ÎCCJ, Decizia nr. 251/2022

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2277 din 2 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 5246 din 7 decembrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A. S.R.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători sub nr. x/2022.

II. Procedura de filtrare a recursului

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Lega nr. 310/2018, întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul proces a început la 30 septembrie 2014, astfel că sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Prin încheierea din 26 septembrie 2022, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți.

Raportul a fost comunicat părților la 3 octombrie 2022, iar recurenta a formulat punct de vedere prin care combate concluziile raportului referitoare la tardivitatea recursului, susținând, în esență, că sunt aplicabile dispozițiile și termenele prevăzute de C. proc. civ. din 1865, iar nu cele prevăzute de C. proc. civ. din 2010.

III. Considerentele Înaltei Curți

Analizând îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, Înalta Curte constată că prezentul recurs este formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru considerentele arătate în continuare.

În cauză, Completul de 5 judecători este învestit cu soluționarea recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care s-a constatat perimarea unei cereri de revizuire.

Potrivit art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători."

Hotărârea atacată a fost pronunțată la 2 noiembrie 2021, iar recursul a fost depus la oficiul poștal la 21 martie 2022, cu depășirea termenului de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, prevăzut de dispozițiile procedurale citate anterior.

În consecință, este incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., text potrivit căruia "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Susținerile recurentei din punctul de vedere asupra raportului, în sensul că sunt aplicabile dispozițiile și termenele prevăzute de C. proc. civ. din 1865, iar nu cele prevăzute de C. proc. civ. din 2010, nu pot fi primite, având în vedere că procesul a început la 30 septembrie 2014, iar art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 dispune în sensul că dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. se aplică proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 185 alin. (1) și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Lega nr. 310/2018, se va constata nulitatea recursului.

Având în vedere soluția dată recursului, se va dispune obligarea recurentei A. S.R.L. la plata către intimata S.C. B. S.R.L. a sumei de 600 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul avocatului, reduse în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., ca urmare a aprecierii că suma solicitată de intimată (3.600 de RON) este vădit disproporționată atât în raport de complexitatea redusă a problemelor de drept deduse judecății (recurs împotriva unei hotărâri prin care s-a constatat perimată cererea), cât și față de activitatea desfășurată de avocat, evaluată prin prisma întinderii și conținutului întâmpinării formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2277 din 2 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Obligă pe recurenta A. S.R.L. la plata către intimata S.C. B. S.R.L. a sumei de 600 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul avocatului, reduse în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 21 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.