ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 884 din 5.07.2019 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata A. prin concluziile din 29.10.2018.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. , pentru săvârșirea infracțiunilor de:

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpata A. a îndeplinit funcția de comisar I superior în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorului Regiunea Nord-Est (Iași) - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași.

Potrivit fișei postului nr. 122 din 17.06.2013, printre atribuțiile îndeplinite de inculpată în exercitarea acestei funcții se regăseau și următoarele:

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare din trei infracțiuni de luare de mită prevăzută fiecare de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., într-o singură infracțiune de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., instanța a reținut că, potrivit fișei postului, în exercitarea funcției, inculpata avea atribuții de constatare și de sancționare a contravențiilor, fapt ce îi conferea capacitatea de a efectua în mod valabil acte sau activități cu privire la constatarea sau sancționarea contravențiilor. De asemenea, acuzațiile formulate împotriva inculpatei prin rechizitoriu sunt circumscrise competenței generale a acesteia de a constata și sancționa contravențiilor, astfel încât în mod corect la încadrarea juridică a faptei a fost reținut art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, încadrarea fiind conformă celor stabilite de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2/2017.

În ceea ce privește reținerea formei continuate a infracțiunii, instanța a constatat că, deși există unitate de subiect activ și de conținut, nu se poate reține unitatea rezoluției infracționale care presupune ca autorul să aibă reprezentarea ansamblului activităților anterior comiterii primului act și să dorească să realizeze în timp acțiunile sau inacțiunile din conținutul aceleiași infracțiuni, adică să existe un plan determinat măcar în linii generale. Or, în cauza de față, din modul de prezentare a faptelor în rechizitoriu rezultă că acțiunile inculpatei au fost spontane, săvârșirea fiecărei fapte fiind determinată de evenimentele concrete care au precedat-o.

În consecință, instanța a constatat că cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor de luare de mită în sensul înlăturării dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 și reținerii unității de infracțiune prevăzută de art. 35 alin. (1) din C. pen. cu trei acte materiale nu este întemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că, începând cu luna octombrie 2015 inculpata A. a fost desemnată să facă parte din aceiași echipă cu comisarul E., despre care auzise mai multe zvonuri că ar pretinde bunuri și sume de bani de la comercianții pe care-i controla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aspect confirmat de faptul că acesta a fost condamnat definitiv pentru infracțiuni de corupție.

Față de această împrejurare s-a reținut că procesul penal împotriva inculpatei A. a fost demarat în cadrul anchetei penale care-l viza pe numitul E., acuzațiile formulate împotriva inculpatei A. vizând trei fapte de luare de mită (cazul S.C. B. S.R.L., cazul Î.I. C. și cazul S.C. D.) și o acuzație de influențare a declarațiilor în legătură cu ultima faptă de luare de mită.

În contextul efectuării cercetărilor cu privire la acuzațiile de corupție formulate împotriva numitului E., la data de 24.05.2016, numita F., administrator al S.C. B. S.R.L., s-a prezentat la D.G.A. - Serviciul Județean Anticorupție Iași și a predat organelor de cercetare penală un caiet cu însemnări personale ce conținea 11 file, precum și coperta posterioară completată, fiind încheiat un proces-verbal la care este atașată și copia ultimei file din caiet și a copertei, activitate desfășurată în intervalul 1220-1245. Cu această ocazie, organele de cercetare penală au constatat că în actul prezentat nu exista nicio mențiune privind pe inculpata A., în evidența regăsindu-se doar mențiuni privind pe E. .

În continuare, între orele 1245-1350, numita F. a formulat un denunț în care a arătat că în cursul lunii decembrie 2015 a fost anunțată telefonic de vânzătoarea G. de la magazinul H. că a venit o echipă de la Protecția Consumatorului Iași și, ca urmare a acestui anunț, s-a deplasat la magazin unde erau doi comisari, "un bărbat despre care a reținut că se numește E., și o femeie al cărei nume nu l-a reținut." Arată că "în timpul controlului…cei doi comisari au remarcat fiecare câte o pereche de pantofi", prețul fiecărei perechi depășind valoarea de 200 RON, iar la plecare au luat fiecare perechea de pantofi remarcată fără să plătească vreo sumă de bani pentru acestea.

Numita F. scrie în denunț următoarele:

"Precizez că cei doi comisari mi-au spus că nu au bani să plătească pe loc cele două perechi de pantofi și m-au rugat să le dau atunci acele perechi promițându-mi că mi le vor achita la o dată ulterioară.

Eu am fost de acord să le dau celor 2 comisari acele 2 perechi de pantofi fiind încredințată că aceștia le vor achita ulterior. Nu am întocmit atunci nici un document contabil prin care să evidențiez ieșirea din gestiune a celor 2 perechi de pantofi.

Am făcut această mențiune într-un caiet personal pentru a putea păstra o evidență proprie. Nu mai rețin dacă cei doi comisari mi-au achitat ulterior până în prezent contravaloarea celor 2 perechi de pantofi."

În continuare, denunțul cuprinde mențiuni privind o faptă imputată numitului E. și care nu are legătură cu situația inculpatei A., iar la final, F. arată că "am acceptat să le dau comisarului E. și colegei sale bunurile și produsele menționate anterior fără ca aceștia să le achite în considerarea calității acestora de organe de control din cadrul Comisariatului Județean Iași pentru Protecția Consumatorului. Față de situația menționată vă rog să impuneți măsurile legale ce se impun și cei doi comisari din cadrul CJPC Iași să-mi achite contravaloarea produselor pe care le-au luat de la magazinul meu în considerarea calității lor de organe de control, fără a achita contravaloarea acestor bunuri." și solicită ca cei doi comisari să-i achite contravaloarea produselor.

