ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2817/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2817/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 57 din 8 martie 2012, Tribunalul Bihor, în baza art. 254

alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., a condamnat pe inculpatul

S.N.S., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare cu aplicarea

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), c)

C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, cu titlu de

pedeapsă complementară.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a

revocat beneficiul grațierii condiționate în ce privește pedeapsa de 2 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 257/2009 a Judecătoriei Cluj Napoca și a dispus

ca inculpatul să o execute alături de pedeapsa aplicată în cauză prin privare de

libertate.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă

durata reținerii și arestului preventiv de la 09 februarie 2011 până la 24

februarie 2011.

În baza art. 160

5

alin. (6)

C. proc. pen. a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar

a inculpatului, măsură dispusă prin decizia penală nr. 141/R din 24 februarie 2011

a Curții de Apel Oradea.

În temeiul art. 255 alin. (5) C. pen. a

obligat inculpatul S.N.S. să restituie denunțătorului I.C.N. echivalentul în RON

a sumei de 1.100 euro la cursul oficial al zilei în care se efectuează plata.

A constatat că suma de 300 euro a fost

restituită denunțătorului I.C.N. la data de 09 februarie 2011 conform procesului

verbal.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) raportat

la art. 163 C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța

procurorului din 15 februarie 2011 și procesul verbal de sechestru din 16

februarie 2011, asupra sumei de 873 RON consemnată la Banca C., la dispoziția D.N.A.

- S.T. Oradea, conform recipisei de consemnare C1. din 15 februarie 2011.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 11.800 RON, cheltuieli judiciare în

favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel a reținut că, prin

rechizitoriul D.N.A. - S.T. Oradea, înregistrat la instanță la data de 22

februarie 2011, a fost trimis în judecată inculpatul S.N.S., pentru comiterea infracțiunii

de luare de mită în formă continuată, faptă prevăzută de art. 254 alin. (1) și

(2) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada în perioada iulie 2010

- februarie 2011, în calitate de comisar șef la A.N.P.C.- Comisariatul Județean

pentru Protecția Consumatorilor Bihor, a pretins, a acceptat și a primit, în cinci

rânduri, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de 1.400

euro, de la martorul denunțător I.C.N., pentru a-l proteja și favoriza pe acesta

cu ocazia acțiunilor de control, pe linia comercializării produselor „etnobotanice",

efectuate de comisarii din subordinea sa la punctul de lucru al întreprinderii Familiale

„I.O.I.", situat în Oradea, str. M., jud. Bihor, la care denunțătorul I.C.N.

are calitatea de asociat, alături de fratele său, I.O.I., respectiv de a nu aplica

amenzi contravenționale prea mari ori pentru a nu lua alte sancțiuni contravenționale

complementare severe față de acesta. Audiat fiind în cursul urmăririi penale și

în fața instanței de judecată, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, afirmând

că nu a primit de la I.C.N. sume de bani în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu

iar pe martorul denunțător precizează că l-a cunoscut în decembrie 2010, sau ianuarie

2011 când acesta s-a deplasat la sediul instituției cerând audiență și a reclamat

desele controale la care a fost supus precum și severitatea ultimei măsuri luate,

aceea a închiderii temporare a magazinului. După ultimul control din data de 8

februarie 2011, când s-a constatat nerespectarea sancțiunii închiderii temporare

de către comisarul M., a doua zi a fost sunat de I., s-a întâlnit cu acesta la birou

și martorul denunțător a insistat să primească plicul, după ce, în prealabil, l-a

refuzat de mai multe ori, după care s-a realizat flagrantul.

În legătură cu conținutul plicului inculpatul

a susținut că nu-și imagina că ar putea conține bani față de măsura drastică luată

cu privire la magazinul administrat de I.C.N., a apreciat că în plic se găsea un

favor respectiv fie o invitație la masă, la o serată, fie o bonificație pentru achiziționarea

de marfă de la anumite magazine. A recunoscut că după prinderea sa în flagrant,

în curtea instituției s-a speriat, a scos plicul din buzunarul interior al sacoului

dar imediat, dându-și seama că face o prostie l-a pus înapoi iar după deschiderea

plicului ce conținea 300 euro a afirmat că „sunt un prost" respectiv „pe un

așa salariu mic, uite ce mi se întâmplă".

Prima instanță a reținut că inculpatul

S.N.S. deținea funcția de comisar șef la Comisariatul Județean Pentru Protecția

Consumatorilor Bihor din cadrul A.N.P.C. și potrivit fișei postului avea printre

atribuțiile de serviciu coordonarea activității C.J.P.C. Bihor, întocmirea procedurilor

privind activitățile specifice desfășurate de comisarii din subordine și urmărirea

respectării acestora de către subordonați, exercitarea controlului privind activitatea

personalului din subordine a pieței produselor și serviciilor din raza sa de competență,

etc.

În cursul lunii mai 2010 martorul denunțător

I.C.N., împreună cu fratele său I.O.I. au înființat întreprinderea Familială „I.O.I.",

având sediul în localitatea R., județul Bihor, cu punct de lucru în Oradea,

str. M. Obiectul principal de activitate declarat al firmei este „comerțul cu amănuntul

al produselor cosmetice și de parfumerie în magazine specializate".

La data de 19 mai 2010 a avut loc o acțiune

mixtă de control, la care au participat lucrători din cadrul B.C.C.O. Oradea și

comisari din cadrul C.J.P.C. Bihor, la magazinele din mun. Oradea unde au existat

informații că s-ar comercializa produse „etnobotanice". Astfel, s-au deplasat

și la magazinul de pe str. M., aparținând Î.F. „I.O.I.", unde, în timpul controlului,

comisarul M.O. a ridicat câte o mostră din flecare produs comercializat, fără a

consemna aceasta în vreun act, lăsând o invitație numitului I.C.N. pentru a se prezenta

a doua zi la sediul C.J.P.C. Bihor în vederea finalizării controlului și pentru

aplicarea sancțiunilor legale pentru abaterile constatate.

