.2022, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În considerentele acestei din urmă decizii, instanța de control constituțional a reținut următoarele: (...) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72); În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (paragraful 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (paragraful 74); Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate (paragraful 76).

Prin urmare, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din data de 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, cuprins între 25.06.2018 și 30.05.2022, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripție, calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit, iar normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca atare, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită de inculpatul A., respectiv infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., se raportează numai la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen.

Termenul de prescripție se determină, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată și încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii.

Se constată, în aceste condiții că, în mod corect, Curtea de Apel Iași, admițând, prin decizia penală nr. 693 din 21 septembrie 2022, apelul formulat de inculpatul A., a dispus, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 154 alin. 1it. d C. pen., art. 5 C. pen. raportat la Deciziile nr. 358 din 26.05.2022 și 297 din 26.04.2018 ale Curții Constituționale, încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Potrivit art. 228 alin. (1) C. pen., luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Referitor la prescripția răspunderii penale, în conformitate cu art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Cum termenul de prescripție începe să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, potrivit art. 154 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârșirii faptei, termenul general de prescripție, calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., s-a împlinit la 21.01.2022 (fapta fiind comisă la data de 22.02.2017), adică anterior pronunțării deciziei penale nr. 693 din 21 septembrie 2022 de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de apel, ceea ce înseamnă că soluția de încetare a procesului penal este legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 693 din data de 21 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 693 din data de 21 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul A..

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2023.