În aceeași zi, imediat după redactarea denunțului, în intervalul 1350-1525, a fost audiată în calitate de martoră numita G., vânzătoarea de la magazinul aparținând S.C. B. S.R.L. care a confirmat prezența celor doi comisari de la Protecția Consumatorului Iași, un bărbat, despre care a reținut că era comisarul E., și o femeie al cărei nume nu l-a reținut. Arată martora că "cei doi comisari mi-au spus că sunt într-o activitate de control, motiv pentru care eu am contactat-o telefonic pe șefa mea, doamna F., ca să o înștiințez în legătură cu acest aspect", aceasta venind la magazin în scurt timp. Declară martora că "domnul comisar E. a făcut mențiunea despre activitatea pe care o desfășura în Registrul unic de control de la magazin și tot dumnealui a scris un document, probabil proces-verbal, în legătură cu controlul efectuat. În timp ce comisarul E. întocmea documentele de control, în prezența doamnei F., colega acestuia a probat mai multe modele de ghete de iarnă dintre cele expuse la vânzare. Eu i-am adus toate ghetele pentru probă, până când aceasta s-a decis asupra unui model și a reținut perechea respectivă." Indică martora că era o pereche de ghete negre de la firma I. cu un preț de 250 RON și că, după ce a scris procesul-verbal, și E. a ales o pereche de pantofi de damă, iar apoi "cei doi comisari au părăsit magazinul luând cu ei la plecare, fiecare, perechea de ghete, respectiv perechea de pantofi, fără ca să achite contravaloarea acestora. Nu mai rețin dacă eu sau doamna F. am menționat în caietul cu evidență personală faptul că cei doi comisari au luat perechile de ghete și de pantofi, fără ca să le plătească, dar această mențiune s-a făcut cu certitudine". De asemenea, precizează martora că nu a discutat cu F. cu privire la modalitatea în care le-a dat acestora încălțămintea și nici aceasta nu i-a spus nimic referitor la o plată ulterioară. În continuare martora prezintă aspecte privind activitatea numitului E. care nu au legătură cu fapta imputată inculpatei A..

Ulterior, la data de 31.05.2016, numita F. a fost audiată în calitate de martoră, ocazie cu care a arătat că a fost înștiințată telefonic de G. că la societatea s-a prezentat o echipă de control de la OPC Iași care dorea să discute cu ea, astfel încât s-a deplasat la magazin unde a observat că "se aflau 2 persoane, un bărbat și o femeie care au precizat că sunt de la OPC. Aceștia s-au înscris în registrul unic de control, prilej cu care am observat că se numesc E. și A.. Îmi amintesc că aceștia au constatat că nu există un eșantion cu inscripția materialului din care era confecționată încălțămintea, fapt pentru care au încheiat proces-verbal de constatare prin care mi-au aplicat un avertisment."

În continuare martora F. a declarat că "în timp ce făceau controlul cei doi comisari OPC au remarcat fiecare câte o pereche de încălțăminte, cu o valoare de 200 RON fiecare. Nu-mi amintesc dacă cei doi au probat încălțămintea, dar înainte de plecare au spus că doresc să ia acele perechi de încălțăminte. Am pus încălțămintea în pungi și le-am dat-o. Înainte de aceasta cei doi încheiaseră procesul-verbal de sancționare, eu observând că-mi dăduseră avertisment cu solicitarea din partea acestora de a remedia problema constatată de ei.

Cei doi angajați OPC Iași au luat încălțămintea și au plecat, fără a face vreo mențiune cu privire la modalitatea de plată. Eu m-am gândit, cel puțin am sperat că cei doi îmi vor plăti marfa, dar nu am îndrăznit să-i întreb când vor plăti deoarece tocmai ce-mi făcuseră controlul. Nu-mi amintesc ce marcă erau pantofii luați de cei doi, dar până în prezent nu au achitat marfa."

Pe baza înscrisurilor înaintate la dosar de Oficiul pentru Protecția Consumatorului Iași, respectiv procesele-verbale încheiate cu ocazia controalelor efectuate la S.C. B. S.R.L. și din verificarea Registrului unic de control s-a stabilit cu certitudine că activitatea de control a fost desfășurată de comisarii A. și E. la data de 19.11.2015, ocazie cu care aceștia au verificat articolele de încălțăminte, respectiv încălțăminte furnizată de S.C. J. și S.C. I. S.R.L., încheind procesul-verbal de constatare nr. x din 19.11.2015, prin care au reținut că produsele verificate sunt etichetate conform legislației în vigoare, sunt aplicate pictograme, etichetă cu denumire produs, producător, garanție, indicații de întreținere și prețurile sunt afișate pe fiecare produs.

În cursul urmăririi penale, la data de 26.05.2016, judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Iași, prin încheierea nr. 49/PD din 26.05.2016, a încuviințat efectuarea unei percheziții la domiciliul inculpatei, dar, deși inculpata a fost supusă unor măsuri de supraveghere, respectiv localizarea, interceptarea și înregistrarea comunicărilor telefonice și fotografierea, observarea și înregistrarea conversațiilor în mediu ambiental, organele de urmărire penală nu au identificat corect adresa la care aceasta locuia, fiind astfel imposibilă administrarea probei în condițiile art. 159 C. proc. pen. .

Cu toate acestea, la data stabilită pentru efectuarea percheziției, respectiv 31.05.2016, după ce au aflat adresa corectă, organele de cercetare penală s-au deplasat la locuința inculpatei și, solicitându-i să le pună la dispoziție "o pereche de ghete de iarnă de culoare neagră marca x", inculpata a arătat că "nu își amintește să fi deținut un astfel de bun și și-a manifestat disponibilitatea ca, în prezența unui ofițer, să verifice între bunurile personale perechea de încălțări solicitată", după verificare nefiind identificat un astfel de bun, potrivit procesului-verbal .