Având în vedere invitația primită, în dimineața

zilei de 20 mai 2010, martorul denunțător I.C.N., împreună cu fratele său, martorul

I.O.I., s-au prezentat la sediul C.J.P.C. Bihor, unde comisarul M.O. le-a comunicat

că pentru abaterile constatate cu ocazia controlului efectuat în ziua precedentă

ar putea să le aplice o amendă în sumă de 15.000 RON, însă „pentru o viitoare colaborare"

le va aplica o amendă de doar 1.500 RON, precizându-le acestora că „puteți să vă

faceți abonament la noi". Cu aceeași ocazie, comisarul M.O. a restituit în

totalitate mostrele ridicate cu o zi înainte, fără a întocmi vreun document în acest

sens, aplicându-le o amendă orientată spre minimum prevăzut de lege.

21 iulie 2010, a avut loc din nou o acțiune de control la punctul de lucru al întreprinderii

Familiale „I.O.I." din Oradea, pe linia protecției consumatorilor, la care

au participat doi comisari din cadrul Comisariatului Județean Pentru Protecția Consumatorilor

Bihor, însoțiți de lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. Oradea - Serviciul Antidrog.

Comisarii M.O. și L.N. din cadrul C.J.P.C.

Bihor au ridicat, cu această ocazie, mostre din toate produsele „etnobotanice"

aflate la comercializare, fără a le consemna într-un document, după care au lăsat

o invitație reprezentanților firmei pentru a doua zi, în vederea finalizării controlului

la sediul C.J.P.C. Bihor.

La data de 22 iulie 2010, potrivit invitației

primite, martorul denunțător I.C.N. s-a deplasat la sediul C.J.P.C. Bihor la comisarul

M.O., ocazie cu care acesta i-a spus denunțătorului că dorește să-l prezinte pe

acesta la șeful instituției. Cei doi s-au deplasat în biroul inculpatului S.N.S.,

unde, după o scurtă discuție despre activitatea desfășurată, comisarul șef S.N.S.

i-a comunicat martorului I.C.N. că va încearcă să-l sprijine pe viitor, în schimbul

„recunoștinței" sale.

Cu această ocazie. în urma discuției avute

cu comisarul șef S.N.S. și a aluziilor explicite ale acestuia, numitul I.C.N. i-a

înmânat un plic în care se afla suma de 200 euro, pe care inculpatul S.N.S. l-a

primit și fără să se uite ce sumă de bani se află în interior l-a pus într-un sertar

de la biroul său, iar înainte ca martorul să părăsească biroul l-a asigurat pe acesta

de tot sprijinul său, comisarul șef S.N.S. dându-i denunțătorului cartea sa de vizită.

Urmare a remiterii acestei sume de bani,

comisarul M.O. a întocmit un proces-verbal de constatare a contravenției prin care

i-a aplicat denunțătorului un avertisment, după care i-a restituit marfa ridicată

cu ocazia controlului, fără a întocmi un document în acest sens.

magazin al întreprinderii Familiale "I.O.I." a avut loc o acțiune de control

pe linia protecției consumatorilor, la care au participat comisarul M.O. din cadrul

C.J.P.C. Bihor, însoțit de lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. Oradea - Serviciul

Antidrog.

În urma acestei acțiuni de control, comisarul

M.O. a ridicat toate produsele „etnobotanice" aflate la comercializare, fără

a întocmi niciun document de ridicare a bunurilor, comunicându-le totodată reprezentanților

unității că le va închide magazinul pe o perioadă nedeterminată, după care a lăsat

o invitație pentru data de 27 septembrie 2010, în vederea finalizării controlului

la sediul C.J.P.C. Bihor. Dând curs invitației, martorul denunțător s-a deplasat

la sediul C.J.P.C. Bihor, unde s-a dus direct la comisarul șef S.N.S. în birou pentru

a rezolva cu acesta să nu i se închidă magazinul și pentru a i se restitui marfa

ridicată de către comisarul M.O. în urma acțiunii de control.

Întrucât, din unele discuții avute anterior

cu comisarul M.O., denunțătorului i s-a sugerat de către acesta că suma de 200 euro

remisă comisarului șef S.N.S. la data de 22 iulie 2010 ar fi „prea mică", acesta

i-a dat inculpatului un plic în care se afla suma de 300 euro, pe care inculpatul

l-a primit și fără să se uite în acesta, l-a pus în sertarul de la birou. Totodată,

după ce a primit plicul, comisarul șef S.N.S. l-a asigurat pe I.C.N. că totul este

în regulă și că a vorbit chiar și la Primăria Oradea pentru a rezolva ca magazinul

acestuia să nu fie închis.

După aceste discuții numitul I.C.N. s-a

deplasat în biroul comisarului M.O., care i-a aplicat o amendă minimă pentru una

dintre faptele contravenționale constatate și avertisment pentru o altă faptă, după

care i-a restituit marfa ridicată, fără a întocmi vreun înscris în acest sens, precizându-i

că „avem mare noroc că suntem prieteni cu șeful S.N.S., că altfel am fi primit amendă

de 5.000 RON". De asemenea, în urma „discuției" cu comisarul șef S.N.S.,

nu a mai fost aplicată sancțiunea complementară a închiderii temporare a punctului

de lucru al întreprinderii Familiale „I.O.I." din Oradea.

M.O. din cadrul C.J.P.C. Bihor, însoțit de lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O.

Oradea - Serviciul Antidrog a efectuat din nou un control la magazinul întreprinderii

Familiale „I.O.I." din Oradea, tot pe linia comercializării produselor „etnobotanice"

și procedând în aceeași modalitate a ridicat toate produsele „etnobotanice"

aflate la comercializare, fără a întocmi vreun document de ridicare a mărfii, i-a

avertizat pe reprezentanții unității că le va închide magazinul și a lăsat o invitație

pentru săptămâna următoare în vederea finalizării controlului la sediul C.J.P.C.

Bihor.

Fiind invitat pentru data de 6 decembrie

2010, numitul I.C.N. s-a prezentat la sediul C.J.P.C. Bihor, deplasându-se direct

în biroul comisarului șef S.N.S., unde i-a remis un plic în care se afla suma de

300 euro, pe care acesta l-a acceptat și l-a introdus fără să verifice conținutul

într-un sertar al biroului. După ce a primit banii, comisarul șef i-a spus lui I.C.N.

să țină magazinul închis o perioadă de timp, până ce va fi anunțat de comisarul

M.O., pentru „a nu fi bătător la ochi pentru celelalte organe de control",

dându-i acestuia asigurări că îl va ajuta să deschidă cât mai repede.

