ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2817/2013

După o perioadă de timp, la data de 21 iulie 2010, a avut loc din nou o acțiune de control la punctul de lucru al întreprinderii Familiale „I.O.I." din Oradea, pe linia protecției consumatorilor, la care au participat doi comisari din cadrul Comisariatului Județean Pentru Protecția Consumatorilor Bihor, însoțiți de lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. Oradea - Serviciul Antidrog. Comisarii M.O. și L.N. din cadrul C.J.P.C. Bihor au ridicat, cu această ocazie, mostre din toate produsele „etnobotanice" aflate la comercializare, fără a le consemna într-un document, după care au lăsat o invitație reprezentanților firmei pentru a doua zi, în vederea finalizării controlului la sediul C.J.P.C. Bihor. La data de 22 iulie 2010, potrivit invitației primite, martorul denunțător I.C.N. s-a deplasat la sediul C.J.P.C. Bihor la comisarul M.O., ocazie cu care acesta i-a spus denunțătorului că dorește să-l prezinte pe acesta la șeful instituției. Cei doi s-au deplasat în biroul inculpatului S.N.S., unde, după o scurtă discuție despre activitatea desfășurată, comisarul șef S.N.S. i-a comunicat martorului I.C.N. că va încearcă să-l sprijine pe viitor, în schimbul „recunoștinței" sale. Cu această ocazie. în urma discuției avute cu comisarul șef S.N.S. și a aluziilor explicite ale acestuia, numitul I.C.N. i-a înmânat un plic în care se afla suma de 200 euro, pe care inculpatul S.N.S. l-a primit și fără să se uite ce sumă de bani se află în interior l-a pus într-un sertar de la biroul său, iar înainte ca martorul să părăsească biroul l-a asigurat pe acesta de tot sprijinul său, comisarul șef S.N.S. dându-i denunțătorului cartea sa de vizită. Urmare a remiterii acestei sume de bani, comisarul M.O. a întocmit un proces-verbal de constatare a contravenției prin care i-a aplicat denunțătorului un avertisment, după care i-a restituit marfa ridicată cu ocazia controlului, fără a întocmi un document în acest sens.

La data de 20 septembrie 2010, la același magazin al întreprinderii Familiale "I.O.I." a avut loc o acțiune de control pe linia protecției consumatorilor, la care au participat comisarul M.O. din cadrul C.J.P.C. Bihor, însoțit de lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. Oradea - Serviciul Antidrog. În urma acestei acțiuni de control, comisarul M.O. a ridicat toate produsele „etnobotanice" aflate la comercializare, fără a întocmi niciun document de ridicare a bunurilor, comunicându-le totodată reprezentanților unității că le va închide magazinul pe o perioadă nedeterminată, după care a lăsat o invitație pentru data de 27 septembrie 2010, în vederea finalizării controlului la sediul C.J.P.C. Bihor. Dând curs invitației, martorul denunțător s-a deplasat la sediul C.J.P.C. Bihor, unde s-a dus direct la comisarul șef S.N.S. în birou pentru a rezolva cu acesta să nu i se închidă magazinul și pentru a i se restitui marfa ridicată de către comisarul M.O. în urma acțiunii de control. Întrucât, din unele discuții avute anterior cu comisarul M.O., denunțătorului i s-a sugerat de către acesta că suma de 200 euro remisă comisarului șef S.N.S. la data de 22 iulie 2010 ar fi „prea mică", acesta i-a dat inculpatului un plic în care se afla suma de 300 euro, pe care inculpatul l-a primit și fără să se uite în acesta, l-a pus în sertarul de la birou. Totodată, după ce a primit plicul, comisarul șef S.N.S. l-a asigurat pe I.C.N. că totul este în regulă și că a vorbit chiar și la Primăria Oradea pentru a rezolva ca magazinul acestuia să nu fie închis. După aceste discuții numitul I.C.N. s-a deplasat în biroul comisarului M.O., care i-a aplicat o amendă minimă pentru una dintre faptele contravenționale constatate și avertisment pentru o altă faptă, după care i-a restituit marfa ridicată, fără a întocmi vreun înscris în acest sens, precizându-i că „avem mare noroc că suntem prieteni cu șeful S.N.S., că altfel am fi primit amendă de 5.000 RON". De asemenea, în urma „discuției" cu comisarul șef S.N.S., nu a mai fost aplicată sancțiunea complementară a închiderii temporare a punctului de lucru al întreprinderii Familiale „I.O.I." din Oradea.

