ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 789/2022

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 241/PI din 10 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția Penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoana condamnată A..

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, contestatorul condamnat A. a formulat contestație la executare cu privire la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 246/PI/2020 din 07.10.2020 emis de Curtea de Apel Timișoara în baza sentinței penale nr. 235/PI din 15.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 277/A din 06.10.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând aplicarea condițiilor liberării condiționate din legea străină și anularea interdicției de reședință dispusă de către autoritățile judiciare austriece.

Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 2225 din 28.07.2022 pronunțată de Judecătoria Timișoara a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara cu privire la soluționarea cauzei, invocată de instanță din oficiu și, în baza art. 50 raportat la art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen. cu aplicarea art. 111 alin. (6) din Hotărârea nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, la completul inițial învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2020

La dosar au fost atașate dosarele nr. x/2020 al Curții de Apel Timișoara și s-a emis adresă către autoritățile judiciare din Austria, pentru a comunica dacă până la transferul condamnatului în România, acesta a executat perioade suplimentare celor indicate în cererea de recunoaștere a hotărârii străine sau a beneficiat de zile considerate ca fiind executate.

Prin adresa nr. x Hv 20/19h – 127, autoritățile judiciare austriece au învederat că petentul condamnat A. nu a executat alte perioade suplimentare celor recunoscute la momentul transferului acestuia într-un penitenciar din România.

Analizând cererea formulată de petentul condamnat A., precum și înscrisurile aflate la dosar, Curtea a constatat că, prin sentința penală nr. 235/PI din 15.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 277/A din 06.10.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în baza art. 167 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale din 26.11.2019 pronunțate în dosarul nr. x HV 20/19h al Tribunalului Landului Korneuburg, definitivă la aceeași dată, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa de 5 ani închisoare (echivalent, 1827 zile), în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de "furt grav calificat, prin efracție, în locuințe", cu antecedență penală, conform art. 127,128 alin. (1) cif. 5, 129 alin. (1) cif. 1 și alin. (2) cif. 1, 130 alin. (1) și alin. (2) și (3), 15 din C. pen. austriac, cu corespondent în legea penală română în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 41 C. pen.

S-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani (echivalentul a 1827 zile) închisoare în regim de detenție.

S-a dedus din pedeapsa executată de condamnat arestul preventiv, de la data de 13.08.2019 până la data de 26.11.2019, perioada de privare de libertate în executarea pedepsei aplicate de autoritățile austriece, de la data de 26.11.2019 până la data de 28.04.2020, precum și de la data de 28.04.2020, la zi.

În baza art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Astfel, s-a constatat că motivele invocate în susținerea contestației la executare nu se pot însă subsuma noțiunilor de împiedicare la executare sau intervenire a unei situații ce determină micșorarea cuantumului pedepsei, contestatorul solicitând, în realitate, să-i fie aplicate condițiile liberării condiționate din legea străină și să se dispună anularea unei interdicții de reședință dispuse de autoritățile străine.

Prin urmare, s-a reținut că, prin contestația la executare, nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație condamnatul A., reluând aspectele prezentate în cererea inițială, în sensul că, în esență, solicită aplicarea condițiilor liberării condiționate din legea străină și anularea interdicției de reședință dispusă de către autoritățile judiciare austriece.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 598 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, analizând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ci pun în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.

Astfel, contestatorul critică faptul că, potrivit legii statului emitent al hotărârii străine, recunoscută prin sentința penală nr. 235/PI din 15.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 277/A din 06.10.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și în executarea căreia se află, ar fi trebuit să beneficieze de liberare condiționată după executarea a jumătate din pedeapsa la care a fost condamnat și care s-ar fi împlinit la data de 13.02.2022, sau după executarea a două treimi din pedeapsă, însă nu mai târziu de 13.12.2022.

Or, pe calea contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu se poate fi adusă atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri străine, iar, după transferarea în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, pedeapsa se va executa potrivit legii române, inclusiv sub aspectul regimului de acordare a liberării condiționate în România.

Totodată, se observă că persoana condamnată A. nu a executat alte perioade suplimentare celor recunoscute la momentul transferului acestuia într-un penitenciar din România, astfel cum rezultă din adresa nr. 613Hv20/19 H -127, transmisă, la data de 28.09.2022, de către autoritățile judiciare austriece .

Contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama, pe această cale, chestiuni relative la legalitatea și temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.

Așadar, pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Față de considerentele mai sus expuse, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul - condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 241/PI din 10 octombrie 2022 a Curții de Apel Timișoara – secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, pe care, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul - condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 241/PI din 10 octombrie 2022 a Curții de Apel Timișoara – secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul - condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2022.