După întrevederea cu inculpatul S.N.S.,

martorul denunțător I.C.N. s-a deplasat în biroul comisarului M.O., care a întocmit

un proces-verbal de constatare a contravenției, aplicând o sancțiune minimă pentru

abaterile constatate, dispunând închiderea temporară pe o perioadă de până la 6

luni a punctului de lucru și restituind, totodată, marfa ridicată cu ocazia controlului,

fără însă a întocmi un document în acest sens. În timp ce aplica sancțiunea, comisarul

M.O. i-a spus denunțătorului că îi dă acest cuantum minim al amenzii deoarece „suntem

colaboratori", altfel sancțiunea ar fi fost între 5.000 și 10.000 RON.

La data de 15 decembrie 2010, în urma unei

discuții telefonice cu comisarul M.O., numitul I.C.N. s-a deplasat la sediul C.J.P.C.

Bihor, ocazie cu care s-a întocmit procesul-verbal nr. PV1. din 15 decembrie 2010,

prin care s-a stabilit că „operatorul economic poate să își reia activitatea de

comercializare a produselor menționate la cap. F al procesului verbal". În

cuprinsul acestui proces-verbal a fost menționat de către învinuitul M.O. și comisarul

Ș.D., care, potrivit declarației date în fața organelor de urmărire penală și în

fața instanței, nu a participat la întocmirea actului și nu a semnat respectivul

proces-verbal.

de control efectuată de comisarul M. la data de 19 ianuarie 2011, la punctul de

lucru de pe str. M. al întreprinderii Familiale „I.O.I.", la care au participat

lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. Oradea - Serviciul Antidrog și comisari

din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, produsele „etnobotanice" fiind

ridicate din magazin fără vreun document justificativ.

Dând curs invitației, la data de 25 ianuarie

2011, martorul I.C.N. s-a deplasat la sediul C.J.P.C. Bihor, a fost primit în birou

de către comisarul șef S.N.S., căruia i-a înmânat suma de 300 euro într-un plic,

pe care acesta l-a acceptat și, ca de fiecare dată, l-a introdus în sertarul de

la birou, fără a se uita ce conține. După primirea banilor comisarul șef S.N.S.

i-a dat asigurări în continuare martorului I.C.N., spunându-i „să ne vedem liniștiți

de treabă deoarece rezolvă el problemele care apar".

De la comisarul șef S.N.S., denunțătorul

s-a deplasat în biroul comisarului M.O., care i-a aplicat o amendă minimă pentru

abaterile constatate și sancțiunea complementară a închiderii temporare a activității

pe o perioadă de până la 6 luni.

Important este faptul că pe perioada închiderii

temporare a punctului de lucru, urmare a sancțiunii primite, în realitate magazinul

a funcționat în continuare, însă cu preponderență seara (când vânzările erau mai

mari la magazinele de acest profil), potrivit indicațiilor primite de la cei doi

funcționari din cadrul C.J.P.C. Bihor.

martorului denunțător s-a prezentat din nou comisarul M., însoțit de lucrători de

poliție din cadrul B.C.C.O. Oradea - Serviciul Antidrog și din cadrul Poliției Municipiului

Oradea tot pentru realizarea unei acțiuni de control pe linia protecției consumatorilor.

Și cu această ocazie, comisarul M.O. a ridicat toate produsele „etnobotanice"

aflate la comercializare, fără a întocmi vreun document de ridicare a mărfii, i-a

amenințat pe reprezentanții unității de față cu lucrătorii de poliție că le va închide

definitiv magazinul și a lăsat o invitație pentru a doua zi în vederea finalizării

controlului la sediul C.J.P.C. Bihor.

În aceste împrejurări, martorul I.C.N.

a hotărât să denunțe fapta autorităților competente, astfel că în aceeași zi, 8

februarie 2011, s-a prezentat la sediul D.N.A. - S.T. Oradea, unde a formulat un

autodenunț în care a menționat că a dat mită în mai multe rânduri comisarului șef

S.N.S. pentru a-l favoriza cu ocazia efectuării acțiunilor de control pe linia comercializării

produselor „etnobotanice", arătând totodată că pentru ziua de 9 februarie 2011

a fost invitat la sediul C.J.P.C. Bihor, unde, potrivit „uzanțelor", urmează

să dea suma de 300 euro comisarului șef S.N.S. și suma de 100 euro comisarului M.O.,

pentru a nu lua față de el sancțiuni contravenționale prea severe și pentru a-i

fi restituite bunurile ridicate de către comisarul M.O. cu ocazia controlului din

8 februarie 2011.

Astfel, la data de 9 februarie 2011 s-a

organizat activitatea de prindere în flagrant a comisarului șef S.N.S., sens în

care organele de urmărire penală au procedat la înregistrarea seriilor bancnotelor

ce au fost remise denunțătorului I.C.N., după care acesta s-a deplasat la sediul

C.J.P.C. Bihor, unde, în jurul orelor 11:00, s-a întâlnit cu comisarul șef S.N.S.,

care l-a primit în biroul său, iar după o discuție de circa 15-20 de minute legată

de acțiunea de control din seara zilei de 8 februarie 2011 și diferite posibilități

de eludare a legii în acest domeniu, denunțătorul i-a remis comisarului șef S.N.S.

un plic cu suma de 300 euro pentru a-l ajuta și favoriza în legătură cu controlul

efectuat în seara zilei precedente, pe care acesta l-a acceptat, la fel ca și în

celelalte rânduri, precizându-i însă lui I.C.N. că „ (...) Mie... Io numa' așa-ți

iau asta, dacă tu-mi închizi mie până luni".

După ce a primit de la denunțător plicul

în care se afla suma de 300 euro, inculpatul S.N.S. a intenționat să părăsească

sediul C.J.P.C. Bihor, pe jos, fiind oprit în curtea instituției de organele de

urmărire penală și condus în biroul său, declarând că deține suma de 873 RON, fiind

banii săi personali. Fiind percheziționat biroul inculpatului, în sacoul pe care

acesta îl pusese în momentul în care a intrat în birou pe spătarul de la scaunul

de la birou, în buzunarul interior de la piept, organele de urmărire penală au găsit

un plic alb de hârtie în care se aila suma de 300 euro, cu privire la care inculpatul

a arătat ca l-a primit cu puțin timp în urmă de la numitul I.C.N., însă nu știe

ce anume conține plicul respectiv.