La data de 2 decembrie 2010, comisarul M.O. din cadrul C.J.P.C. Bihor, însoțit de lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. Oradea - Serviciul Antidrog a efectuat din nou un control la magazinul întreprinderii Familiale „I.O.I." din Oradea, tot pe linia comercializării produselor „etnobotanice" și procedând în aceeași modalitate a ridicat toate produsele „etnobotanice" aflate la comercializare, fără a întocmi vreun document de ridicare a mărfii, i-a avertizat pe reprezentanții unității că le va închide magazinul și a lăsat o invitație pentru săptămâna următoare în vederea finalizării controlului la sediul C.J.P.C. Bihor. Fiind invitat pentru data de 6 decembrie 2010, numitul I.C.N. s-a prezentat la sediul C.J.P.C. Bihor, deplasându-se direct în biroul comisarului șef S.N.S., unde i-a remis un plic în care se afla suma de 300 euro, pe care acesta l-a acceptat și l-a introdus fără să verifice conținutul într-un sertar al biroului. După ce a primit banii, comisarul șef i-a spus lui I.C.N. să țină magazinul închis o perioadă de timp, până ce va fi anunțat de comisarul M.O., pentru „a nu fi bătător la ochi pentru celelalte organe de control", dându-i acestuia asigurări că îl va ajuta să deschidă cât mai repede. După întrevederea cu inculpatul S.N.S., martorul denunțător I.C.N. s-a deplasat în biroul comisarului M.O., care a întocmit un proces-verbal de constatare a contravenției, aplicând o sancțiune minimă pentru abaterile constatate, dispunând închiderea temporară pe o perioadă de până la 6 luni a punctului de lucru și restituind, totodată, marfa ridicată cu ocazia controlului, fără însă a întocmi un document în acest sens. În timp ce aplica sancțiunea, comisarul M.O. i-a spus denunțătorului că îi dă acest cuantum minim al amenzii deoarece „suntem colaboratori", altfel sancțiunea ar fi fost între 5.000 și 10.000 RON. La data de 15 decembrie 2010, în urma unei discuții telefonice cu comisarul M.O., numitul I.C.N. s-a deplasat la sediul C.J.P.C. Bihor, ocazie cu care s-a întocmit procesul-verbal nr. PV1. din 15 decembrie 2010, prin care s-a stabilit că „operatorul economic poate să își reia activitatea de comercializare a produselor menționate la cap. F al procesului verbal". În cuprinsul acestui proces-verbal a fost menționat de către învinuitul M.O. și comisarul Ș.D., care, potrivit declarației date în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței, nu a participat la întocmirea actului și nu a semnat respectivul proces-verbal.

În aceeași manieră s-a realizat și activitatea de control efectuată de comisarul M. la data de 19 ianuarie 2011, la punctul de lucru de pe str. M. al întreprinderii Familiale „I.O.I.", la care au participat lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. Oradea - Serviciul Antidrog și comisari din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, produsele „etnobotanice" fiind ridicate din magazin fără vreun document justificativ. Dând curs invitației, la data de 25 ianuarie 2011, martorul I.C.N. s-a deplasat la sediul C.J.P.C. Bihor, a fost primit în birou de către comisarul șef S.N.S., căruia i-a înmânat suma de 300 euro într-un plic, pe care acesta l-a acceptat și, ca de fiecare dată, l-a introdus în sertarul de la birou, fără a se uita ce conține. După primirea banilor comisarul șef S.N.S. i-a dat asigurări în continuare martorului I.C.N., spunându-i „să ne vedem liniștiți de treabă deoarece rezolvă el problemele care apar". De la comisarul șef S.N.S., denunțătorul s-a deplasat în biroul comisarului M.O., care i-a aplicat o amendă minimă pentru abaterile constatate și sancțiunea complementară a închiderii temporare a activității pe o perioadă de până la 6 luni. Important este faptul că pe perioada închiderii temporare a punctului de lucru, urmare a sancțiunii primite, în realitate magazinul a funcționat în continuare, însă cu preponderență seara (când vânzările erau mai mari la magazinele de acest profil), potrivit indicațiilor primite de la cei doi funcționari din cadrul C.J.P.C. Bihor.

La data de 08 februarie 2011, la magazinul martorului denunțător s-a prezentat din nou comisarul M., însoțit de lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O. Oradea - Serviciul Antidrog și din cadrul Poliției Municipiului Oradea tot pentru realizarea unei acțiuni de control pe linia protecției consumatorilor. Și cu această ocazie, comisarul M.O. a ridicat toate produsele „etnobotanice" aflate la comercializare, fără a întocmi vreun document de ridicare a mărfii, i-a amenințat pe reprezentanții unității de față cu lucrătorii de poliție că le va închide definitiv magazinul și a lăsat o invitație pentru a doua zi în vederea finalizării controlului la sediul C.J.P.C. Bihor. În aceste împrejurări, martorul I.C.N. a hotărât să denunțe fapta autorităților competente, astfel că în aceeași zi, 8 februarie 2011, s-a prezentat la sediul D.N.A. - S.T. Oradea, unde a formulat un autodenunț în care a menționat că a dat mită în mai multe rânduri comisarului șef S.N.S. pentru a-l favoriza cu ocazia efectuării acțiunilor de control pe linia comercializării produselor „etnobotanice", arătând totodată că pentru ziua de 9 februarie 2011 a fost invitat la sediul C.J.P.C. Bihor, unde, potrivit „uzanțelor", urmează să dea suma de 300 euro comisarului șef S.N.S. și suma de 100 euro comisarului M.O., pentru