De asemenea, verificându-se caietul pus la dispoziție de denunțător, s-a constatat că acesta nu conține mențiuni privind perechea de încălțări luată de inculpata A.. Audiată în instanță cu privire la acest aspect, martora F. a arătat că această mențiune nu a mai fost reluată la refacerea evidenței în luna decembrie 2015 deoarece inculpata restituise încălțările, fapt susținut și de inculpată prin declarația dată în instanță.

Din probele menționate instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 19.11.2015, inculpata A., în calitate de comisar I superior în cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași, împreună cu E., comisar al aceleiași instituții, au efectuat un control tematic la S.C. B. S.R.L., societate administrată de F., control în cadrul căruia nu au fost constatate nereguli, fiind încheiat procesul-verbal de constatare nr. x din 19.11.2015. Potrivit depozițiilor martorelor F. și G. de la termenul din data de 02.04.2018, controlul a decurs normal, fără a exista presiuni din partea celor doi comisari, care nu au sugerat și nu au lăsat impresia că sunt nereguli și că, dacă se oferă ceva, vor fi aplicate sancțiuni mai blânde.

În cursul desfășurării controlului, inculpata a văzut o pereche de ghete negre marca x și, după încheierea activității de control, le-a probat. Dorind încălțările, inculpata i-a spus martorei F. că nu are bani la ea și a rugat-o să i le dea, promițând să le achite la o dată ulterioară. Fiind convinsă că inculpata va achita ghetele, aspect determinat și de faptul că inculpata, fiind comisar în cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași, i-a insuflat încredere deplină că va achita produsul, martora F. a permis inculpatei să ia ghetele fără să le plătească, făcând mențiune despre acest lucru în caietul în care ținea evidența produselor cumpărate de clienții care urmau să le plătească la o dată ulterioară achiziționării.

De asemenea, din probe rezultă că inculpata știa care este prețul încălțărilor, în condițiile în care acesta era afișat la raft, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare, astfel încât faptul că nu a întrebat care este prețul produsului nu poate forma convingerea că aceasta a intenționat să nu-l plătească, ci să-l primească gratuit cu titlu de contraprestație pentru activitatea de control pe care tocmai o efectuase, astfel cum se insinuează în rechizitoriu.

De asemenea, s-a reținut că perechea de încălțări nu a fost găsită la locuința inculpatei, la momentul prezentării lucrătorilor de poliție la data de 31.05.2016, inculpata arătând că nu își amintește să fi deținut un astfel de bun.

La 30.08.2016, cu ocazia audierii în calitate de suspectă, inculpata A. a arătat că nu-și amintește nimic despre situația de la S.C. B., dar cu siguranță nu a luat nici un produs fără a-l plăti, declarație menținută și la data de 03.10.2016 și la data de 18.01.2017 .

Prin declarația dată în instanță la data de 15.10.2018, inculpata a recunoscut că, după terminarea controlului și încheierea procesului-verbal de constatare, a luat o pereche de ghete pe care urma să o achite ulterior, martora F. asigurând-o că poate returna produsul dacă nu este hotărâtă să îl achiziționeze, ceea ce a și făcut.

Verificând caietul cu însemnări prezentat de martora F. s-a constatat că inculpata nu mai apare, martora, audiată în instanță, precizând că inculpata a returnat încălțările motiv pentru care la actualizarea situației nu a mai făcut mențiune despre aceasta.

Judecătorul fondului a constatat că este dovedit, că, după controlul desfășurat la data de 19.11.2015 la magazinul aparținând S.C. B., inculpata A. a părăsit magazinul având asupra sa o pereche de încălțări, produs pe care nu l-a plătit.

Ceea ce nu poate fi stabilit dincolo de orice îndoială este dacă, așa cum se reține în rechizitoriu, acest bun a fost pretins și primit de către inculpată cu titlu de mită pentru activitatea de control desfășurată, sau a existat o înțelegere între inculpată și martora F. ca produsul să fie plătit ulterior, acest mod de desfășurare a activității fiind unul uzual la nivelul operatorului economic, așa cum rezultă din evidența ținută de martoră în caietul prezentat organelor de cercetare penală, deși această practică nu este conformă Codul fiscal, reprezentând o formă de evaziune fiscală deoarece ieșirea mărfii din magazin nu poate fi justificată în contabilitate, fapt ce face posibilă aplicarea unor sancțiuni și constituie o vulnerabilitate numitei F., denunțător și martor, în raport cu autoritățile statului.

În cauza de față, inculpata A. este acuzată că, după încheierea activității de control și folosindu-se de poziția de autoritate dată de funcție, a pretins și a primit de la administratorul persoanei juridice supuse controlului un folos necuvenit, respectiv o pereche de ghete cu o valoare probabilă de 250 RON, în legătură cu modul în care și-a desfășurat atribuțiile de control, având în vedere că procurorul nu a indicat că aceasta ar fi făcut vreun act contrar celor constatate.

Raportat la cauză, instanța a reținut că inculpata A. trebuia să emită o pretenție suficient de clară, astfel încât să sugereze în mod neechivoc martorei F. că bunul reprezintă o răsplată, contraprestație pentru modul în care și-a îndeplinit atribuțiile în cadrul activității de control, or, din actele dosarului, nu rezultă acest fapt.

Astfel, atât din denunțul numitei F., cât și din declarațiile date de aceasta în instanță, rezultă fără echivoc că martora a avut reprezentarea și convingerea fermă că produsul va fi plătit și nu a avut niciun moment impresia că bunul a fost pretins și primit de inculpată cu titlu de mită, de contraprestație, de plată sau răsplată pentru modul în care inculpata tocmai își îndeplinise atribuțiile.

Astfel, a reținut instanța de fond că din denunțul scris personal de F. rezultă că a discutat cu inculpata despre plata produsului și că a fost ferm convinsă că acesta va fi achitat, motiv pentru care a și făcut mențiune în caietul personal cu evidența produselor date clienților "pe datorie", poziția fiind menținută și prin declarațiile date în instanță, când martora și-a completat susținerile cu faptul că inculpata a restituit produsul, motiv pentru care nu a mai reluat mențiunea în caiet cu ocazia actualizării acestuia.