Pe traseul parcurs din curtea instituției,

unde inculpatul a fost oprit de organele de urmărire penală, până în biroul său

de la etajul 1 al clădirii, inculpatul S.N.S. a încercat să arunce plicul cu bani

care se afla în buzunarul interior de la sacoul său, însă văzând că organele de

urmărire penală se aflau chiar lângă acesta și i-au observat gestul, a renunțat.

Organele de urmărire penală au procedat

la verificarea seriilor de pe bancnotele având cupiura de 100 euro găsite în plicul

din buzunarul de la piept al sacoului inculpatului cu seriile consemnate în procesul-verbal

întocmit anterior, constatându-se că bancnotele găsite asupra inculpatului S.N.S.

au aceleași serii cu cele ale bancnotelor înmânate de către organele de urmărire

penală denunțătorului I.C.N.

Tot cu ocazia efectuării percheziției efectuate

la sediul C.J.P.C. Bihor, a fost găsit în sertarul din mijloc din partea dreaptă

a biroului inculpatului S.N.S. mai multe produse „aromaterapeutice", într-un

plic de culoare albă, format A4, cu privire la care inculpatul S.N.S. a arătat că

„acestea au fost ridicate de către comisarul M.O. de la numitul I.C.N. în urma acțiunii

de control efectuată în seara zilei de 8 februarie 2011 la magazinul Î.F. I.O.I.",

aceste produse fiind ridicate de către organele de urmărire penală.

S-a stabilit că produsele „etnobotanice"

au fost ridicate cu ocazia acțiunii de control din data de 8 februarie 2011, de

către comisarul M.O., prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, acesta ridicând

produsele respective fără să aibă vreun temei legal și fără să întocmească vreun

act (dovadă de ridicare) în acest sens. Din adresa nr. A1. din 18 februarie 2011

a C.J.P.C. Bihor a rezultat că produsele „etnobotanice" ridicate în data de

8 februarie 2011 de către comisarul M.O. de la Î.F. „I.O.I.", s-a făcut fără

a exista o bază legală care să poată fi invocată și fără a exista un document de

ridicare a acestora.

S-a reținut că, fapta inculpatului S.N.S.

este dovedită de mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale

cât și în etapa cercetării judecătorești, respectiv, autodenunțul formulat în cauză

de I.C.N. confirmat ulterior de declarațiile date de acesta în cursul urmăririi

penale și în fața instanței; declarațiile martorului I.O.I. care deși nu a participat

efectiv la remiterea sumelor pretinse cu titlu de mită de către faptele său, a aflat

de la acesta că i-a fost prezentat șeful C.J.P.C. Bihor, de către comisarul M.,

și îi dădea inculpatului S.N.S. suma de 300 euro de fiecare dată, doar la prima

întâlnire i-a remis 200 euro însă i s-a comunicat că este prea puțin, cunoaște în

mod direct modalitatea în care se realiza controlul de către comisarul M. și faptul

că după ce fratele său da curs invitației și remitea banii inculpatului S.N.S.,

produsele etnobotanice le erau restituite iar sancțiunile contravenționale pe care

le plăteau erau într-un cuantum mic, magazinul fiind închis temporar, dar în realitate

acesta era deschis; declarația martorului P.V. care, de asemenea, confirmă modalitatea

în care se desfășurau controalele de către comisarul M. și faptul că știa de la

martorul denunțător I. că s-a înțeles cu reprezentanții C.J.P.C. Bihor cărora le

dădeau suma de 300 euro la fiecare invitație și că marfa ridicată cu ocazia controlului

le era restituită; declarațiile martorilor B.T., Ș.D. și L.N. angajați în cadrul

C.J.P.C. Bihor care au arătat că pentru ridicarea mostrelor trebuia întocmit un

proces-verbal tipizat pe care îl avea fiecare comisar când mergea în control, nu

se ridica niciodată întreaga marfă și mostrele trebuiau predat la laboratoarele

autorizate, unde se folosesc aceste mostre în totalitatea lor. De asemenea, martorul

Ș.D. a menționat că la data de 11 februarie 2011 a constatat că în documentele întocmite

de M.O. și ridicate cu ocazia flagrantului în procesul verbal datat 15

decembrie 2010 era menționat și numele său ca persoană ce a întocmit actul, prin

care se permitea operatorului economic să comercializeze produse, dar, în realitate,

nu cunoaște nimic în legătură cu procedura de închidere sau deschidere a magazinului.

S-a mai reținut ca fiind relevante sub

aspect probator și declarațiile martorilor A.H.G. și S.C., din cadrul B.C.C.O. Oradea

- Serviciul Antidrog care au arătat că, reprezentanții C.J.P.C. Bihor obișnuiau

să ridice câteodată diferite produse pe care le introduceau în plicuri format A4

pe care le puneau la dispoziție chiar martorii, în care introduceau produsele etnobotanice

ridicate; în legătură cu activitatea comisarului M. au arătat că acesta le comunica

că a aplicat amenzi în cuantum foarte mare cuprinse între 10.000 RON și 25.000 RON

iar cu ocazia controlului efectuat la data de 08 februarie 2011, după sosirea administratorului

I.C.N., comisarul M. i-a reproșat acestuia faptul că magazinul este deschis, la

care I. i-a replicat că și data trecută, după 10 zile a deschis magazinul, însă

comisarul M. i-a spus că el nu i-a permis atâta vreme cât nu a întocmit un

proces-verbal în acest sens. Cu această ocazie au fost ridicate fără documente justificative

toate produsele etnobotanice care erau expuse în magazin, pe care M. le-a introdus

într-un plic pe care nu l-a sigilat, închizându-l cu autocolante pentru prețuri.

Modalitatea nelegală în care se efectuau controale de către comisarii din cadrul

C.J.P.C. Bihor sunt confirmate și de martorii D.A.M. și L.I.D. Totodată, L.I.D.

a arătat că inculpatul S.N.S. avea posibilitate reducerii cuantumului amenzilor

aplicate de comisarii din subordine, fapt de care a beneficiat și martorul, căruia

i-a redus cuantumul amenzii de la 4.000 RON la 100 RON, însă nu i-a solicitat nimic

în schimb.