a nu lua față de el sancțiuni contravenționale prea severe și pentru a-i fi restituite bunurile ridicate de către comisarul M.O. cu ocazia controlului din 8 februarie 2011. Astfel, la data de 9 februarie 2011 s-a organizat activitatea de prindere în flagrant a comisarului șef S.N.S., sens în care organele de urmărire penală au procedat la înregistrarea seriilor bancnotelor ce au fost remise denunțătorului I.C.N., după care acesta s-a deplasat la sediul C.J.P.C. Bihor, unde, în jurul orelor 11:00, s-a întâlnit cu comisarul șef S.N.S., care l-a primit în biroul său, iar după o discuție de circa 15-20 de minute legată de acțiunea de control din seara zilei de 8 februarie 2011 și diferite posibilități de eludare a legii în acest domeniu, denunțătorul i-a remis comisarului șef S.N.S. un plic cu suma de 300 euro pentru a-l ajuta și favoriza în legătură cu controlul efectuat în seara zilei precedente, pe care acesta l-a acceptat, la fel ca și în celelalte rânduri, precizându-i însă lui I.C.N. că „ (...) Mie... Io numa' așa-ți iau asta, dacă tu-mi închizi mie până luni". După ce a primit de la denunțător plicul în care se afla suma de 300 euro, inculpatul S.N.S. a intenționat să părăsească sediul C.J.P.C. Bihor, pe jos, fiind oprit în curtea instituției de organele de urmărire penală și condus în biroul său, declarând că deține suma de 873 RON, fiind banii săi personali. Fiind percheziționat biroul inculpatului, în sacoul pe care acesta îl pusese în momentul în care a intrat în birou pe spătarul de la scaunul de la birou, în buzunarul interior de la piept, organele de urmărire penală au găsit un plic alb de hârtie în care se aila suma de 300 euro, cu privire la care inculpatul a arătat ca l-a primit cu puțin timp în urmă de la numitul I.C.N., însă nu știe ce anume conține plicul respectiv. Pe traseul parcurs din curtea instituției, unde inculpatul a fost oprit de organele de urmărire penală, până în biroul său de la etajul 1 al clădirii, inculpatul S.N.S. a încercat să arunce plicul cu bani care se afla în buzunarul interior de la sacoul său, însă văzând că organele de urmărire penală se aflau chiar lângă acesta și i-au observat gestul, a renunțat. Organele de urmărire penală au procedat la verificarea seriilor de pe bancnotele având cupiura de 100 euro găsite în plicul din buzunarul de la piept al sacoului inculpatului cu seriile consemnate în procesul-verbal întocmit anterior, constatându-se că bancnotele găsite asupra inculpatului S.N.S. au aceleași serii cu cele ale bancnotelor înmânate de către organele de urmărire penală denunțătorului I.C.N. Tot cu ocazia efectuării percheziției efectuate la sediul C.J.P.C. Bihor, a fost găsit în sertarul din mijloc din partea dreaptă a biroului inculpatului S.N.S. mai multe produse „aromaterapeutice", într-un plic de culoare albă, format A4, cu privire la care inculpatul S.N.S. a arătat că „acestea au fost ridicate de către comisarul M.O. de la numitul I.C.N. în urma acțiunii de control efectuată în seara zilei de 8 februarie 2011 la magazinul Î.F. I.O.I.", aceste produse fiind ridicate de către organele de urmărire penală. S-a stabilit că produsele „etnobotanice" au fost ridicate cu ocazia acțiunii de control din data de 8 februarie 2011, de către comisarul M.O., prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, acesta ridicând produsele respective fără să aibă vreun temei legal și fără să întocmească vreun act (dovadă de ridicare) în acest sens. Din adresa nr. A1. din 18 februarie 2011 a C.J.P.C. Bihor a rezultat că produsele „etnobotanice" ridicate în data de 8 februarie 2011 de către comisarul M.O. de la Î.F. „I.O.I.", s-a făcut fără a exista o bază legală care să poată fi invocată și fără a exista un document de ridicare a acestora. S-a reținut că, fapta inculpatului S.N.S. este dovedită de mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în etapa cercetării judecătorești, respectiv, autodenunțul formulat în cauză de I.C.N. confirmat ulterior de declarațiile date de acesta în cursul urmăririi penale și în fața instanței; declarațiile martorului I.O.I. care deși nu a participat efectiv la remiterea sumelor pretinse cu titlu de mită de către faptele său, a aflat de la acesta că i-a fost prezentat șeful C.J.P.C. Bihor, de către comisarul M., și îi dădea inculpatului S.N.S. suma de 300 euro de fiecare dată, doar la prima întâlnire i-a remis 200 euro însă i s-a comunicat că este prea puțin, cunoaște în mod direct modalitatea în care se realiza controlul de către comisarul M. și faptul că după ce fratele său da curs invitației și remitea banii inculpatului S.N.S., produsele etnobotanice le erau restituite iar sancțiunile contravenționale pe care le plăteau erau într-un cuantum mic, magazinul fiind închis temporar, dar în realitate acesta era deschis; declarația martorului P.V. care, de asemenea, confirmă modalitatea în care se desfășurau controalele de către comisarul M. și faptul că știa de la martorul denunțător I. că s-a înțeles cu reprezentanții C.J.P.C. Bihor cărora le dădeau suma de 300 euro la fiecare invitație și că marfa ridicată cu ocazia controlului le era restituită; declarațiile martorilor B.T., Ș.D. și L.N. angajați în cadrul C.J.P.C. Bihor care au arătat că pentru ridicarea mostrelor trebuia întocmit un proces-verbal tipizat pe care îl avea fiecare comisar când mergea în control, nu