S-a constatat că doar în declarația dată în fața procurorului martora F. a arătat că nu a avut nicio discuție cu privire la modalitatea de plată, dar a sperat că cei doi (inculpata și E.) îi vor plăti marfa, fără a îndrăzni să-i întrebe deoarece tocmai îi făcuseră controlul, declarație care nu se coroborează cu celelalte probe, fiind în opoziție inclusiv cu cele susținute prin denunț.

Astfel, faptul că martora a fost audiată în același timp cu privire la mai multe fapte, precum și posibila prezentare, anterior audierii, a unor date din anchetă de natură a o influența, aspect relatat de martoră la data de 06.11.2017 și plauzibil având în vedere modul de desfășurare a anchetei (la sediul D.G.A. - S.J.A. Iași, în aceeași zi, se prezintă atât F., având asupra sa caietul de evidență pe care îl predă organelor de cercetare penală și formulează denunțul, cât și martora G., care este audiată), situația vulnerabilă a martorei din perspectiva modului de desfășurare a activității comerciale cu încălcarea unor dispoziții ale Codul fiscal, instanța apreciază că există suspiciunea rezonabilă că proba cu declarația martorei din cursul urmăririi penale nu a fost administrată cu respectarea principiului loialității, în sensul că există posibilitatea ca martora să fi fost influențată. Instanța a apreciat că doar în acest mod pot fi explicate diferențele esențiale care au intervenit în decurs de o săptămână între denunț și declarație.

În acest context, instanța, coroborând aspectele rezultate din probe, respectiv: convingerea fermă a martorei F. că inculpata va plăti produsul; faptul că bunul nu a fost găsit la locuința inculpatei (modul defectuos de administrare a probei cu percheziția domiciliară neputând fi interpretat în defavoarea inculpatei, în condițiile în care aceasta, benevol, a remis organelor de urmărire penală un alt bun solicitat de acestea, respectiv o minge, și a permis acestora să verifice existența în locuință a încălțărilor); mențiunea inculpatei că nu-și amintește să fi deținut bunul (plauzibilă în condițiile în care acesta s-ar fi aflat pentru o foarte scurtă perioadă de timp în posesia acesteia); declarațiile inculpatei că a restituit bunul, susținute de declarația martorei F. și lipsa mențiunii din caietul de evidență, în condițiile în care mențiunea a fost făcută, fiind confirmată de ambele martore (aceste aspecte făcând plauzibilă susținerea inculpatei că, la scurt timp, a restituit produsul), a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială, că bunul a fost pretins și primit de către inculpata A. ca o răsplată, contraprestație pentru modul în care și-a îndeplinit atribuțiile în cadrul activității de control desfășurată, adică cu titlu de mită.

Existența dubiului cu privire la titlul ilicit cu care inculpata A. a primit perechea de ghete de la denunțătorul/martor F. trebuie interpretat în favoarea inculpatei în sensul că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de luare de mită, astfel încât, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., instanța a dispus achitarea inculpatei.

Î.I. C. deține în com. Mogoșești Siret, jud. Iași, un magazin și un bar, fiind administrată de martorul C.. La această unitate lucrează martora K., soția administratorului, martora L., gestionar-vânzător la magazin, și M., gestionar-vânzător la bar.

În data de 15.03.2016, în jurul orei 14:30, la punctul de lucru al Î.I. C. s-au prezentat numitul E. și inculpata A., persoane cunoscute martorei K. de la acțiunile de control desfășurate anterior.

După ce au intrat în magazin, numitul E., deși nu s-a înregistrat în registrul de control, i-a spus martorei K. că, împreună cu colega lui, se află într-o acțiune de control având ca tematică respectarea prevederilor legii care reglementează fumatul în locuri publice. Apoi, E. s-a uitat la niște cămăși și s-a deplasat spre zona unde se comercializau produsele alimentare, unde i-a reproșat martorei L. faptul că pe etichetele fructelor nu era indicată țara de proveniență și pe etichetele de la produsele de panificație nu erau specificate felul și cantitatea amelioratorilor utilizați în procesul de fabricație.

Martora K. s-a retras în zona magaziei unde a fost urmată de E. care a făcut referire la întocmirea unui proces-verbal de constatare a contravențiilor referitoare la fructele și produsele de panificație. Acesta i-a spus martorei că ar trebui să-l scrie acolo sau să-l invite pe C. la Iași, la sediul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorului, pentru a-i aplica amenda, adăugând că, dacă este dispusă să-i dea ceva, va renunța la acest demers. Martora K. a fost de acord și i-a dat lui E., la solicitarea expresă a acestuia, suma de 400 RON pe care acesta a pus-o în buzunar.

În tot acest timp, inculpata A. a rămas în magazin, uitându-se la diverse produse ce erau expuse pe raft, fără a discuta cu martorele K. și L..

La scurt timp după ce martora K. și E. s-au întors în magazin, cei doi comisari au părăsit magazinul, la plecare E. luând două cabluri electrice de alimentare și inculpata A. o minge de fotbal galbenă cu o valoare de 21 RON, astfel cum a fost precizată de martora K., fără a le plăti.

Judecătorul fondului a reținut că situația de fapt anterior prezentată rezultă din denunțul formulat de K. și depozițiile martorilor K., L. și C., depoziții date de aceștia a doua zi, la data de 16.03.2016, astfel că se poate presupune rezonabil că aceste declarații prezintă cel mai fidel cele întâmplate.

Cu ocazia prezentării organelor de cercetare penală la locuința sa, la data de 31.05.2016, inculpata A. a predat acestora o minge de fotbal de culoare galbenă cu model de culoare alb-albastru-roșu și inscripții, despre care a susținut că nu își amintește proveniența ei .