S-a mai reținut că activitatea infracțională

desfășurată de inculpatul S.N.S., astfel cum a fost susținută de martorul denunțător,

este dovedită și de împrejurarea că imediat după efectuarea controlului, la data

de 9 februarie 2011 a luat legătura cu martora B.A.A.M. căreia i-a solicitat să

verifice dacă este posibilă aplicarea sancțiunii complementare a închiderii definitive

a unui operator economic fără aplicarea unei amenzi, martora comunicându-i că acest

lucru nu este posibil, de rezultatul percheziției efectuate la biroul inculpatului

de unde au fost ridicate dintr-un sertar produsele aromoterapeutice ridicate de

comisarul M. de la societatea martorului denunțător la data de 8 februarie 2011,

al percheziției efectuate în biroul lui M.O., documente distruse de acesta dar reconstituite

de organele judiciare, respectiv „proces-verbal de prelevare" utilizate de

A.N.P.C., fiecare formular fiind în trei exemplare, unul necompletat ce avea aplicată

ștampila întreprinderii Familiale I.O.I., C.U.I. C1. și semnătura indescifrabilă

a reprezentantului acesteia, cel de-al doilea, cu nr. C2. din 21 iulie 2010, întocmit

cu ocazia ridicării unor bunuri tot de la întreprinderea Familială I.O.I., invitația

din 19 ianuarie 2011, ora 20:30 - 2 exemplare, a câte o filă fiecare, invitația

din 8 februarie 2011, ora 19:30 - un exemplar, o filă, filă caiet dictando conținând

19 poziții cu diferite produse care au fost găsite în magazinul E. în data de 8

februarie 2011, procesul verbal de constatare a contravenției seria XX. nr. X1.

din 9 februarie 2011, nefinalizat, - 3 exemplare, a câte două file fiecare și procesul

verbal de constatare a contravenției seria XX. nr. X2. din 25 ianuarie 2011, referitor

la întreprinderea Familială I.O.I. - un exemplar conține două file.

Mijloacele de probă enunțate se coroborează

și cu procesul verbal de redare a discuțiilor în mediul ambiental, din care rezultă

cum inculpatul S.N.S., în pofida calității sale de comisar șef al C.J.P.C. Bihor,

îl „consiliază" pe denunțător în sensul că îi indică mecanismele de eludare

a legii în domeniul comercializării produselor „etnobotanice", indicându-i,

în concret, ce activități să întreprindă în acest sens. Această discuție are loc

înainte de remiterea sumei de bani, constituindu-se astfel și într-o modalitate

de a-l determina pe denunțător să îi dea sume de bani, în schimbul „protecției"

și „consilierii" acordate.

Mai mult, pentru a sublinia riscurile la

care se expune în cazul în care nu „colaborează", inculpatul îl amenință pe

denunțător, în timpul acestor discuții, cu sesizarea organelor de urmărire penală,

amenințându-l că îi poate face dosar penal, toate acestea în condițiile în care

cu ocazia efectuării controlului din ziua anterioară nu au fost constatate fapte

de natură penală: „Deci, eu, acuma, trebuie să-ți fac ție adresă, să te fac, către

Parchet, dosar penal".

De asemenea, inculpatul se arată intrigat

și de faptul că organele de poliție au obținut informații cu privire vânzările pe

care numitul I.C.N. le-a realizat „de unde (...) știu ăștia de la poliție că tu,

sâmbătă noaptea, ai avut vânzări de 80 de milioane?, atrăgându-i acestuia atenția

că „înseamnă că și-ntre voi îs cârtițe! înțelegi?".

Relevant, sub aspectul modului în care

comisarul șef S.N.S. a înțeles să-și exercite atribuțiile de serviciu, chiar sub

aspectul „consilierii" pe care susține că i-ar fi acordat-o agentului economic

în cauză este replica pe care i-a dat-o numitului I.C.N., chiar după ce a primit

plicul cu bani de la acesta: „Mie, când îmi vine un audit și io nu iau o măsură,

se interpretează! (...) vii la mine cu (...) (moment în care pe înregistrările audio-video

se observă cum inculpatul îi arată denunțătorului plicul pe care cu câteva momente

îl primise de la acesta). Astea-s chestii care după aia, pe mine, mă costă la procurori

mii de euro. Deci, eu nu mă pot juca cu treburile astea".

Prima instanță a apreciat că se desprinde

fără echivoc, din aceste discuții, faptul că inculpatul se cunoștea bine cu denunțătorul,

nefiind prima dată când primește bani de la acesta pentru a-l favoriza, dar și faptul

că a acceptat de la acesta suma de bani, pentru a-și încălca îndatoririle de serviciu.

Referitor la apărările formulate de inculpat

privind caracterul nelegal al ordonanței procurorului din 09 februarie 2011, fiind

interceptările convorbirilor telefonice și înregistrarea ambientală video, fapt

ce ar atrage implicit nelegalitatea probelor obținute, a reținut că textul art.

91

2

alin. (2) C. proc. pen. stipulează ca în caz de urgență, când întârzierea

obținerii autorizației motivate de la judecător ar aduce grave prejudicii activității

de urmărire penală, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală

poate dispune cu titlu provizoriu, prin ordonanță motivată, interceptarea și înregistrarea

convorbirilor sau comunicărilor pe o durată de cel mult 48 ore.

A apreciat instanța de fond că ordonanța

din 09 februarie 2011 emisă de procurorul din cadrul D.N.A. - S.T. Oradea este legală,

fiind incidență acea situație de urgență reglementată de textul art. 91

2

alin. (2) C. proc. pen.

Deși, în memoriu se susține că ar ii existat

timpul necesar pentru obținerea unei autorizații în acest sens de la judecător,

atâta vreme cât, în aceeași zi, s-a obținut o autorizație de percheziție, a apreciat

că obținerea autorizației de percheziție, respectiv a celei privind interceptarea

și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor se impun a fi tratate distinct

în special prin prisma instituțiilor care își dau aportul la punerea concretă în

aplicare a acestora. Dacă în cazul percheziției, textul art. 101 C. proc. pen. prevede

că aceasta se efectuează de procuror, sau organul de cercetare penală însoțit de

lucrători operativi, în cazul interceptărilor și înregistrărilor se solicită și

se impune concursul tehnic al anumitor instituții specializate în astfel de proceduri,

așadar, un întreg demers instituțional pentru punerea în executare a autorizației,

operațiuni ce necesită în mod evident un timp mai îndelungat. Situația de urgență

(care constituie premisa aplicării dispozițiilor art. 91

2

alin. (2) C.

proc. pen.) este evident dovedită în cauză în condițiile în care urma a fi organizată

prinderea în flagrant a învinuitului, context în care în mod corect procurorul a

dispus emiterea ordonanței de autorizare provizorie.

