ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86/2022 din 6 septembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 459 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnata A..

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 01.09.2022, sub dosar nr. x/2022, condamnata A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 31 din 17.03.2020 a Curții de Apel Bacău.

În drept, a invocat prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătându-se că, la momentul la care s-au analizat condițiile necesare în vederea recunoașterii hotărârii penale străine, nu s-a cunoscut că revizuienta a fost judecată în lipsă de către autoritățile italiene, contrar celor menționate în certificatul înaintat.

Analizând cererea revizuientei condamnate, instanța a constatat că, prin sentința penală nr. 31 din 17.03.2020 a Curții de apel Bacău, definitivă prin neapelare la data de 14.04.2020, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut sentința nr. 237/04 (nr. RG 791/03, nr. RGNR 1590/01) pronunțată de Tribunalul din Lodi la data de 25.02.2004, rămasă definitivă la data de 8.06.2004 și sentința nr. 04/09 (nr. RG 1604/08, nr. RGNR 15479/07) pronunțată de Tribunalul din Bologna la data de 13.01.2009, rămasă definitivă la data de 27.01.2010 și măsura de executare a pedepselor și ordinul de încarcerare nr. 170/2010 din 18.10.2010 al Biroului de Executări Penale al Parchetului de pe lângă Tribunalul din Bologna, prin care s-a dispus ca persoana transferabilă A., să execute pedeapsa de 9 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 110, art. 624, art. 625 nr. 4 C. pen. italian și a infracțiunii de furt săvârșit cu violență sau cu ajutorul armelor prevăzută de art. 110, art. 628 alin. (1) din C. pen. italian, ce au corespondent în C. pen. român în infracțiunile de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. și tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 72 C. pen., art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada executată de la 5.02.2018 la zi, precum și un număr de 135 de zile de eliberare anticipată acordate de Oficiul de Supraveghere din Pavia și un număr de 18 zile acordate drept compensație conform Decretului Legislativ 92/2014.

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Totodată, conform art. 453 alin. (4) C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Cu titlu preliminar, instanța a reținut că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac de retractare împotriva sentințelor penale definitive, nu poate deveni admisibilă decât în condițiile existenței vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen., pentru a nu se aduce atingere principiului stabilității ordinii juridice.

Pentru a ne afla în prezența motivului prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar să se fi descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care sunt de natură să ducă la schimbarea soluției din sentința atacată.

Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, doar în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

În același timp din analiza dispozițiilor art. 453 alin. (4) C. proc. pen., rezultă că sentințele supuse revizuirii în temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sunt doar cele în care au fost analizate pe fond acuzații aduse unei persoane, în care sesizarea instanței s-a făcut prin rechizitoriu și în care se dispun doar soluții de condamnare, achitare, renunțare, amânare sau încetare a procesului penal.

În cazul de față, prin sentința a cărei revizuire se cere nu s-a dispus vreuna din aceste soluții, ci doar recunoașterea unei hotărâri de condamnare pronunțate în alt stat, fără a se putea analiza, în cadrul acestei proceduri, temeinicia acesteia din urmă, ci doar îndeplinirea condițiilor extrinseci prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Împotriva sentinței penale nr. 86/2022 din 6 septembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, persoana condamnată A. a formulat apel, motivele fiind susținute de apărătorul ales, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că apelul este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exer­citată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Coroborând dispozițiile legale enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se cere.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

În cauză, Înalta Curte constată că sentința penală nr. 31 din 17.03.2020 a Curții de apel Bacău - pronunțată în baza art. 172 din Legea nr. 302/2004 - nu poate forma obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii, întrucât nu sunt realizate condițiile art. 452 C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dezlegării raportului juridic de drept substanțial, cu consecința pronunțării unei soluții de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, ci vizează recunoașterea unei hotărâri a instanței italiene, prin care numita A., cetățean român, a fost condamnată la pedeapsa închisorii, precum și transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

În acest sens, Înalta Curte amintește că, potrivit dispozițiilor art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții, altele decât cele privind executarea pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii sau a măsurii privative de libertate, din hotărârea judecătorească străină, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

În conformitate cu prevederile art. 167 din Legea nr. 302/2004, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea infracțiunii se face pentru fiecare infracțiune în parte; c) persoana condamnată are cetățenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din aceeași lege.

În consecință, hotărârile pronunțate în baza art. 172 din Legea nr. 302/2004 nu se încadrează în categoria celor prin care să se fi soluționat fondul cauzei, respectiv prin care să se fi soluționat acțiunea penală, conform art. 396 C. proc. pen., prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

Ca atare, soluționarea cauzei privind pe persoana condamnată A., de către instanța română, nu a fost guvernată de dispozițiile C. proc. pen., ci, de cele ale Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, act normativ ce reglementează o procedură specială în materia recunoașterii hotărârilor judecătorești străine; discutând de o condamnare pronunțată de o instanță străină față de cetățeanul român A., raportat la normele legale incidente, devine evident că prin hotărârea de recunoaștere a condamnării, pronunțată de instanța română în condițiile Legii nr. 302/2004, nu s-a soluționat fondul acțiunii penale.

Or, căile extraordinare de atac reglementate de legiuitorul român, în speță revizuirea, vizează exclusiv hotărârile definitive prin care instanțele române s-au pronunțat asupra temeiniciei acuzației penale.

Așa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu se încadrează în categoria celor prin care să se fi soluționat fondul acțiunii penale; mai mult, în procedura recunoașterii hotărârilor judecătorești străine, temeinicia acuzației penale reprezintă o chestiune ce excede competenței instanței române, a cărei învestire este limitată la verificarea îndeplinirii cerințelor impuse de art. 167 din Legea nr. 302/2004.

În consecință, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 C. proc. pen. și art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A..

Față de considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 86/2022 din 6 septembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuenta persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 86/2022 din 6 septembrie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă revizuenta persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2022.