ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1158 din 06.11.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Focșani a dispus, printre altele, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (trei acte materiale), faptă prev. și ped. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen.

A dedus din durata pedepsei închisorii perioada reținerii, a arestului la domiciliu și a arestării preventive de la 29.11.2022 la 12.08.2023, inclusiv.

A admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. și l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă B..

A admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. și l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 4.500 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă C..

A admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. și i-a obligat în solidar pe inculpații A., E. și F. la plata sumei de 97.000 RON, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă D..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. a menținut sechestrele dispuse de Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani prin ordonanța din data de 21.12.2022 și de instanța de judecată prin încheierea din data de 28.11.2023, definitivă prin necontestare, după cum urmează: asupra sumei de 2.700 RON ridicată de la inculpatul A. și asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, aparținând inculpaților A., E. și F., până la concurența sumei de 97.000 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. a respins solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, în ceea ce privește confiscarea specială a sumei de 2.700 RON, ridicată de la inculpatul A..

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 1.300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 700 de RON pentru faza de urmărire penală și 600 de RON pentru faza de judecată.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, printre alții, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 740/A din 27 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1158 din 06.11.2024 pronunțate de Judecătoria Focșani în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 272, art. 274 alin. (1) și art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanții-inculpați în cuantum de 2000 RON s-a avansat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) și din C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat A. la plata către stat a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 11 iulie 2025.

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 11 august 2025 pentru inculpatul A..

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 28 iulie 2025, a declarat recurs în casație inculpatul A. (personal), fără a invoca vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În esență, recurentul a susținut că în cursul judecării apelului nu au fost analizate probele administrate în cursul urmăririi penale sau probele propuse de acesta. Astfel, a învederat că din localizarea prin celule GSM rezultă că, în data de 27.11.2022, între orele 08:00 și 10.30, când se presupune că ar fi săvârșit fapta, era la o distanță de 15-50 km de locul faptei. De asemenea, a precizat că cercetarea judecătorească nu a fost completă, întrucât nu au fost audiați martori și nu s-au analizat stenogramele depuse la dosar.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la 04 august 2025 și celorlalte părți, cel mai târziu la data de 18 august 2025.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. a expirat, cel mai târziu la data de 29 august 2025, fără ca la dosar să fi fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 25 septembrie 2025. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație prevăzută de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. era îndeplinită.

La data de 20 octombrie 2025 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. apare ca inadmisibilă în principiu, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. [nefiind respectate cerințele de la art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen..].

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Conform dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Reglementând conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. stabilește că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c), precum și semnătura persoanei care a promovat recursul în casație (lit. d).

Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum și voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, respectiv motivele în fapt și în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs.

Așa cum se prevede în art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conținut la care se referă expres art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. constituie o condiție de admisibilitate a recursului în casație, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea, ca inadmisibilă, a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerința prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., decizia penală nr. 740/A din 27 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termen legal, de către A., persoană care, față de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) din C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) din C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, iar calea de atac a fost respinsă de Curtea de Apel Galați.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație din perspectiva respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta întrunește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele, domiciliul și locul de detenție al recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că inculpatul A. nu a invocat niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., recurentul susținând, în esență, că instanța de apel nu a analizat probele administrate în cursul urmăririi penale sau probele propuse de acesta, din localizarea prin celule GSM rezultând că, în data de 27.11.2022, între orele 08:00 și 10.30, când se presupune că ar fi săvârșit fapta, era la o distanță de 15-50 km de locul faptei.

Aspectele invocate în concret de recurentul inculpat vizează, în realitate, stabilirea eronată a situației de fapt de către instanța și apel, aspecte care nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile expres reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât situația de fapt ce a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanțele de fond și apel nu mai poate fi repusă în discuție în acest cadru procesual.

Înalta Curte subliniază că recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal.

Așadar, dată fiind natura juridică a recursului în casație de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, prin care se realizează doar un control al legalității hotărârilor judecătorești definitive, nu se poate obține modificarea sau completarea bazei factuale cu aspecte ce nu au fost stabilite de instanțele de fond și/sau apel.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 740/A din 27 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2025.