se ridica niciodată întreaga marfă și mostrele trebuiau predat la laboratoarele autorizate, unde se folosesc aceste mostre în totalitatea lor. De asemenea, martorul Ș.D. a menționat că la data de 11 februarie 2011 a constatat că în documentele întocmite de M.O. și ridicate cu ocazia flagrantului în procesul verbal datat 15 decembrie 2010 era menționat și numele său ca persoană ce a întocmit actul, prin care se permitea operatorului economic să comercializeze produse, dar, în realitate, nu cunoaște nimic în legătură cu procedura de închidere sau deschidere a magazinului. S-a mai reținut ca fiind relevante sub aspect probator și declarațiile martorilor A.H.G. și S.C., din cadrul B.C.C.O. Oradea - Serviciul Antidrog care au arătat că, reprezentanții C.J.P.C. Bihor obișnuiau să ridice câteodată diferite produse pe care le introduceau în plicuri format A4 pe care le puneau la dispoziție chiar martorii, în care introduceau produsele etnobotanice ridicate; în legătură cu activitatea comisarului M. au arătat că acesta le comunica că a aplicat amenzi în cuantum foarte mare cuprinse între 10.000 RON și 25.000 RON iar cu ocazia controlului efectuat la data de 08 februarie 2011, după sosirea administratorului I.C.N., comisarul M. i-a reproșat acestuia faptul că magazinul este deschis, la care I. i-a replicat că și data trecută, după 10 zile a deschis magazinul, însă comisarul M. i-a spus că el nu i-a permis atâta vreme cât nu a întocmit un proces-verbal în acest sens. Cu această ocazie au fost ridicate fără documente justificative toate produsele etnobotanice care erau expuse în magazin, pe care M. le-a introdus într-un plic pe care nu l-a sigilat, închizându-l cu autocolante pentru prețuri. Modalitatea nelegală în care se efectuau controale de către comisarii din cadrul C.J.P.C. Bihor sunt confirmate și de martorii D.A.M. și L.I.D. Totodată, L.I.D. a arătat că inculpatul S.N.S. avea posibilitate reducerii cuantumului amenzilor aplicate de comisarii din subordine, fapt de care a beneficiat și martorul, căruia i-a redus cuantumul amenzii de la 4.000 RON la 100 RON, însă nu i-a solicitat nimic în schimb. S-a mai reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpatul S.N.S., astfel cum a fost susținută de martorul denunțător, este dovedită și de împrejurarea că imediat după efectuarea controlului, la data de 9 februarie 2011 a luat legătura cu martora B.A.A.M. căreia i-a solicitat să verifice dacă este posibilă aplicarea sancțiunii complementare a închiderii definitive a unui operator economic fără aplicarea unei amenzi, martora comunicându-i că acest lucru nu este posibil, de rezultatul percheziției efectuate la biroul inculpatului de unde au fost ridicate dintr-un sertar produsele aromoterapeutice ridicate de comisarul M. de la societatea martorului denunțător la data de 8 februarie 2011, al percheziției efectuate în biroul lui M.O., documente distruse de acesta dar reconstituite de organele judiciare, respectiv „proces-verbal de prelevare" utilizate de A.N.P.C., fiecare formular fiind în trei exemplare, unul necompletat ce avea aplicată ștampila întreprinderii Familiale I.O.I., C.U.I. C1. și semnătura indescifrabilă a reprezentantului acesteia, cel de-al doilea, cu nr. C2. din 21 iulie 2010, întocmit cu ocazia ridicării unor bunuri tot de la întreprinderea Familială I.O.I., invitația din 19 ianuarie 2011, ora 20:30 - 2 exemplare, a câte o filă fiecare, invitația din 8 februarie 2011, ora 19:30 - un exemplar, o filă, filă caiet dictando conținând 19 poziții cu diferite produse care au fost găsite în magazinul E. în data de 8 februarie 2011, procesul verbal de constatare a contravenției seria XX. nr. X1. din 9 februarie 2011, nefinalizat, - 3 exemplare, a câte două file fiecare și procesul verbal de constatare a contravenției seria XX. nr. X2. din 25 ianuarie 2011, referitor la întreprinderea Familială I.O.I. - un exemplar conține două file. Mijloacele de probă enunțate se coroborează și cu procesul verbal de redare a discuțiilor în mediul ambiental, din care rezultă cum inculpatul S.N.S., în pofida calității sale de comisar șef al C.J.P.C. Bihor, îl „consiliază" pe denunțător în sensul că îi indică mecanismele de eludare a legii în domeniul comercializării produselor „etnobotanice", indicându-i, în concret, ce activități să întreprindă în acest sens. Această discuție are loc înainte de remiterea sumei de bani, constituindu-se astfel și într-o modalitate de a-l determina pe denunțător să îi dea sume de bani, în schimbul „protecției" și „consilierii" acordate. Mai mult, pentru a sublinia riscurile la care se expune în cazul în care nu „colaborează", inculpatul îl amenință pe denunțător, în timpul acestor discuții, cu sesizarea organelor de urmărire penală, amenințându-l că îi poate face dosar penal, toate acestea în condițiile în care cu ocazia efectuării controlului din ziua anterioară nu au fost constatate fapte de natură penală: „Deci, eu, acuma, trebuie să-ți fac ție adresă, să te fac, către Parchet, dosar penal". De asemenea, inculpatul se arată intrigat și de faptul că organele de poliție au obținut informații cu privire vânzările pe care numitul I.C.N. le-a realizat „de unde (...) știu ăștia de la poliție că tu, sâmbătă noaptea, ai avut vânzări de 80 de milioane?, atrăgându-i acestuia atenția că „înseamnă că și-ntre voi îs