ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 noiembrie 2022

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 175 din data de 26 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020 s-a dispus după cum urmează:

. . . . . . . . . .

IV. În baza art. 396 alin. (5), rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în formă agravată și continuată, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a), e) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată și în formă continuată.

În temeiul art. 91, 92 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de supraveghere cu o durată de 3 ani.

. . . . . . . . . .

VI. . În baza art. 396 alin. (5), rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în formă agravată și continuată, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., rap. la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a), e) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată, cu circumstanțe agravante și în formă continuată.

În temeiul art. 91, 92 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de supraveghere cu o durată de 3 ani.

. . . . . . . . . .

VII. În baza art. 396 alin. (5), rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatul C., pentru complicitate la infracțiunea de trafic de minori, în formă agravată și continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

. . . . . . . . . .

Împotriva sentinței penale nr. 175 din data de 26 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020 au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Arad cu privire la inculpații B., D., A. și C. precum și inculpații E., D. și A..

Prin decizia penală nr. 620/A din data de 15 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse apelurile declarate de inculpații A. și D., împotriva sentinței penale nr. 175 din data de 26 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2020, ca nefondate.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Arad și de inculpata E., împotriva aceleiași sentințe.

A fost desființată în parte sentința apelată după cum urmează și rejudecând:

În baza art. 67 C. pen., a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

A fost menținută pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului A. prin sentință pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), e) C. pen.

În temeiul art. 38, art. 39 C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale aplicate inculpatului prin prezenta decizie, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 1 an închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani închisoare în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 C. pen., raportat la art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a fost aplicată inculpatului, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

. . . . . . . . . .

În baza art. 67 C. pen., a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

A fost menținută pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului B. prin sentință pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), e) C. pen.

În temeiul art. 38, art. 39 C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale aplicate inculpatului prin prezenta decizie, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adăugă un spor de 1 an închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani închisoare în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului B. pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 C. pen., raportat la art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a fost aplicată inculpatului, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 67 C. pen., a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

. . . . . . . . . .

S-a reținut că:

În drept, fapta inculpatului A., care în perioada în perioada ianuarie 2018 – ianuarie 2020, la date diferite, în aceleași împrejurări de loc, de timp și în baza unei rezoluții infracționale unice, a primit și transferat persoanele vătămate minore F., G. și H., prin constrângere și profitând de starea vădită de vulnerabilitate a victimelor, iar ulterior le-a exploatat sexual în interes propriu ori pentru alții, prin obligarea la practicarea prostituției pe raza municipiului Arad, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă agravată și continuată, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., în vigoare la data faptei.

În drept, fapta inculpatului B., care în perioada în perioada ianuarie 2018 – ianuarie 2020, la date diferite, în aceleași împrejurări de loc, de timp și în baza unei rezoluții infracționale unice, a primit, transportat și transferat persoanele vătămate minore F., G. și H., prin constrângere și profitând de starea vădită de vulnerabilitate a victimelor, iar ulterior le-a exploatat sexual în interes propriu ori pentru alții, prin obligarea la practicarea prostituției pe raza municipiului Arad, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă agravată și continuată, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., în vigoare la data faptei.

Fapta inculpaților A., D., B. și E., care în vara anului 2018 (sfârșitul lunii iunie – începutul lunii iulie 2018), în aceleșai împrejurări de loc și de timp, le-au sechestrat pe minorele F., G. și H., aflate în stare de vădită vulnerabilitate, câteva ore în imobilul situat în Arad, fiind eliberate în urma intervenției martorului I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, în formă agravată, prev. de art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a), e) C. pen.. Întrucât la data acestei fapte inculpata E. era minoră, în ceea ce o privește s-au reținut și dispozițiile art. 113 și urm C. pen.

În drept, fapta inculpatului C., care în perioada în perioada ianuarie 2018 – ianuarie 2020, la date diferite, în aceleași împrejurări de loc, de timp și în baza unei rezoluții infracționale unice, le-a înlesnit și i-a ajutat pe inculpații E. și J., să adăpostească la pensiunile sale situate în Arad, str. x și 22, județul Arad, un număr de trei persoane vătămate minore, F., G. și H., profitând de starea vădită de vulnerabilitate a victimelor, în scopul exploatării lor sexuale, prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de minori în formă agravată și continuată, pre. de art. 48 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., în vigoare la data faptei.

Împotriva deciziei penale nr. 620/A din data de 15 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, au declarat recurs în casație inculpații A., B. și C..

În motivarea scrisă a cererii sale, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: " inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

a)Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1), (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), e) C. pen.

În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul A. a arătat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial-Arad, prin apelul formulat a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, întrucât fondul cauzei nu a fost rezolvat corespunzător, prin nemotivarea totală și completă a sentinței, respectiv prin nepunerea în discuție a unor încadrări juridice necesare și obligatorii, aspecte ce nu pot fi corijate de către instanța de control judiciar, întrucât s-ar încălca dreptul la o dublă jurisdicție în materie penală, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al inculpărilor, valori supreme garantate de CEDO, Constituția României și C. proc. pen., iar instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la acest motiv de apel.

S-a susținut că, în cauză, din analiza întregului material probator rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată și continuată.

Inculpatul A. a solicitat să se rețină și împrejurarea că imobilul era într-o stare avansată de degradare, fiind cu neputință ca cele trei părți vătămate să fie sechestrate în una dintre camere, întrucât nicio ușa nu avea yală, aspect dovedit cu martori audiații atât în faza de urmărire cât și în fața instanței.

S-a solicitat să fie avute în vedere și declarațiile martorilor K., L., M., N., O., P., Q., declarații ce în mod nelegal au fost înlăturate de organul de cercetare, cu motivația generică "nu sunt pertinente"; în condițiile în care toți martorii audiați au arătat că imobilul de pe strada," Poetului, nr. 68, jud. Arad, era într-o stare avansata de degradare, (neavând mâner și închizătoare la uși), fiind imposibil ca cineva să fie sechestrat în una dintre cele trei camere, datorită stării degradate în care se afla imobilul.

Ca atare inculpatul A. consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate

b)Cu privire la infracțiunea de trafic de minori în formă agravată și continuată, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

Apărarea a arătat că, deși acuzațiile sunt susținute de părțile vătămate, probatoriul a dovedit doar că acestea au întreținut relații sexuale cu inculpații. Se solicită să se aibă în vedere că, la data faptelor, nici permis de conducere și nici autoturisme cu care să le transporte pe părțile vătămate. În plus probatoriul nu a putut evidenția, dincolo de orice îndoială rezonabilă, foloasele pe care le-ar fi avut cei trei inculpați.

Curtea de Apel Timișoara a dispus audierea martorilor L., M., R. și S., martori care au declarat și confirmat că inculpatul A. a fost în Arad o perioadă scurtă de timp, acesta lucrând în Belgia.

Din declarațiile martorilor nu a reieșit faptul că inculpatul A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În concluzie s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, achitarea inculpatului.

S-a mai invocat de inculpat și cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal" fără a face o motivare cu privire la acest caz de casare.

În motivarea scrisă a cererii sale, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de:

- art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.: hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei sau există o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii;

- art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

S-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

S-a observat că deși inculpatul indică ca prim motiv al cererii de recurs în casație art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., în susținerea acestuia relevă că "fapta nu este prevăzută de legea penală", ceea ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

a) Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.: "fapta nu este prevăzută de legea penală".

Inculpatul a arătat că instanța de apel a înlăturat toate probele în favoarea sa invocând în considerentele deciziei doar probe în defavoare, respectiv cele reținute de Parchet și infirmate de către prima instanță prin administrarea nemijlocită a probatoriului.

S-a subliniat că instanța de apel a reținut, fără niciun fel de probe directe, concrete și concludente, atât vinovăția sa cât și o pretinsă activitate infracțională descrisă prin rechizitoriu dar infirmată inițial de către instanța de fond, fiind înlăturate, în mod nejustificat probele administrate în favoarea sa.

b) Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Inculpatul a susținut că, în apel, a fost condamnat pentru o faptă pentru care a fost achitat în primul ciclu procesual și, în mod nejustificat, s-a procedat la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Apărarea a arătat că, în ultima cale de atac, fără să se țină cont de circumstanțele persoanele ale inculpatului s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori.

S-a reliefat, din punctul de vedere al individualizării pedepsei, că instanța de apel nu a procedat la o analiză corectă și atentă a faptelor pretins săvârșite conform prevederilor art. 74 din C. pen. pentru a stabili în mod legal limitele de pedeapsă.

În motivarea scrisă a cererii sale, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de:

- art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.: hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei sau există o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii;

- art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

S-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea ambelor hotărâri și, în principal, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului și înlăturarea greșitei aplicări a legii iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.: hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei sau există o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii;

S-a reliefat că instanța de control judiciar a reținut că Parchetul a solicitat rejudecarea de către instanța de fond, o alta soluție încălcând dreptul la o dubla jurisdicție.

Celelalte apeluri au fost declarate de către ceilalți inculpați, astfel că instanța de apel nu putea dispune condamnarea inculpatului C., achitat în prima instanța, dat fiind ca nu s-a solicitat acest lucru de către Parchet prin apelul declarat, singura solicitare a Parchetului fiind de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de fond.

S-a arătat că sentința primei instanțe și decizia instanței de apel sunt afectate și de alte omisiuni grave, respectiv că, de la data trimiterii în judecată prin rechizitoriu (08.04.2020) și până la pronunțarea hotărârii (26.05.2021), legislația penală, în materia traficului și exploatării persoanelor vulnerabile, s-a modificat, limitele de pedeapsă majorându-se de la 5-12 ani la 7-12 ani, fiind obligatorie punerea în discuția părților a schimbării de încadrare juridica a faptelor, prin reținerea incidenței art. 5 C. pen.. Acest aspect a fost sesizat și de către reprezentantul Parchetului în motivele de apel, dar instanța de apel nu a pus în discuția părților acest aspect.

În speța de față instanța de apel a reaudiat martorii însă aceștia nu au adus clarificări noi și nici nu au învederat instanței aspecte care să conducă la condamnarea inculpatului, din contră, anumite aspecte relatate anterior au fost retrase. În aceste condiții, având în vedere că instanța de fond a dispus o soluție de achitare iar la instanța de apel nu au fost administrate alte probe, care să conducă la o soluție de condamnare, pronunțarea unei astfel de soluții atrage incidența cazului de casare prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

b) Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Deși instanța de apel a apreciat că o pedeapsă orientată spre minim, de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de minori în formă agravată și continuată, prev. de art. 48 rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., cu referire la art. 210 alin. (1) lit. b) Cod.penal și la art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., este în măsură să conducă la o reeducare a acestuia și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, nu s-a pus în discuție legea penală mai favorabila și nu s-a motivat de ce nu s-au reținut circumstanțe atenuante cu privire la inculpat.

Art. 6 din Convenția CEDO prevede dreptul la un proces echitabil, de către o instanța independenta și imparțiala, iar potrivit art. 7 din Convenție, nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul săvârșirii, nu constituia o infracțiune potrivit dreptului național sau internațional. De asemenea nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decât aceea aplicabila in momentul săvârșirii infracțiunii.

Având în vedere cele de mai sus, inculpatul a apreciat că s-a reținut în mod greșit forma agravanta a infracțiunii de trafic de minori, aceasta nefiind dovedită, fapt pentru care pedeapsa aplicata este nelegala și peste limitele legale.

Prin încheierea din data de 12 octombrie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 620/A din data de 15 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosar nr. x/2020, reținând că cererile de recurs în casație formulate de inculpați se circumscriu cazurilor de casare astfel:

- art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpații A. și B.;

- art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - inculpații B. și C..

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 620/A din data de 15 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosar nr. x/2020, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Înalta Curte reamintește că scopul recursului în casație este acela de a îndrepta erorile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În cauza de față, recurenții inculpați A. și B. au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Sintagma "nu este prevăzută de legea penală", regăsită în cuprinsul dispoziției normei de procedură penală evocate, privește situațiile în care condamnarea se bazează pe o conduită ce excede celei incriminate ori care nu a făcut de plano obiectul incriminării sau în privința căreia a operat dezincriminarea.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Cu privire la susținerile inculpaților recurenți în sensul că faptele reținute în sarcina lor nu sunt prevăzute de legea penală, Înalta Curte constată ca sunt neîntemeiate, având în vedere că, în realitate, prin motivele invocate în cererea de recurs în casație, aceștia nu recunosc săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați, solicitând, practic, o reapreciere a probelor administrate în cauză, cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanța de apel, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casație, care, potrivit art. 447 C. proc. pen., se limitează la verificarea exclusiv a legalității hotărârii atacate.

În mod concret, inculpatul A. a susținut nelegalitatea deciziei instanței de apel întrucât, urmare a nemotivării sentinței de către instanța de fond, astfel cum s-a reliefat în apelul Parchetului, instanța de apel avea obligația să trimită cauza spre rejudecare, or, instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de apel.

O altă critică are în vedere faptul că, din analiza întregului material probator rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată și continuată, prin trimiterea la o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de apel, respectiv că imobilul era într-o stare avansată de degradare, fiind cu neputință ca cele trei părți vătămate să fie sechestrate în una dintre camere, întrucât nicio ușa nu avea yală, aspect dovedit cu martori audiații atât în faza de urmărire cât și în fața instanței.

S-a criticat și reținerea unei alte situații de fapt decât cea care ar rezulta din declarațiile martorilor K., L., M., N., O., P., Q., declarații care, în opinia recurentului inculpat, au fost înlăturate, în mod nelegal de organul de cercetare, cu motivația generică "nu sunt pertinente.

Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casație formulate de inculpați, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat și care să conducă la o soluție favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Or, Înalta Curte apreciază că starea de fapt reținută în cauză, concordanța acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor și vinovăția inculpatului nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs în casație.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", invocat de inculpații B. și C., Înalta Curte apreciază că motivele invocate nu se subsumează acestui caz de recurs în casație.

Înalta Curte subliniază că pot fi încadrate în dispozițiile legale prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de apel prin stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea, fără posibilitatea analizării legalității încadrării juridice reținută de instanța de apel.

În esență, s-a susținut că nu s-a pus în discuția părților legea penală mai favorabilă astfel încât inculpații recurenți ar fi fost condamnați la pedepse într-un cuantum mai mare decât cele prevăzute de textul legal care ar fi fost incident ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.

Totodată, s-a susținut că, în baza materialului probator administrat în cauză nu s-ar fi putut reține forma agravată a infracțiunii de trafic de persoane astfel încât și pedeapsa aplicată este nelegală.

S-a mai invocat și faptul nereținerii de către instanța de apel a circumstanțelor atenuante care ar fi fost incidente în cauză.

Înalta Curte observă că ceea ce se contestă de inculpați nu este cuantumul nelegal al unei pedepse aplicată pentru infracțiunile pentru care s-a pronunțat condamnarea inculpaților ci, evident, inexistența materialului probator care să conducă la soluția de condamnare, încadrarea juridică, atât prin reținerea formei agravate, urmare a absenței materialului probator cât și prin neaprecierea asupra legii penale mai favorabile și nereținerea unor circumstanțe atenuante, aspecte care, așa cum s-a reliefat, nu pot fi valorificate pe calea recursului în casație, fiind chestiuni de fapt, ce sunt stabilite definitiv de instanța de apel.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de recurenții- inculpați C., A. și B. împotriva deciziei penale nr. 620/A din data de 15 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Vor fi obligați recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați A. și B., în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați E. și T. în cuantum de câte 942 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile H., F. și G., în cuantum de 1530 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă italiană se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de recurenții - inculpați C., A. și B. împotriva deciziei penale nr. 620/A din data de 15 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați A. și B., în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați E. și T. în cuantum de câte 942 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile H., F. și G., în cuantum de 1530 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă italiană se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.