În declarația dată la urmărire penală în calitate de suspect, inculpata A. a arătat faptul că în data de 15.03.2016, în vederea efectuării unor controale tematice s-a deplasat, cu autoturismul său, împreună cu E., în zona de competență Pașcani. La un moment dat, E. i-a spus să oprească pentru a vorbi cu un prieten, a oprit și, împreună, au intrat într-un magazin sătesc în care se aflau 2 doamne, iar E. a început să verifice produsele, constatând că nu erau menționate țara de proveniență a fructelor și felul și cantitatea amelioratorilor la produsele de panificație. Arată inculpata că în acel moment și-a dat seama că E. face un control tematic, astfel că a plecat de lângă el, și-a cumpărat un covrig și a discutat cu angajata magazinului, în timp ce E. discuta cu administratorul. Susține inculpata că, înainte de a pleca, a lăsat bani pe tejghea pentru covrig și pentru o minge de culoare galbenă pe care a luat-o pentru fiul său și a observat că angajata magazinului a emis bon fiscal. Precizează că nu s-a înregistrat în registrul unic de control din cauza faptului că inițial E. a spus că merge la un prieten și nu se puteau înregistra deoarece controlul efectuat nu se încadra în tematica aflată în derulare, cauză din care nu au încheiat nici un act.

Audiat în cursul urmăririi penale în calitate de inculpat, numitul E. a arătat că nu a avut o înțelegere cu inculpata A. de a pretinde bani și bunuri, precum și faptul că nu i-a spus inculpatei că a pretins și primit suma de bani de la K.. De asemenea, acesta a arătat că, la plecare, inculpata a luat o minge de culoare galbenă, dar nu a văzut dacă aceasta a plătit mingea. Ulterior, în declarațiile dată în cursul cercetării judecătorești, E. a arătat că aveau o activitate de control în zonă și îl cunoștea pe administratorul magazinului, precizând că a recunoscut că și-a însușit o sumă de bani, dar inculpata nu a avut niciun rol în această faptă. De asemenea, a declarat că inculpata a luat o minge, pe care a văzut-o în mașină, dar nu poate preciza dacă a plătit-o sau nu, a văzut-o pe inculpată mâncând un corn sau ceva asemănător, dar nu știe dacă l-a plătit.

Audiați în instanță, martorii K., C. și L. au susținut în continuare că mingea nu a fost plătită, dar au nuanțat depozițiile menționând că nu pot spune exact dacă mingea a fost luată de inculpată, sau de numitul E. care i-a dat-o apoi inculpatei. De asemenea, martorele K. și L. au negat că inculpata ar fi cumpărat vreun produs alimentar, respectiv corn sau covrig, sau că ar fi lăsat bani pe tejghea pentru un corn și pentru minge, menționând, de asemenea, că există concordanță între ora casei de marcat și ora reală.

În declarația dată în instanță, inculpata A. a negat că ar fi luat mingea fără să o plătească, arătând că a lăsat suma totală de 15 RON pe tejghea, din care 12 RON pentru minge, potrivit prețului scris pe aceasta, și 3 RON pentru 2 colaci, i-a cerut vânzătoarei să emită bon fiscal, iar aceasta a bătut de două ori în casă și i-a eliberat bonul.

Verificând, la termenul din 14.05.2018, rola martor de la casa de marcat, instanța a constatat că produsele sunt prezentate generic sub denumirea produse alimentare și nealimentare, precum și că în intervalul aproximativ în care inculpata s-a aflat în magazin au fost comercializate doar produse alimentare, rezultând că nu a fost emis bon fiscal pentru minge, astfel cum a susținut inculpata.

Coroborând declarațiile martorilor care, deși și-au nuanțat pozițiile, au susținut în mod constant că mingea nu a fost achitată, cu rola martor, instanța a reținut că se probează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata a luat mingea fără a o plăti.

Potrivit actului de acuzare, inculpata ar fi pretins și primit această minge în legătură cu neîndeplinirea atribuțiilor de control, constând în aceea că, deși a observat că existau nereguli privind mențiunile de pe etichetele de comercializare a fructelor și a produselor de panificație, nu a constatat și, eventual, nu a aplicat sancțiuni pentru aceste nereguli, deși putea și trebuia să facă acest lucru.

Judecătorul fondului în cauza de față a constatat că inculpata nu a pretins bani sau bunuri martorelor K. și L., acestea arătând că inculpata nu a interacționat în niciun fel cu ele. De altfel, s-a reținut nici în rechizitoriu nu este indicată modalitatea în care inculpata a pretins, a cerut mingea și de la cine.

În ceea ce privește competența inculpatei, instanța de fond a reținut că, prin adresa din 03.01.2019, Comisariatul Județean pentru protecția Consumatorilor Iași a comunicat faptul că activitățile de control desfășurate la nivelul instituției în luna martie au fost stabilite prin tematica dispusă prin adresa nr. x/08.03.2016 a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Din cele expuse rezultă că inculpata A., deși, în calitate de comisar I superior la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorului Iași, avea ca atribuție constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor în condițiile legii, în cadrul tematicii stabilite la acel moment pentru luna martie 2016 avea competența să efectueze controale doar la unitățile de comercializare de tipul chioșcurilor aflate în incinta unităților de învățământ. Astfel, s-a constatat că inculpata nu avea competența de a constata contravenții constând în etichetarea necorespunzătoare a produselor comercializate în magazinele alimentare de tipul celui deținut de Î.I. C. și, pe cale de consecință, nu putea nici să aplice sancțiuni contravenționale.

Având în vedere limitele activității de control impuse de tematica ce reglementa activitatea comisarilor la acel moment, apare credibilă apărarea inculpatei că a oprit la magazin deoarece E. i-a spus că este al unui prieten și nu a intenționat să desfășoare un control, motiv pentru care nu a avut asupra ei documentele necesare, aspect ce se poate constata și din imaginile surprinse în activitatea de filaj. Această apărare este susținută și de E., care a arătat că inculpata nu a avut nici un fel de implicare în activitatea sa infracțională, constând în pretinderea și primirea sumei de 400 RON de la martora K., aspect însușit ca atare și de procuror, în condițiile în care nu a formulat nicio acuzație împotriva inculpatei cu privire la acest aspect.