cârtițe! înțelegi?". Relevant, sub aspectul modului în care comisarul șef S.N.S. a înțeles să-și exercite atribuțiile de serviciu, chiar sub aspectul „consilierii" pe care susține că i-ar fi acordat-o agentului economic în cauză este replica pe care i-a dat-o numitului I.C.N., chiar după ce a primit plicul cu bani de la acesta: „Mie, când îmi vine un audit și io nu iau o măsură, se interpretează! (...) vii la mine cu (...) (moment în care pe înregistrările audio-video se observă cum inculpatul îi arată denunțătorului plicul pe care cu câteva momente îl primise de la acesta). Astea-s chestii care după aia, pe mine, mă costă la procurori mii de euro. Deci, eu nu mă pot juca cu treburile astea". Prima instanță a apreciat că se desprinde fără echivoc, din aceste discuții, faptul că inculpatul se cunoștea bine cu denunțătorul, nefiind prima dată când primește bani de la acesta pentru a-l favoriza, dar și faptul că a acceptat de la acesta suma de bani, pentru a-și încălca îndatoririle de serviciu. Referitor la apărările formulate de inculpat privind caracterul nelegal al ordonanței procurorului din 09 februarie 2011, fiind interceptările convorbirilor telefonice și înregistrarea ambientală video, fapt ce ar atrage implicit nelegalitatea probelor obținute, a reținut că textul art. 91 2 alin. (2) C. proc. pen. stipulează ca în caz de urgență, când întârzierea obținerii autorizației motivate de la judecător ar aduce grave prejudicii activității de urmărire penală, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune cu titlu provizoriu, prin ordonanță motivată, interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor pe o durată de cel mult 48 ore. A apreciat instanța de fond că ordonanța din 09 februarie 2011 emisă de procurorul din cadrul D.N.A. - S.T. Oradea este legală, fiind incidență acea situație de urgență reglementată de textul art. 91 2 alin. (2) C. proc. pen. Deși, în memoriu se susține că ar ii existat timpul necesar pentru obținerea unei autorizații în acest sens de la judecător, atâta vreme cât, în aceeași zi, s-a obținut o autorizație de percheziție, a apreciat că obținerea autorizației de percheziție, respectiv a celei privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor se impun a fi tratate distinct în special prin prisma instituțiilor care își dau aportul la punerea concretă în aplicare a acestora. Dacă în cazul percheziției, textul art. 101 C. proc. pen. prevede că aceasta se efectuează de procuror, sau organul de cercetare penală însoțit de lucrători operativi, în cazul interceptărilor și înregistrărilor se solicită și se impune concursul tehnic al anumitor instituții specializate în astfel de proceduri, așadar, un întreg demers instituțional pentru punerea în executare a autorizației, operațiuni ce necesită în mod evident un timp mai îndelungat. Situația de urgență (care constituie premisa aplicării dispozițiilor art. 91 2 alin. (2) C. proc. pen.) este evident dovedită în cauză în condițiile în care urma a fi organizată prinderea în flagrant a învinuitului, context în care în mod corect procurorul a dispus emiterea ordonanței de autorizare provizorie. În termenul reglementat de art. 91 2 alin. (3) C. proc. pen., procurorul a solicitat instanței confirmarea ordonanței din 09 februarie 2011 dispusă de Tribunalul Bihor prin încheierea dată în camera de consiliu din 10 februarie 2011. Deși s-a susținut că procurorul s-a adresat instanței pentru confirmare înainte de expirarea termenului de 48 ore, instanța a reținut că textul art. 91 2 alin. (3) C. proc. pen. instituie un termen de 48 ore care reprezintă un termen maxim limită până la care procurorul are obligația de a se prezenta la judecător, termen inserat tocmai pentru a se garanta imposibilitatea unor eventuale abuzuri care să aducă atingere drepturilor persoanelor. În ceea ce privește susținerea inculpatului că organizarea flagrantului constituie o acțiune provocată, în sensul art. 68 C. proc. pen., inculpatul fiind sunat de martorul denunțător pentru a fi întrebat dacă mai vine la birou, a reținut că, în speță, remiterea sumelor bănești nu reprezintă altceva decât o acțiune care este parte integrantă a unității naturale a infracțiunii. Astfel, s-a reținut că din modul în care este reglementată infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. rezultă că legiuitorul a pus pe același plan activitatea prin care s-a început executarea (pretinderea, acceptarea, nerespingerea promisiunii de mită) cu fapta în formă consumată (primirea mitei), context în care s-a apreciat că în momentul realizării flagrantului infracțiunea era deja una consumată. Cu privire la încadrarea juridică a faptei, s-a menționat că infracțiunea de luare de mită are conținuturi alternative, sub aspectul elementului material putându-se realiza fie printr-o acțiune, fie printr-o inacțiune. Astfel, acțiunea poate consta în pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin făptuitorului, ori în acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inacțiunea constă în nerespingerea de către acesta a unei astfel de promisiuni. În concret, s-a arătat că, în prezenta cauză, modalitățile prin care inculpatul S.N.S. a săvârșit infracțiunea de luare de mită constau, în principal, în pretinderea, acceptarea ori primirea unor sume de bani de la agentul economic controlat, pentru a-l proteja și favoriza pe