ÎCCJ, Decizia nr. 253/2022

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

În dosarul nr. x/2015, prin încheierea din camera de consiliu de la 14 iulie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea formulată de petenta A. S.A. privind recuzarea completului nr. 4, compus din doamnele judecător B., C. și D.

Împotriva încheierii menționate la pct. 1 a declarat recurs petenta A. S.A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.

II. Procedura de filtrare a recursului

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Lega nr. 310/2018, întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul proces a început la 22 mai 2015, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21 decembrie 2018.

Prin încheierea din 26 septembrie 2022, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți.

Raportul a fost comunicat părților la 13 și 17 octombrie 2022, la dosar nu au fost înregistrate puncte de vedere cu privire la raport.

III. Considerentele Înaltei Curți

Înainte de a proceda la verificarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru argumentele arătate în continuare.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac nereglementată de aceasta.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privința căilor de atac, dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Conform art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală sunt formațiuni de judecată cu o competență specifică, nefiind o instanță ierarhic superioară secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.

Un argument în acest sens, îl reprezintă și faptul că, atunci când a reglementat competența Completului de 5 Judecători, în materie civilă, în soluționarea anumitor căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, legiuitorul a făcut-o în mod expres și limitativ (spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.), ipoteza dedusă judecății nefiind însă reglementată.

La pronunțarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudența constantă a Completului de 5 judecători cu privire la inadmisibilitatea recursului exercitat împotriva încheierii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care este respinsă cererea de recuzare, jurisprudență reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019, nr. 236/2020, nr. 72/2021, nr. 73/2021, nr. 74/2021, nr. 104/2021.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Lega nr. 310/2018, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. S.A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 14 iulie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 21 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.