În termenul reglementat de art. 91

2

alin. (3) C. proc. pen., procurorul a solicitat instanței confirmarea ordonanței

din 09 februarie 2011 dispusă de Tribunalul Bihor prin încheierea dată în camera

de consiliu din 10 februarie 2011. Deși s-a susținut că procurorul s-a adresat instanței

pentru confirmare înainte de expirarea termenului de 48 ore, instanța a reținut

că textul art. 91

2

alin. (3) C. proc. pen. instituie un termen de 48

ore care reprezintă un termen maxim limită până la care procurorul are obligația

de a se prezenta la judecător, termen inserat tocmai pentru a se garanta imposibilitatea

unor eventuale abuzuri care să aducă atingere drepturilor persoanelor.

În ceea ce privește susținerea inculpatului

că organizarea flagrantului constituie o acțiune provocată, în sensul art. 68 C.

proc. pen., inculpatul fiind sunat de martorul denunțător pentru a fi întrebat dacă

mai vine la birou, a reținut că, în speță, remiterea sumelor bănești nu reprezintă

altceva decât o acțiune care este parte integrantă a unității naturale a infracțiunii.

Astfel, s-a reținut că din modul în care este reglementată infracțiunea prev. de

art. 254 C. pen. rezultă că legiuitorul a pus pe același plan activitatea prin care

s-a început executarea (pretinderea, acceptarea, nerespingerea promisiunii de mită)

cu fapta în formă consumată (primirea mitei), context în care s-a apreciat că în

momentul realizării flagrantului infracțiunea era deja una consumată.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei,

s-a menționat că infracțiunea de luare de mită are conținuturi alternative, sub

aspectul elementului material putându-se realiza fie printr-o acțiune, fie printr-o

inacțiune. Astfel, acțiunea poate consta în pretinderea sau primirea de bani sau

alte foloase ce nu i se cuvin făptuitorului, ori în acceptarea promisiunii unor

astfel de foloase, iar inacțiunea constă în nerespingerea de către acesta a unei

astfel de promisiuni.

În concret, s-a arătat că, în prezenta

cauză, modalitățile prin care inculpatul S.N.S. a săvârșit infracțiunea de luare

de mită constau, în principal, în pretinderea, acceptarea ori primirea unor sume

de bani de la agentul economic controlat, pentru a-l proteja și favoriza pe acesta

cu ocazia acțiunilor de control, pe linia comercializării produselor „etnobotanice",

respectiv de a nu aplica amenzi contravenționale prea mari ori pentru a nu lua alte

sancțiuni contravenționale complementare severe față de acesta, precum și pentru

a restitui marfa ridicată, de altfel în mod nelegal, de la întreprinderea familială

„I.O.I.".

În legătură cu susținerile inculpatului

privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită, câtă vreme

acțiunile de control erau efectuate exclusiv de comisarii din subordine, niciodată

de inculpatul S.N.S., prima instanță a reținut că, printre altele, potrivit fișei

postului, inculpatul răspundea de organizarea și funcționarea legală și eficientă

a C.J.P.C. Bihor, exercitând controlul cu privire la activitatea desfășurată de

personalul din subordine.

Din probele administrate în cauză rezultă

că în urma controalelor din 21 iunie 2010, 20 septembrie 2010, 2 decembrie 2010,

19 ianuarie 2011, 8 februarie 2011 procesul verbal ele constatare a contravenției

era întocmit de comisarul M.O. doar după ce, în prealabil, martorul denunțător se

deplasa la biroul inculpatului căruia i-a predat prima dată 200 euro, apoi sume

de câte 300 euro cu titlul de mită. Denunțătorul se deplasa apoi la biroul comisarului

M.O. care nu uita să-i atragă atenția acestuia fie „că are noroc că este prieten

cu inculpatul altfel ar fi primit o amendă de 5.000 RON", fie că „îi dă cuantumul

minim al amenzii deoarece sunt colaboratori", restituindu-i de fiecare dată

după caz mostrele ridicate, respectiv întreaga cantitate de marfă expusă în magazin.

împrejurarea că inculpatul prin funcția pe care o exercita avea „un cuvânt de spus"

în privința cuantumului amenzii contravenționale aplicată este probată și prin declarația

martorului L.I.D. care, în urma unei audiențe la inculpat a obținut reducerea cuantumului

amenzii pe care intenționa să i-o aplice comisarul M.O. de la 4.000 la 1.000 RON.

În sensul celor mai sus expuse, au fost

apreciate ca având relevanță și rezultatele perchezițiilor efectuate la biroul comisarului

M. și cel al inculpatului. Astfel, în geanta comisarului M.O. s-au găsit două formulare

tipizate intitulate proces-verbal de prelevaie rupte având aplicată ștampila întreprinderii

Familiale I.O.I. (cu privire la care M. declară că recunoaște și regretă că le-a

distrus) precum și alte înscrisuri toate referitoare la același agent economic -

invitație, proces-verbal de contravenție. Pe de altă parte, în biroul inculpatului,

în sertar, s-au găsit toate produsele ridicate ilegal de la magazinul denunțătorului,

cu prilejul controlului din 08 februarie 2011.

Contrar susținerilor inculpatului care

a susținut că nu constituie infracțiune de luare de mită câtă vreme agentul economic

avea posibilitatea de a achita în termen de 48 ore jumătate din minimul amenzii

prevăzută de lege, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că din declarațiile

angajaților C.J.P.C. Bihor rezultă că niciodată nu s-a pus în discuție și nu li

s-a comunicat oficial vreo dispoziție privind aplicarea de amenzi minime operatorilor

economici situați într-un cadru contravențional iar, pe de altă parte, aspectele

invocate de inculpat țin de punerea în executare a sancțiunii aplicate și nu de

aplicabilitatea dispozițiilor cuprinse în legile ce reglementează contravențiile

constatate la magazinul denunțătorului.