Or, reținând apărarea inculpatei, astfel cum este susținută de informațiile transmise de Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași, de declarațiile numitului E. și de lipsa oricărei acuzații privind existența unei înțelegeri între inculpată și E. de a pretinde bani și bunuri de la administratorul magazinului, instanța apreciază că mențiunea din rechizitoriu potrivit căreia inculpata "în condițiile în care a văzut cum E. merge în spatele magazinului cu soția administratorului și-a dat seama fără doar și poate că E. (despre care cunoștea că are cunoștea că are un comportament ilicit) îi va pretinde sume de bani sau bunuri lui K., atâta vreme cât mai devreme constatase respectivele abateri și a plecat fără a lua vreo măsură" este o simplă speculație nesusținută de probe certe.

Din cele expuse rezultă cu certitudine că inculpata nu avea, potrivit tematicii activităților de control stabilite la nivelul instituției prin adresa nr. x/08.03.2016 a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și prin tematica proprie a Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord-Est (Iași), competența de a desfășura un control la magazinul Î.I. C. și, pe cale de consecință, nu putea să constate și să sancționeze eventuale contravenții.

În cauză, așa cum s-a reținut anterior, inculpata A., deși prin fișa postului avea stabilite atribuții de constatare și sancționare a eventualelor fapte contravenționale și se afla în timpul programului de serviciu, potrivit tematicilor stabilite pentru luna martie 2016, nu avea competența de a constata și sancționa eventuale contravenții săvârșite de unitățile de comercializare de tipul magazinului aparținând Î.I. C..

În consecință, având în vedere că, pe de o parte, nu a fost dovedită activitatea inculpatei de pretindere a bunului, iar, pe de altă parte, că inculpata nu avea competența să îndeplinească actul în legătură cu a cărui neîndeplinire se susține că ar fi pretins bunul, instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de luare de mită, astfel încât, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei.

a) Sub aspectul infracțiunii de luare de mită instanța a reținut că, prin rechizitoriu, inculpata A. este acuzată că în data de 29.04.2016 a primit doi cozonaci, un drob de miel și un kg de chifteluțe din carne de pasăre, bunuri pe care nu le-a plătit, în valoare totală de 74,49 RON, de la numita N., angajată a D., urmare a atribuțiilor de control îndeplinite.

Se arată prin actul de sesizare că inculpata, în calitate de comisar I superior la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași, a efectuat mai multe acțiuni de control la operatorul economic S.C. D., încheind 10 procese-verbale de constatare în prima jumătate a anului 2016, în desfășurarea activității de control relaționând cu martora N., responsabil cu asigurarea calității la D..

Potrivit rechizitoriului, la data de 25.04.2016, inculpata A., după ce a intrat în contact cu martora N. în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu și care fusese sub autoritatea sa, a dat comandă de 2 cozonaci, o pască, un drob de miel și un kilogram de chifteluțe din carne de pasăre, comanda fiind preluată de către martoră. Se susține că, procedând astfel, inculpata și-a reprezentat faptul că urma să primească în mod gratuit aceste bunuri în condițiile în care martora nu avea ca atribuții preluarea comenzii și nu dăduse nicio sumă de bani cu titlu de avans. Se arată că, la data de 29.04.2016, inculpata s-a deplasat la D. și, pentru a nu da de bănuit cu privire la faptul că ar primi bunuri de la comercianții pe care-i controla, s-a deplasat în spatele magazinului, sub vălul clandestinității, pentru a primi bunurile pe care le comandase, bunuri pe care martora N. și șeful său, martorul O., au decis să le dea inculpatei în mod gratuit. Pentru ducerea la îndeplinire a acestei rezoluții, martora N. i-a cerut inculpatei să se deplaseze în spatele magazinului, la intrarea angajaților, pentru a primi bunurile, și, procedând astfel, inculpata a conștientizat că va primi bunurile în mod gratuit și că nu putea să le achite deoarece, deplasându-se într-un loc unde nu exista casă de marcat, în mod evident nu intenționa să le achite. Menționează procurorul că "acest serviciu urma să-i fie prestat în considerarea atribuțiilor sale de serviciu de organ de control ce putea dispune sancțiuni contravenționale operatorului economic în cadrul căruia își desfășura activitatea martora."

Ca probe au fost invocate declarațiile martorilor N. și O., transcrierile unor convorbiri între inculpată și martora N. și fișele de cesiune, cu mențiunea că în cursul urmăririi penale au fost respinse toate probele solicitate de inculpată, probe pe care instanța le-a constatat utile și le-a administrat în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, analizând probele administrate în cursul întregului proces penal, instanța a constatat că se prefigurează o altă situație de fapt decât cea reținută în actul de sesizare, ce urmează a fi expusă în continuare:

La data de 23.04.2016, sâmbătă, ora 19:35, martora N. a fost contactată telefonic de către inculpata A. care i-a comunicat că dorește să comande mai mulți cozonaci, cele două stabilind ca inculpata să o sune pe martoră luni dimineața (25.04.2016) pentru a indica cantitatea și sortimentul de cozonaci .

Luni, 25.04.2016, inculpata, împreună cu colega sa, comisarul P., au efectuat două controale la D. și, după încheierea proceselor-verbale de constatare, i-a comunicat martorei N. conținutul exact al comenzii despre care vorbiseră la telefon la data de 23.04.2016.

