ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 76/2026

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2026

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I din C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - secția I Civilă, la 23 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtele Casa Județeană de Pensii Dâmbovița și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Brezoaele, solicitând instanței să constate că a desfășurat activitate în cadrul C.A.P. Brezoaele, în perioada 1987-1989, având astfel vechime în muncă ce reprezintă timp util la calculul drepturilor de asigurări sociale, îndeplinind numărul de norme planificate: 1987-100 norme, 1988-100 norme, 1989-100 norme; obligarea pârâtei Comuna Brezoaele la eliberarea unei adeverințe care să reflecte activitatea desfășurată în cadrul C.A.P. Brezoaele în perioada 1987-1989, cu îndeplinirea numărului de norme planificate.

II. Hotărârile pronunțate în cauză:

Prin încheierea din 30 mai 2024, Tribunalul Dâmbovița - secția I Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, ca neîntemeiată, și excepția inadmisibilității, invocată de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, ca lipsită de obiect.

Prin sentința civilă nr. 1743/2024 din 3 octombrie 2024, Tribunalul Dâmbovița - secția I Civilă a admis cererea formulată de reclamanta și a constatat că în perioada 1987-1989 reclamanta a lucrat în cadrul CAP Brezoaele, județul Dâmbovița, iar, în perioada respectivă, reclamanta a îndeplinit anual în integralitate cel mai mic număr de norme planificat de Adunarea generală a cooperatorilor CAP Brezoaele pentru a fi realizat anual.

Împotriva încheierii de ședință din data de 30 mai 2024 și a sentinței civile nr. 1743 pronunțate la data de 03 octombrie 2024 de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând admiterea apelului și casarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 328 din 6 martie 2025, Curtea de Apel Ploiești - secția I Civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă; a schimbat în parte încheierea de ședință din data de 30.05.2024, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Dâmbovița și a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A menținut în rest încheierea de ședință apelată. De asemenea, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Comuna Brezoaele, ca nefondată. A respins cererea intimatei-reclamante privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a depus cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești - secția I Civilă, la data de 9 aprilie 2025, sub nr. x/2025, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza I și pct. 8, cele art. 511 alin. (1) pct. 1 și 8 și cele art. 513 alin. (1) și alin. (6) din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 675 din 12 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Ploiești - secția I Civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 328 din 6 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - secția I Civilă, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Dâmbovița și pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Brezoaele.

III. Recursul declarat:

Împotriva acestei hotărâri, revizuenta a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În motivarea cererii sale, recurenta critică, în esență, susținerile instanței de revizuire potrivit cărora autoritatea de lucru judecat trebuie analizată numai atunci când se judecă separat două acțiuni.

Evidențiază revizuenta că, în speța dată, chestiunea care vizează autoritatea de lucru judecat a fost stabilită prin încheierea premergătoare din data de 30 mai 2024, pronunțată în același dosar, ce nu a fost atacată cu apel, astfel că cele statuate intră sub incidența autorității de lucru judecat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483 alin. (1) teza a III-a, art. 485 alin. (1), art. 486, art. 487 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 7, art. 494, art. 497 teza I și art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

IV. Apărarea formulată:

Deși cererea de revizuire a fost comunicată intimatelor, acestea nu au depus întâmpinare și nici nu au formulat alte apărări în cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a la data de 29 iulie 2025, iar prin rezoluția din data de 7 octombrie 2025 s-a stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

V. Soluția instanței de recurs:

Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, în limita controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de recurs supusă analizei, recurenta a considerat că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a aplicat în mod greșit dispozițiile legale care reglementează admisibilitatea cererii de revizuire.

Notează instanța supremă că această critică, ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât privește greșita aplicare a normelor de drept procesual care reglementează admisibilitatea revizuirii, este nefondată și, în consecință, va fi respinsă.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., temei de drept pe care revizuenta și-a întemeiat prezentul demers judiciar, revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În dezlegarea problemei cu care a fost învestită în recurs, Înalta Curte subliniază, în acord cu instanța de revizuire, că motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibil dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

În litigiul pendinte, instanța supremă constată că hotărârea pretins potrivnică este încheierea din data de 30 mai 2025, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în primă instanță, prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, în același dosar în care a fost pronunțată și decizia a cărei revizuire este solicitată.

Astfel, atât hotărârea supusă revizuirii, cât și cea față de care se pretinde contrarietatea, sunt pronunțate în cadrul aceluiași proces, în faze procesuale diferite.

Consecutiv, observă instanța supremă că încheierea din data de 30 mai 2025, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a făcut obiectul analizei instanței de apel, ca urmare a apelului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița. Astfel, prin decizia nr. 328 din 6 martie 2025, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat, cu consecința schimbării în parte a acestei încheieri, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Or, cum în mod judicios a stabilit instanța de revizuire, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu are în vedere situația pronunțării a două hotărâri în același proces, în stadii procesuale diferite ale acestuia, ci textul are în vedere două cereri de chemare în judecată distincte, soluționate în două dosare separate, în așa fel încât soluționarea celei de-a doua cereri să aducă atingere autorității de lucru judecat a soluției pronunțate cu privire la prima.

În consecință, în cazul în care hotărârile considerate potrivnice sunt pronunțate în același dosar, în diferite faze procesuale, iar nu în dosare diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită, problema existenței unor astfel de hotărâri potrivnice punându-se numai atunci când acestea au fost pronunțate în dosare distincte.

Subliniază instanța supremă că instanța de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat, iar depășirea acestei situații create de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Așadar, în mod corect a reținut curtea de apel inadmisibilitatea cererii de rezivuire în cazul în care hotărârile considerate potrivnice sunt pronunțate în același dosar, aflat în diferite faze procesuale, iar nu în dosare diferite, problema existenței unor astfel de hotărâri potrivnice punându-se numai atunci când acestea au fost pronunțate în dosare diferite.

În considerarea celor evocate, se constată că instanța de revizuire, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, a reținut, în mod corect, neîndeplinirea condiției ca hotărârile pretins protivnice să fie pronunțate în dosare diferite, soluția de respingere a cererii de revizuire fiind legală.

În consecință, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 675 din 12 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești - secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 675 din 12 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești - secția I Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2026.