S-a apreciat că infracțiunea de luare de

mită a fost săvârșită de către inculpat în formă continuată, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, fapt ce rezultă din materialitatea faptelor și din „modul de operare"

al acestuia, fiecare act material întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

de luare de mită. Pentru existența unității de rezoluție nu este necesar ca reprezentarea

activității infracționale ce urmează a fi desfășurată să implice o imagine exactă

a acțiunilor sau inacțiunilor și a condițiilor în care ele vor fi săvârșite, fiind

suficientă prevederea în linii generale a activității infracționale și a rezultatelor

sale.

În concret, s-a reținut că inculpatul S.N.S.

a avut de la început reprezentarea, în linii generale, a activității infracționale

pe care o va desfășura, fiind conștient că, prin natura funcției deținute, poate

condiționa îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de primirea unor sume de bani sau

că poate primi ori accepta astfel de foloase pentru acte îndeplinite în exercitarea

funcției sale.

S-a arătat că infracțiunea de luare de

mită prev. de art. 254 C. pen. se consumă în momentul în care autorul pretinde bani

sau alte foloase, însă această infracțiune se realizează prin activitatea ilicită

ulterioară, respectiv primirea banilor pretinși, situație în care avem de-a face

cu o unitate infracțională naturală și, în consecință, cu o infracțiune unică. Rezultă

că acțiunea finală (primirea), are caracter absorbant al primei acțiuni (pretinderea),

în condițiile în care ambele acțiuni au fost comise în realizarea unei rezoluții

infracționale unice.

În prezenta cauză, însă, inculpatul S.N.S.

a primit, ori acceptat, în mai multe rânduri, după o acțiune inițială de pretindere,

diferite sume de bani de la denunțător, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale,

în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori de a face un act contrar atribuțiilor

sale de serviciu, fiecare act material întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

de luare de mită, situație în care considerăm că suntem în prezența unei infracțiuni

comisă în formă continuată.

În consecință, a apreciat că fapta inculpatului

care, în perioada iulie 2010 - februarie 2011, în calitate de comisar șefia A.N.P.C.-Comisariatul

Județean pentru Protecția Consumatorilor Bihor, a pretins, a acceptat ori a primit,

în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, suma de 1.400 euro, în cinci rânduri

(cinci acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni), de la martorul

denunțător I.C.N., pentru a-l proteja și favoriza pe acesta cu ocazia acțiunilor

de control, pe linia comercializării produselor „etnobotanice", efectuate de

către comisarii din subordine la punctul de lucru al întreprinderii Familiale "I.O.I.",

situat în Oradea, str. M., jud. Bihor, la care denunțătorul I.C.N. are calitatea

de asociat, respectiv de a nu aplica amenzi contravenționale prea mari ori pentru

a nu lua alte sancțiuni contravenționale complementare severe față de acesta, precum

și pentru a restitui marfa ridicată de altfel nelegal, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, faptă prevăzută de art. 254

alin. (1) și (2) C. pen. cu ref. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul individualizării judiciare

a pedepsei, prima instanță a reținut gravitatea incontestabilă a faptei de corupție

a inculpatului, modul de săvârșire a acesteia, funcția deținută (inculpatul fiind

comisar șef al C.J.P.C. Bihor) calitatea și atribuțiile de serviciu de care a profitat

inculpatul pentru săvârșirea faptei, urmarea produsă, poziția nesinceră adoptată

de inculpat pe parcursul procesului penal, vis a vis de acuzațiile aduse, precum

și antecedența sa penală.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului

reiese că acesta este cunoscut cu antecedente penale ce nu atrag însă starea de

recidivă, fiind incidente dispozițiile art. 38 C. pen., potrivit cărora la stabilirea

stării de recidivă nu se ține seamă de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiuni

săvârșite din culpă.

Astfel, potrivit mențiunilor din fișa de

cazier rezultă că inculpatul a fost condamnat, pentru comiterea infracțiunii prev.

de art. 178 alin. (2) C. pen., la pedeapsa închisorii de 2 ani cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 257 din 26 martie 2009 a Judecătoriei

Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 908/R/18 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Cluj, pedeapsă grațiată conform Legii nr. 543/2002. în condițiile în care

în cadrul termenului prev. de art. 7 din lege inculpatul a comis prezenta infracțiune,

instanța va proceda la revocarea beneficiul grațierii condiționate.

Ca urmare, în baza art. 7 din Legea

nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate în ce privește pedeapsa

de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 257/2009 a Judecătoriei Cluj

Napoca și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa

aplicată în cauză prin privare de libertate.

În baza art. 160

5

alin. (6)

C. proc. pen. a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar

a inculpatului, măsură dispusă prin decizia penală nr. 141/R/24 februarie 2011 a

Curții de Apel Oradea.

În temeiul art. 255 alin. (5) C. pen. a

obligat inculpatul S.N.S. să restituie denunțătorului I.C.N. echivalentul în RON

a sumei de 1.100 euro la cursul oficial al zilei în care se efectuează plata, constatând

că suma de 300 euro a fost restituită denunțătorului I.C.N. la data de 09 februarie

2011, conform procesului verbal aflat la dosar.

A menținut măsura sechestrului asigurător

luată prin ordonanța procurorului din 15 februarie 2011 și procesul-verbal de sechestru

din 16 februarie 2011, asupra sumei de 873 RON consemnată la Banca C., la dispoziția

D.N.A. - S.T. Oradea, conform recipisei de consemnare C1. din 15 februarie 2011.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal,

a declarat apel inculpatul S.N.S. solicitând, în principal, schimbarea încadrării

juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea

de luare de mită, în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și

(2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni, respectiv o infracțiune de luare

de mită în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. - cele patru acte materiale anterioare flagrantului și o infracțiune

de luare de mită în formă simplă, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C.

pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - infracțiunea cu

privire la care s-a organizat flagrantul.

Pentru infracțiunea de luare de mită în

formă continuată s-a cerut achitarea, în principal, în temeiul dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar,

în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. În cauză fiind incident principiul in dubio pro reo.

