ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1207/2014

Asupra recursului de față: Prin Sentința penală nr. 21 din 26 august 2013, pronunțată de Tribunalul Brăila, în baza art. 403 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.G. împotriva Sentinței penale nr. 87 din 20 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 372/113/2011, definitivă prin Decizia nr. 1306 din 25 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul P.G. la 100 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila și care formează obiectul Dosarului penal nr. 1917/113/2013, petentul-condamnat P.G., deținut în Penitenciarul Galați, a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 8 din 20 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 372/113/2011, definitivă prin Decizia nr. 1306 din 25 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin respingerea recursului declarat de condamnat. În cererea de revizuire formulată, revizuentul P.G. a susținut că numitul A.M., care a fost audiat ca parte vătămată, a făcut afirmații neadevărate în ceea ce privește suma de bani cu care s-a constituit parte civilă.

În Franța s-a ocupat cu colectarea materialelor neferoase și nicidecum cu racolarea de persoane pentru a practica cerșetoria, documentul cu care face dovada acestei susțineri îl constituie un înscris care atestă că în Franța era proprietarul unui autoturism marca "S.", iar pedeapsa la care a fost condamnat este prea mare. Tribunalul, analizând în baza art. 403 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii, în camera de consiliu, fără citarea condamnatului și fără participarea procurorului, a constatat că motivul invocat de către revizuent, respectiv faptul că a deținut un autoturism marca "S." în Franța, că se ocupa cu achiziționarea de materiale neferoase și că numitul A.M.

care a fost audiat în calitate de parte vătămată a făcut afirmații neadevărate, nu pot constitui împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la judecarea cauzei, în sensul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Având în vedere și Decizia nr. 60/2007 publicată în M. Of. nr. 574/30.07.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, Tribunalul a constatat că cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat se întemeiază pe alte motive decât cazurile de revizuire prevăzute de articolul sus-menționat și în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., a respins-o ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul P.G. solicitând admiterea cererii de revizuire. Prin Decizia penală nr. 238/A din 3 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului. Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și, rejudecând, admiterea cererii de revizuire și trimiterea cauzei la instanța de fond. În motivele susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a arătat că nu au fost audiați ca martori persoanele care l-au însoțit pe inculpat în Franța și că pedeapsa aplicată este mult prea mare. Analizând recursul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate. Din economia textului de lege sus-menționat coroborat alin. (2) al art. 394 din C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.

Motivele invocate de revizuent - reaudierea unor martori, precum și criticile vizând cuantumul pedepsei aplicate - nu pot fi considerate împrejurări noi, care să impună revizuirea sentinței atacate, întrucât aceste apărări au fost avute în vedere de instanța de fond, care a verificat probele nemijlocit în cadrul cercetării judecătorești. Instanța de recurs constată că revizuentul nu a făcut dovada existenței unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanța care a soluționat cauza pe fond, de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătorești criticate. În calea de atac a revizuirii nu se poate solicita o prelungire a probatoriului, o readministrare a acestuia sau reaprecierea probelor deja administrate.

Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de revizuentul condamnat P.G. împotriva Deciziei penale nr. 238/A din 3 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat P.G. împotriva Deciziei penale nr. 238/A din 3 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2014. Procesat de GGC - NN