ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2715/2022

Ședința publică din data de 14 decembrie 2022

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă la 06.02.2019, sub nr. x/2019, A.., administrator judiciar al S.C. B. S.A., în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe C. S.A. Barcelona – Sucursala București, în calitate de pârâtă, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 299.239,12 RON, reprezentând garanția de bună execuție datorată în baza contractului nr. x/21.04.2015, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 396/26.05.2020, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea, soluție confirmată prin decizia civilă nr. 456/12.03.2021 a Curții de Apel București – secția a V-a Civilă, care a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, A.. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

Prin decizia nr. 2756/15.12.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția a II-a Civilă a respins ca tardiv recursul formulat.

A.., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.A., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2756/15.12.2021, solicitând anularea hotărârii atacate și admiterea recursului.

În motivarea cererii, contestatoarea arată, în esență, că termenul de declarare a recursului a fost greșit calculat. În opinia sa, instanța de recurs a reținut în mod eronat că decizia recurată a fost comunicată la 19.04.2021, aceasta fiind de fapt data la care comunicarea a plecat de la oficiul poștal la care este arondată curtea de apel. Precizează că în realitate a primit hotărârea la 20.04.2021, dată în raport de care recursul a fost declarat în termen.

În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Intimata C. S.A. BARCELONA – Sucursala București a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.

Analizând contestația în anulare prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Norma legală evocată reglementează contestația în anulare specială exercitată împotriva hotărârii instanței de recurs, care este rezultatul unei erori materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului.

Sintagma "erori materiale" vizează acele greșeli materiale cu caracter procedural, care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente ori date materiale importante, existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii atacate.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte constată că instanța de casare a reținut că decizia civilă nr. 456/12.03.2021 a fost comunicată reclamantei A.., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.A. la 19.04.2021, iar termenul de 30 de zile pentru declararea recursului s-a împlinit la 20.05.2021. Mai constată că cererea de recurs a fost expediată prin poștă la 21.05.2021, după împlinirea termenului procedural.

Înalta Curte reține că A.. a susținut și în fața instanței de recurs că data comunicării deciziei recurate este 20.04.2021, susținere în sprijinul căreia a depus ca dovadă plicul prin care i-a fost înmânată hotărârea. Mai reține că această susținere nu a fost primită de instanță, față de dispozițiile art. 165 raportat la art. 163 C. proc. civ., întrucât partea nu a înțeles să uzeze de procedura înscrierii în fals pentru a combate mențiunile din dovada de înmânare și din procesul-verbal de comunicare.

În opinia Înaltei Curți, statuarea instanței de recurs în sensul că nu pot fi avute în vedere afirmațiile părții în ceea ce privește data comunicării deciziei recurate și, respectiv declararea în termen a căii de atac, nu constituie o eroare materială în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., deoarece nu are la bază omiterea sau confundarea unor elemente ori date materiale importante, existente la dosar la data pronunțării hotărârii atacate, ci este consecința aplicării art. 165 C. proc. civ., raportat la art. 163 din același cod, aspect care demonstrează că instanța a făcut un act de judecată, nesupus cenzurii în cadrul contestației în anulare.

Așa fiind, argumentele contestatoarei nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va respinge contestația în anulare, reținând că decizia contestată nu este rezultatul unei erori materiale, față de motivele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A., administrator judiciar al S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 2756/15.12.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2022.