S-a susținut că, de altfel, cu privire

la această infracțiune de luare de mită în formă continuată există o oarecare autoritate

de lucru judecat, deoarece, pe baza acelorași acuzații și probe, cu privire la învinuitul

M.O., D.N.A. - S.T. Oradea, a dispus scoaterea de sub urmărire penală în Dosarul

nr. 18/P/2011, cu referire la considerentele rezoluției, în care se reține că declarațiile

martorului denunțător I.C.N. sunt susținute doar de declarațiile fratelui său, fără

a se corobora și cu alte probe și cum nu s-a reușit prinderea în flagrant a acestuia,

nu s-a probat comiterea faptei dar și la conținutul rezoluției de începere a urmăririi

penale din 8 februarie 2011 în care se reține că frații I. au arătat că cel care

a pretins și primit mită, în mod repetat, este comisarul M.O., iar nu inculpatul

S.N.S.

Sub acest din urmă aspect s-a susținut

că, împrejurarea că inculpatul apelant nu a primit nicio sumă de bani de la cei

doi frați rezultă și din înregistrările ambientale, când cu ocazia înmânării plicului

inculpatul apelant spune de 8 ori „Nu", iar denunțătorul I.C.N. spune „pentru

viitor, io zic să avem o relație".

S-a arătat că inculpatul apelant a luat

măsura închiderii firmei denunțătorului I.C.N., pe care a comunicat-o și comisarului

M.O., aspect ce a fost confirmat și de martora B.A.A.M., cu ocazia audierii acesteia

în fața instanței de apel.

S-a apreciat că, la o simplă analiză a

declarațiilor denunțătorilor și a martorului P.V., se poate observa că cel indicat

de către toți ca fiind cel care a pretins, a primit sume de bani, a efectuat controalele

la societate și care a făcut presiuni permanente asupra celor doi frați I., a fost

comisarul M.O., cel față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

În ceea ce privește infracțiunea de luare

de mită în formă simplă s-a cerut să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul

dispozițiilor art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

S-a susținut că, întreg flagrantul realizat

și toate probele obținute cu ocazia realizării flagrantului sunt nelegale, infracțiunea

fiind provocată de organele de urmărire penale și s-a arătat că, mijloacele de probă

obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.

S-a mai arătat că, potrivit art. 68

alin. (2) C. proc. pen., este oprit a determina o persoană să săvârșească sau că

continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe și că textul

de lege nu distinge între provocarea polițienească și cea din partea oricărei alte

persoane private. Determinarea de către organul de urmărire penală a unei persoane,

după ce aceasta a denunțat autorității că un funcționar îi pretinde o sumă de bani

în scopul îndeplinirii unui act privitoare la îndatoririle sale de serviciu să dea

bani acelui funcționar, în scopul constatării acțiunii flagrante de luare de mită,

constituie o încălcare a interdicției prevăzute de art. 68 alin. (2) C. proc.

pen.

S-a făcut referire la cauzele C.E.D.O.

Teixeira de Castro c/a Portugaliuei, Vanyan c/a Rusiei, Eamanuskas c/a Lituaniei,

Doorson c/a Olandei și s-a mai arătat că, în această din urmă cauză s-a reținut

că depozițiile unui martor în ședință publică și sub jurământ ar trebui întotdeauna

să fie prioritare altor declarații făcute de același martor în cursul urmăririi

penale.

S-a apreciat că, în speță, din coroborarea

tuturor probelor se poate trage fără echivoc concluzia unei implicări active a organelor

de urmărire penală în realizarea flagrantului și implicit a comiterii de către inculpatul

apelant a infracțiunii de luare de mită, cu referire la suma de bani remisă în data

de 9 februarie 2011, respectiv 300 euro.

S-a precizat că este neîndoielnic că cel

care a pretins și primit, în mai multe rânduri, sume de bani este comisarul M.,

că acesta este cel care a participat la efectuarea controalelor la societatea celor

doi denunțători și că, din declarația martorului denunțător I.C.N. dată în fața

instanței de apel rezultă că acesta a primit două plicuri cu bani de la sediul D.N.A.,

unul cu suma de 100 euro, pe care trebuie să-l înmâneze comisarului M. și unul cu

300 euro, pe care trebuia să-l înmâneze inculpatului apelant. De asemenea, tot din

declarația acestui martor rezultă că, după controlul din 8 februarie 2011, comisarul

M. i-a cerut să se ducă a doua zi la sediul instituției și că nu avea nicio întâlnire

cu inculpatul apelant. Totodată, rezultă clar că la sediul C.J.P.C. Bihor a fost

prezent, conform discuției din ziua anterioară comisarul M.O., iar din înregistrările

convorbirilor telefonice, care nu au fost depuse la dosarul cauzei și nici transcrise,

rezultă fără echivoc că se putea remite plicul cu 100 euro comisarului M., dar că

procurorul de caz nu i-a permis denunțătorului să facă acest lucru, deoarece dorea

să realizeze flagrantul pentru „cel mare", adică pentru inculpatul apelant.

Din transcrierile discuțiilor dintre S.N.S.

și martorul denunțător I.C.N. rezultă fără echivoc faptul că suma de bani a fost

pusă într-un plic închis și remisă în acest fel, iar plicul nu a fost deschis decât

în fața organelor de urmărire penală de către inculpatul apelant. Tot din înregistrări

rezultă că, inițial, inculpatul apelant a refuzat plicul oferit de denunțător, spunând

nu de mai puține ori „nu".

În subsidiar, s-a cerut să se rețină în

favoarea inculpatului apelant circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit.

a) C. pen., respectiv conduita bună avută de inculpat anterior comiterii faptei,

acesta fiind absolvent de studii superioare și ulterior divorțului s-a ocupat de

copilul său minor în permanență.

De asemenea, s-a solicitat ridicarea controlului

judiciar instituit față de inculpatul apelant în raport de împrejurarea că a fost

finalizată atât faza de urmărire penală, cât și judecata în primă instanță.

Prin decizia penală nr. 127/A din 1 noiembrie

2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis

apelul penal declarat de inculpatul S.N.S. împotriva sentinței penale nr. 57/P din

8 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a desființat, în parte, sentința

atacată, în sensul că:

A fost înlăturată dispoziția privind condamnarea

inculpatului S.N.S. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art.

71, 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pentru comiterea infracțiunii prev.

și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului S.N.S. din infracțiunea

prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea arc. 41 alin. (2), 42 C. pen. în infracțiunea

prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7

alin