acesta cu ocazia acțiunilor de control, pe linia comercializării produselor „etnobotanice", respectiv de a nu aplica amenzi contravenționale prea mari ori pentru a nu lua alte sancțiuni contravenționale complementare severe față de acesta, precum și pentru a restitui marfa ridicată, de altfel în mod nelegal, de la întreprinderea familială „I.O.I.". În legătură cu susținerile inculpatului privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită, câtă vreme acțiunile de control erau efectuate exclusiv de comisarii din subordine, niciodată de inculpatul S.N.S., prima instanță a reținut că, printre altele, potrivit fișei postului, inculpatul răspundea de organizarea și funcționarea legală și eficientă a C.J.P.C. Bihor, exercitând controlul cu privire la activitatea desfășurată de personalul din subordine. Din probele administrate în cauză rezultă că în urma controalelor din 21 iunie 2010, 20 septembrie 2010, 2 decembrie 2010, 19 ianuarie 2011, 8 februarie 2011 procesul verbal ele constatare a contravenției era întocmit de comisarul M.O. doar după ce, în prealabil, martorul denunțător se deplasa la biroul inculpatului căruia i-a predat prima dată 200 euro, apoi sume de câte 300 euro cu titlul de mită. Denunțătorul se deplasa apoi la biroul comisarului M.O. care nu uita să-i atragă atenția acestuia fie „că are noroc că este prieten cu inculpatul altfel ar fi primit o amendă de 5.000 RON", fie că „îi dă cuantumul minim al amenzii deoarece sunt colaboratori", restituindu-i de fiecare dată după caz mostrele ridicate, respectiv întreaga cantitate de marfă expusă în magazin. împrejurarea că inculpatul prin funcția pe care o exercita avea „un cuvânt de spus" în privința cuantumului amenzii contravenționale aplicată este probată și prin declarația martorului L.I.D. care, în urma unei audiențe la inculpat a obținut reducerea cuantumului amenzii pe care intenționa să i-o aplice comisarul M.O. de la 4.000 la 1.000 RON. În sensul celor mai sus expuse, au fost apreciate ca având relevanță și rezultatele perchezițiilor efectuate la biroul comisarului M. și cel al inculpatului. Astfel, în geanta comisarului M.O. s-au găsit două formulare tipizate intitulate proces-verbal de prelevaie rupte având aplicată ștampila întreprinderii Familiale I.O.I. (cu privire la care M. declară că recunoaște și regretă că le-a distrus) precum și alte înscrisuri toate referitoare la același agent economic - invitație, proces-verbal de contravenție. Pe de altă parte, în biroul inculpatului, în sertar, s-au găsit toate produsele ridicate ilegal de la magazinul denunțătorului, cu prilejul controlului din 08 februarie 2011. Contrar susținerilor inculpatului care a susținut că nu constituie infracțiune de luare de mită câtă vreme agentul economic avea posibilitatea de a achita în termen de 48 ore jumătate din minimul amenzii prevăzută de lege, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că din declarațiile angajaților C.J.P.C. Bihor rezultă că niciodată nu s-a pus în discuție și nu li s-a comunicat oficial vreo dispoziție privind aplicarea de amenzi minime operatorilor economici situați într-un cadru contravențional iar, pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat țin de punerea în executare a sancțiunii aplicate și nu de aplicabilitatea dispozițiilor cuprinse în legile ce reglementează contravențiile constatate la magazinul denunțătorului. S-a apreciat că infracțiunea de luare de mită a fost săvârșită de către inculpat în formă continuată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, fapt ce rezultă din materialitatea faptelor și din „modul de operare" al acestuia, fiecare act material întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită. Pentru existența unității de rezoluție nu este necesar ca reprezentarea activității infracționale ce urmează a fi desfășurată să implice o imagine exactă a acțiunilor sau inacțiunilor și a condițiilor în care ele vor fi săvârșite, fiind suficientă prevederea în linii generale a activității infracționale și a rezultatelor sale. În concret, s-a reținut că inculpatul S.N.S. a avut de la început reprezentarea, în linii generale, a activității infracționale pe care o va desfășura, fiind conștient că, prin natura funcției deținute, poate condiționa îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de primirea unor sume de bani sau că poate primi ori accepta astfel de foloase pentru acte îndeplinite în exercitarea funcției sale. S-a arătat că infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. se consumă în momentul în care autorul pretinde bani sau alte foloase, însă această infracțiune se realizează prin activitatea ilicită ulterioară, respectiv primirea banilor pretinși, situație în care avem de-a face cu o unitate infracțională naturală și, în consecință, cu o infracțiune unică. Rezultă că acțiunea finală (primirea), are caracter absorbant al primei acțiuni (pretinderea), în condițiile în care ambele acțiuni au fost comise în realizarea unei rezoluții infracționale unice. În prezenta cauză, însă, inculpatul S.N.S. a primit, ori acceptat, în mai multe rânduri, după o acțiune inițială de pretindere, diferite sume de bani de la denunțător, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori de a face un act contrar atribuțiilor sale de serviciu, fiecare act material întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, situație în care considerăm că suntem în prezența unei infracțiuni comisă în formă continuată. În consecință, a apreciat că fapta inculpatului care, în perioada iulie 2010 - februarie 2011, în calitate de comisar șefia A.N.P.C.-Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Bihor, a pretins, a acceptat ori a primit, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, suma de 1.400 euro, în cinci rânduri (cinci acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni), de la martorul denunțător I.C.N., pentru a-l proteja și favoriza pe acesta cu ocazia acțiunilor de control, pe linia comercializării produselor „etnobotanice", efectuate de către comisarii din subordine la punctul de lucru al întreprinderii Familiale "I.O.I.", situat în Oradea, str. M., jud. Bihor, la care denunțătorul I.C.N. are calitatea de asociat, respectiv de a nu aplica amenzi contravenționale prea mari ori pentru a nu lua alte sancțiuni contravenționale complementare severe față de acesta, precum și pentru a restitui marfa ridicată de altfel nelegal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, faptă prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu ref. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, prima instanță a reținut gravitatea incontestabilă a faptei de corupție a inculpatului, modul de săvârșire a acesteia, funcția deținută (inculpatul fiind comisar șef al C.J.P.C. Bihor) calitatea și atribuțiile de serviciu de care a profitat inculpatul pentru săvârșirea faptei, urmarea produsă, poziția nesinceră adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, vis a vis de acuzațiile aduse, precum și antecedența sa penală. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta este cunoscut cu antecedente penale ce nu atrag însă starea de recidivă, fiind incidente dispozițiile art. 38 C. pen., potrivit cărora la stabilirea stării de recidivă nu se ține seamă de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiuni săvârșite din culpă. Astfel, potrivit mențiunilor din fișa de cazier rezultă că inculpatul a fost condamnat, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 178 alin. (2) C. pen., la pedeapsa închisorii de 2 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 257 din 26 martie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 908/R/18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, pedeapsă grațiată conform Legii nr. 543/2002. în condițiile în care în cadrul termenului prev. de art. 7 din lege inculpatul a comis prezenta infracțiune, instanța va proceda la revocarea beneficiul grațierii condiționate. Ca urmare, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate în ce privește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 257/2009 a Judecătoriei Cluj Napoca și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauză prin privare de libertate. În baza art. 160 5 alin. (6) C. proc. pen. a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, măsură dispusă prin decizia penală nr. 141/R/24 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea. În temeiul art. 255 alin. (5) C. pen. a obligat inculpatul S.N.S. să restituie denunțătorului I.C.N. echivalentul în RON a sumei de 1.100 euro la cursul oficial al zilei în care se efectuează plata, constatând că suma de 300 euro a fost restituită denunțătorului I.C.N. la data de 09 februarie 2011, conform procesului verbal aflat la dosar. A menținut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța procurorului din 15 februarie 2011 și procesul-verbal de sechestru din 16 februarie 2011, asupra sumei de 873 RON consemnată la Banca C., la dispoziția D.N.A. - S.T. Oradea, conform recipisei de consemnare C1. din 15 februarie 2011. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul S.N.S. solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de luare de mită, în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracțiuni, respectiv o infracțiune de luare de mită în formă continuată, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - cele patru acte materiale anterioare flagrantului și o infracțiune de luare de mită în formă simplă, prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - infracțiunea cu privire la care s-a organizat flagrantul. Pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată s-a cerut achitarea, în principal, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În cauză fiind incident principiul in dubio pro reo. S-a susținut că, de altfel, cu privire la această infracțiune de luare de mită în formă continuată există o oarecare autoritate de lucru judecat, deoarece, pe baza acelorași acuzații și probe, cu privire la învinuitul M.O., D.N.A. - S.T. Oradea, a dispus scoaterea de sub urmărire penală în Dosarul nr. 18/P/2011, cu referire la considerentele rezoluției, în care se reține că declarațiile martorului denunțător I.C.N. sunt susținute doar de declarațiile fratelui său, fără a se corobora și cu alte probe și cum nu s-a reușit prinderea în flagrant a acestuia, nu s-a probat comiterea faptei dar și la conținutul rezoluției de începere a urmăririi penale din 8 februarie 2011 în care se reține că frații I. au arătat că cel care a pretins și primit mită, în mod repetat, este comisarul M.O., iar nu inculpatul S.N.S. Sub acest din urmă aspect s-a susținut că, împrejurarea că inculpatul apelant nu a primit