Inculpata A. a declarat, atât la urmărire penală, cât și în instanță, că respectiva comanda ar fi constat în 14 cozonaci diverse sortimente, în timp ce martora a declarat în instanță că au fost 8 cozonaci, comanda fiind preluată și onorată de ea întocmai, inculpata achitând prețul acesteia integral la casa de marcat. Cu privire la acest aspect, inculpata, atât la urmărire penală, cât și în instanță, a arătat că a mers să ridice comanda joi, 28.04.2016, dar martora a greșit comanda, astfel încât, deși a achitat 14 cozonaci, a primit efectiv doar 10 cozonaci, urmând ca de diferență să primească chiftele și un drob de miel, pe care le-a ridicat a doua zi, când, întrebând-o pe martoră dacă trebuie să achite vreo diferență, aceasta i-a spus că nu mai are nimic de achitat, iar ea a crezut că produsele se încadrau în prețul plătit anterior.

În susținerea apărării, inculpata a depus la dosar un extras de cont din care rezultă că la data de 28.04.2016, din contul inculpatei a fost efectuată o plată în cuantum de 186,54 RON către D. . Acestei plăți îi corespunde bonul nr. 188 din 28.04.2016 ora 16:34 care atestă că inculpata a cumpărat 10 cozonaci și 4 păști, toate cu o valoare totală de 186,54 RON. Cu privire la cele 4 păști, în declarația dată în instanță, inculpata a arătat că nu le-a cumpărat efectiv, ci doar au fost trecute ca valoare pe bon, pentru a putea primi mai repede a doua zi chiftelele și drobul.

Judecătorul fondului a reținut că susținerile inculpatei sunt contrazise de martora N., care a declarat că, în realitate, au fost două comenzi, prima pentru 8 cozonaci, pe care a onorat-o și pe care inculpata a achitat-o, iar a doua comandă a constat în 2 cozonaci, o pască un drob de miel și un kilogram de chifteluțe din carne de pasăre, comandă care a fost dată după terminarea activității de control desfășurată de inculpata A. și P. (declarație u.p. fila x, vol. III).

Verificând actele de control întocmite de echipa formată de comisarii A. și P., respectiv procesele-verbale de constatare, rezultă că în perioada cuprinsă între 23.04.2016 (data convorbirii telefonice) și 29.04.2016 (data ridicării bunurilor ce fac obiectul pretinsei mite - doi cozonaci, un drob de miel și un kilogram de chifteluțe) cei doi comisari au efectuat două controale la D., ambele în data de 25.04.2016, unul la 1330 - proces-verbal de constatare nr. x, iar al doilea la ora 1500 - proces-verbal de constatare nr. x .

Coroborând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că inculpata, la data de 25.04.206, după primul control, conform discuției telefonice din 23.04.2016, a plasat o comandă de 8 cozonaci, iar după al doilea control a completat această comandă cu alți 2 cozonaci, o pască, un drob și chiftele. La data de 28.04.2016 inculpata a preluat de la martoră și a achitat din comandă, potrivit bonului de casă, 10 cozonaci și o pască, nefiind onorată comanda privind drobul de miel și chiftelele, pentru care inculpata a fost nevoită să se prezinte a doua zi, 29.04.2016. De asemenea, inculpata a cumpărat suplimentar față de comanda plasată 3 păști.

Astfel, având în vedere înscrisurile menționate, respectiv procesele-verbale de constatare și bonul de casă, care oferă date certe, instanța a apreciat că nu poate reține susținerea martorei că a doua comandă a fost plasată după ce a onorat-o integral pe prima, aspect susținut în instanță. De asemenea, instanța nu a reținut nici explicațiile oferite de inculpată privind trecerea pe bon doar ca valoare a celor patru păști, acestea nefiind susținute de probele administrate.

După preluarea și achitarea de către inculpata A. a comenzii la data de 28.04.2016, martora N. a luat hotărârea ca bunurile pe care nu a reușit să le predea cu comanda și pe care inculpata trebuia să le preia a doua zi, să le ofere gratuit, potrivit declarației acesteia.

Față de declarația data de martoră, față de împrejurarea că anterior inculpata achitase integral bunurile comandate și primite în aceleași condiții - direct martorei după un control, instanța de fond a constatat că afirmația din rechizitoriu potrivit căreia "procedând astfel (prin plasarea comenzii martorei după efectuarea controlului - n.n.), inculpata și-a reprezentat faptul că urma să primească în mod gratuit aceste bunuri în condițiile în care martora nu avea ca atribuții preluarea comenzii și pe de altă parte nu dăduse nici o sumă de bani cu titlu de avans" nu este susținută de probe.

În consecință, prima instanță a reținut că, prin plasarea comenzii direct martorei, inculpata a urmărit doar să evite aglomerația specifică perioadei sărbătorilor și nu să primească în mod gratuit produsele comandate, decizia de a oferi gratuit produsele care nu au putut fi predate la data de 28.04.2016, respectiv un drob de miel și chifteluțele, fiind luată în mod unilateral și în lipsa oricărei influențe din partea inculpatei de către martora N., care, apreciind că în acest mod va păstra o relație bună cu inculpata, a înțeles să ofere aceste produse drept cadou, hotărârea acesteia fiind acceptată de superiorul său, martorul O..

În acest scop, martora a formulat o cerere verbală superiorului său și, după ce acesta și-a dat acordul verbal, o oferit inculpatei, la data de 29.04.2016, drept cadou, doi cozonaci, un drob de miel și chifteluțele.

În acest sens instanța fondului a reținut că, pentru a ridica produsele, inculpata, la indicațiile exprese ale martorei, a mers în spatele magazinului, în zona de acces a angajaților, unde martora i-a predat produsele. S-a reținut totodată, că inculpata a contactat-o telefonic pe martoră în dimineața zilei de 29.04.2016 și, în cadrul acestei conversații telefonice, martora i-a dat indicații inculpatei cu privire la locul de unde trebuia să ridice produsele.

În concluzie, prima instanță a reținut că din probele administrare rezultă, fără dubiu, că inculpata a primit la data de 29.04.2016 de la martora N. doi cozonaci, un drob de miel și un kilogram de chifteluțe drept cadou, în considerarea calității sale de comisar al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorului Iași.

Pornind de la acest fapt dovedit, instanța urmează să analizeze dacă fapta inculpatei de a primi gratuit aceste produse întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, care presupune ca primirea de bani sau alte foloase necuvenite să fie comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Verificând îndeplinirea acestei condiții, instanța a reținut că prin rechizitoriu, la secțiunea în drept, s-a reținut că produsele au fost date inculpatei "urmare a atribuțiilor de control", iar la expunerea situației de fapt s-a reținut că "acest serviciu urma să-i fie prestat în considerarea atribuțiilor sale de serviciu de organ de control ce putea dispune sancțiuni contravenționale operatorului economic în cadrul căruia își desfășura activitatea martora."

Prima instanță a constatat că prin rechizitoriu nu este individualizat actul explicit care caracterizează conduita ilicită a inculpatei în desfășurarea îndatoririlor de serviciu și față de care produsele oferite au caracter de retribuție.

Astfel, reținând că oferirea și primirea produselor cu titlu general, în considerarea calității de comisar a inculpatei, nu conferă acestora calitatea de plată, răsplată sau contra-echivalent al unor acte îndeplinite sau care urmează a fi îndeplinite în exercitarea atribuțiilor în forma și condițiile prevăzute de norma de incriminare, instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de luare de mită, motiv pentru care, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatei.

b) Sub aspectul infracțiunii de influențarea declarațiilor, prin rechizitoriu s-a arătat că inculpata, comisar I superior în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorului Regiunea Nord-Est (Iași) - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași, în cursul lunii iunie 2016 (în data de 23 sau 24 iunie 2016, nu s-a putut stabili cu exactitate), după începerea cercetărilor în prezenta cauză, având indicii că este cercetată, a contactat-o, cu prilejul unui control efectuat la D. - D., pe martora N., inoculând astfel temerea unor eventuale represalii și i-a cerut să nu precizeze în declarația pe care o va da că nu a achitat produsele din data de 29.04.2016.

S-a reținut că "procedând astfel, inculpata a inoculat martorei temerea că dacă nu s-ar conforma acestei dispoziții, ar urma să aplice măsuri contravenționale sau alte acte de autoritate operatorului economic în cadrul căruia aceasta își desfășoară activitatea. În acest sens se poate observa că în zilele de 23 și 24 iunie 2016 a încheiat procese-verbale de constatare cu privire la activitatea S.C. D., de fiecare dată fără a lua vreo măsură. Cu toate demersurile efectuate de inculpată, martora N. a adus la cunoștința organelor de urmărire penală faptul că în cursul lunii iunie, cu prilejul unui control, inculpata i-a cerut să facă declarații necorespunzătoare adevărului în situația în care urma să fie audiată în prezenta cauză."

Față de probele administrate în cursul urmăririi penale, acuzația privind săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor este întemeiată pe declarația martorei N. care, audiată la data de 26 iulie 2016, în legătură cu fapta de luare de mită, la finalul depoziției precizează că "în urmă cu circa două săptămâni, după o acțiune de control a C.J.P.C. IAȘI, doamna comisar A. mi-a spus că este posibil să fiu solicitată să dau o declarație în legătură cu produsele comandate de ea, așa cum am arătat anterior, dar nu mi-a precizat unde anume voi fi chemată. Totodată, doamna comisar A. mi-a solicitat să declar, atunci când voi fi întrebată, că ea a plătit toate produsele pe care le-a comandat și primit de la mine."

În declarația dată în cursul urmăririi penale în calitate de suspectă, inculpata A. a negat acuzația, arătând că după începerea cercetărilor, prin luna iunie 2016, i-a fost repartizată o sesizare cu privire la D. context în care a luat legătura cu martora, căreia i-a adus la cunoștință reclamația și i-a solicitat un punct de vedere, iar martora că i-a spus că "a citit în presă niște articole despre mine, E. și Q. și m-a întrebat dacă vor fi și ei chemați, eu i-am răspuns că nu știu nimic și apoi am plecat. În birou mai era o persoană, dar nu știu numele acesteia. Menționez că nu i-am spus lui N. să nu declare că nu am achitat acele produse deoarece eram convinsă că le achitasem joi. În plus o întrebasem în mod expres dacă mai am de achitat ceva la comanda dată, iar aceasta a spus că nu. A doua zi N. s-a prezentat la sediul CJPC Iași dar nu am mai discutat despre acest subiect". Această poziție a fost menținută de inculpată pe durata întregului proces, astfel cum rezultă și din declarația dată în cursul cercetării judecătorești .

Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, martorul O. a susținut că nu are cunoștință ca inculpata A. să-i fi cerut martorei N. să declare că ar fi plătit produsele primite gratuit, nu a discutat cu martora despre aceste aspecte.

Audiată în instanță, în prima declarație, martora N. a susținut că solicitarea inculpatei a avut un caracter intimidant, având în vedere că este un organ de control (fila fila x verso), pentru ca, în a doua declarație, martora să arate că "inculpata nu a făcut presiuni asupra mea, doar atât mi-a sugerat, m-a rugat să declar că a achitat produsele în cazul în care vreun organ competent mă întreabă de acest lucru….Arăt că despre solicitarea inculpatei de a declara că a achitat comanda am discutat doar cu d-nul O. și cu d-nul avocat" . Așa cum s-a menționat într-un paragraf anterior, martorul O. a negat că ar fi discutata aceste aspecte cu N. .

Judecătorul fondului a reținut că din probele anterior prezentate rezultă că în zilele de 23 sau 24 iunie 2016 inculpata A. și comisarii R. și S. au efectuat două controale la D., operatorul controlat fiind reprezentat de martora N.. În una din aceste zile, după încheierea controlului, între inculpată și martora N. a avut loc o discuție cu privire la acuzațiile apărute în presă