ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 651/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Analizând cererea de revizuire de față, reține următoarele:

Prin decizia nr. 2896/25.11.2021, Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 239/03.02.2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat o cerere de revizuire, solicitând desființarea ei.

În motivare, a prezentat pe larg argumentele pe care le-a invocat în fața instanțelor de fond, susținând că acestea nu au fost luate în considerare, dar și că hotărârea este contrară deciziilor nr. 655/07.05.2015 și nr. 2558/23.10.2019 ale Curții de Apel Ploiești – secția I Civilă, respectiv deciziei nr. 19/2011 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În drept, a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivului de revizuire invocat, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești reprezintă un element component al principiului securității raporturilor juridice, astfel că repunerea în discuție a acesteia poate fi realizată doar în anumite condiții, strict și limitativ reglementate de lege, prin intermediul unor căi de atac care să reflecte caracterul extraordinar al procedurii.

În acest caz, legiuitorul a reglementat cazul de revizuire prevăzut de textul legal citat și a impus condiția implicită de a exista identitate de cauză, obiect și părți între cele două procese, cu precizarea că hotărârile trebuie pronunțate în dosare diferite.

Revizuentul a invocat contrarietatea în raport cu două hotărâri pronunțate în procese diferite, respectiv în dosarele cu nr. x/2014 și nr. y/2018

Verificând hotărârile deduse analizei prin prezenta revizuire, Înalta Curte constată că nu poate reține contrarietatea acestora din perspectiva art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiția identității de părți și nici cea de obiect.

Astfel, în procesul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, finalizat prin decizia nr. 2558/23.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, indicată cu autoritate de lucru judecat, au figurat ca părți litigante B., în calitate de reclamant și Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, în calitate de pârâtă.

În procesul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, finalizat prin decizia nr. 655/07.05.2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, au figurat ca părți, A., în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitându-se obligarea pârâtei la recalcularea pensiei reclamantului, prin luarea în calcul a adeverinței nr. x/16.01.2012, începând cu 01.03.2012.

În cel de al doilea litigiu, reprezentat de dosarul nr. x/2020, soluționat prin decizia nr. 2896/25.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, a cărei retractare se solicită, au figurat ca părți A., în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, iar obiectul acțiunii a constat în obligarea pârâtei la recalcularea pensiei reclamantului începând cu data depunerii în original a adeverințelor, prin luarea în calcul a adeverințelor nr. x/26.02.2019, nr. y/26.02.2019 și nr. 50/26.02.2019 emise de S.C. C. S.A. și a certificatului nr. SJAN DB 817-C/2018/28.05.2019 emis de Arhivele Naționale, a adeverințelor emise de S.C. D. S.A., precum și în recalcularea pensiei suplimentare începând cu 01.03.2012 pentru perioada 02.08.1971-13.09.1972, cu sporul de vechime de 3% începând cu 01.08.1976, sporul de vechime de 5% începând cu 01.08.1981, sporul de vechime de 12% începând cu 01.08.1986 și a pensiei suplimentare, în baza venitului total brut după 01.01.1991.

Condiția triplei identități trebuie îndeplinită cumulativ, neincidența uneia dintre cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.

Așa fiind, Înalta Curte notează că nu există identitate de părți în privința litigiilor ce fac obiectul dosarelor nr. x/2018 și nr. y/2020 ale Curții de Apel Ploiești – secția I Civilă.

În ceea ce privește litigiile ce fac obiectul dosarelor nr. x/2014 și nr. y/2020 ale Curții de Apel Ploiești – secția I Civilă identitatea de părți este în mod evident îndeplinită, însă nu există similitudine sub aspectul cauzei juridice, atât timp cât adeverințele indicate pentru luarea în calcul la reevaluarea pensiei sunt diferite.

Față de argumentele precedente, având în vedere că nu poate fi reținută incidența art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu se constată împrejurarea că una și aceeași chestiune litigioasă a primit în două procese identice soluții contrare, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ., să respingă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2896/25.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2022.