nicio sumă de bani de la cei doi frați rezultă și din înregistrările ambientale, când cu ocazia înmânării plicului inculpatul apelant spune de 8 ori „Nu", iar denunțătorul I.C.N. spune „pentru viitor, io zic să avem o relație". S-a arătat că inculpatul apelant a luat măsura închiderii firmei denunțătorului I.C.N., pe care a comunicat-o și comisarului M.O., aspect ce a fost confirmat și de martora B.A.A.M., cu ocazia audierii acesteia în fața instanței de apel. S-a apreciat că, la o simplă analiză a declarațiilor denunțătorilor și a martorului P.V., se poate observa că cel indicat de către toți ca fiind cel care a pretins, a primit sume de bani, a efectuat controalele la societate și care a făcut presiuni permanente asupra celor doi frați I., a fost comisarul M.O., cel față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală. În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită în formă simplă s-a cerut să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. S-a susținut că, întreg flagrantul realizat și toate probele obținute cu ocazia realizării flagrantului sunt nelegale, infracțiunea fiind provocată de organele de urmărire penale și s-a arătat că, mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. S-a mai arătat că, potrivit art. 68 alin. (2) C. proc. pen., este oprit a determina o persoană să săvârșească sau că continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe și că textul de lege nu distinge între provocarea polițienească și cea din partea oricărei alte persoane private. Determinarea de către organul de urmărire penală a unei persoane, după ce aceasta a denunțat autorității că un funcționar îi pretinde o sumă de bani în scopul îndeplinirii unui act privitoare la îndatoririle sale de serviciu să dea bani acelui funcționar, în scopul constatării acțiunii flagrante de luare de mită, constituie o încălcare a interdicției prevăzute de art. 68 alin. (2) C. proc. pen. S-a făcut referire la cauzele C.E.D.O. Teixeira de Castro c/a Portugaliuei, Vanyan c/a Rusiei, Eamanuskas c/a Lituaniei, Doorson c/a Olandei și s-a mai arătat că, în această din urmă cauză s-a reținut că depozițiile unui martor în ședință publică și sub jurământ ar trebui întotdeauna să fie prioritare altor declarații făcute de același martor în cursul urmăririi penale. S-a apreciat că, în speță, din coroborarea tuturor probelor se poate trage fără echivoc concluzia unei implicări active a organelor de urmărire penală în realizarea flagrantului și implicit a comiterii de către inculpatul apelant a infracțiunii de luare de mită, cu referire la suma de bani remisă în data de 9 februarie 2011, respectiv 300 euro. S-a precizat că este neîndoielnic că cel care a pretins și primit, în mai multe rânduri, sume de bani este comisarul M., că acesta este cel care a participat la efectuarea controalelor la societatea celor doi denunțători și că, din declarația martorului denunțător I.C.N. dată în fața instanței de apel rezultă că acesta a primit două plicuri cu bani de la sediul D.N.A., unul cu suma de 100 euro, pe care trebuie să-l înmâneze comisarului M. și unul cu 300 euro, pe care trebuia să-l înmâneze inculpatului apelant. De asemenea, tot din declarația acestui martor rezultă că, după controlul din 8 februarie 2011, comisarul M. i-a cerut să se ducă a doua zi la sediul instituției și că nu avea nicio întâlnire cu inculpatul apelant. Totodată, rezultă clar că la sediul C.J.P.C. Bihor a fost prezent, conform discuției din ziua anterioară comisarul M.O., iar din înregistrările convorbirilor telefonice, care nu au fost depuse la dosarul cauzei și nici transcrise, rezultă fără echivoc că se putea remite plicul cu 100 euro comisarului M., dar că procurorul de caz nu i-a permis denunțătorului să facă acest lucru, deoarece dorea să realizeze flagrantul pentru „cel mare", adică pentru inculpatul apelant. Din transcrierile discuțiilor dintre S.N.S. și martorul denunțător I.C.N. rezultă fără echivoc faptul că suma de bani a fost pusă într-un plic închis și remisă în acest fel, iar plicul nu a fost deschis decât în fața organelor de urmărire penală de către inculpatul apelant. Tot din înregistrări rezultă că, inițial, inculpatul apelant a refuzat plicul oferit de denunțător, spunând nu de mai puține ori „nu". În subsidiar, s-a cerut să se rețină în favoarea inculpatului apelant circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., respectiv conduita bună avută de inculpat anterior comiterii faptei, acesta fiind absolvent de studii superioare și ulterior divorțului s-a ocupat de copilul său minor în permanență. De asemenea, s-a solicitat ridicarea controlului judiciar instituit față de inculpatul apelant în raport de împrejurarea că a fost finalizată atât faza de urmărire penală, cât și judecata în primă instanță. Prin decizia penală nr. 127/A din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul penal declarat de inculpatul S.N.S. împotriva sentinței penale nr. 57/P din 8 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a desființat, în parte, sentința atacată, în sensul că: A fost înlăturată dispoziția privind condamnarea inculpatului S.N.S. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului S.N.S. din infracțiunea prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea arc. 41 alin. (2), 42 C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin