ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2756/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 06.02.2019, reclamanta A.., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.A., a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A. Barcelona - Sucursala București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 299.239,12 RON, reprezentând garanția de bună execuție datorată în baza contractului nr. x/21.04.2015, la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective.

În drept, a invocat art. 205 și urm. C. proc. civ., art. 58 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2014, art. 1.164 și urm. C. civ.

Prin sentința civilă nr. 396/26.05.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 456/12.03.2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, a arătat că instanța de apel în mod eronat a reținut că recurenta nu a efectuat niciun demers pentru încheierea actului prevăzut la art. 9.1 din contract.

Potrivit recurentei, instanța de apel a soluționat în mod lapidar litigiul, fără să aibă în vedere normele legale care obligă părțile la respectarea prevederilor contractuale, în raport cu situația de fapt, întrucât S.C. B. S.A., în calitate de subantreprenor specializat în structuri metalice avea, în virtutea contractului de subantrepriză, obligații limitate, intermediare, față de întreaga lucrare contractată cu Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.).

Sub acest aspect, a relevat că instanța de apel a apreciat eronat că din probele de la dosar reiese că au existat neînțelegeri asupra calității lucrărilor între C.N.A.I.R. și antreprenorul general.

În continuare, a prezentat pe larg aspecte legate de modul în care s-a derulat contractul, în sensul că deficiențele enumerate de beneficiarul lucrării sunt exclusiv de natură de construcție de drumuri, și nu de structură metalică.

Totodată, a mai relevat că la dosar se află situația privind problemele dintre C.N.A.I.R. și antreprenorul general cu privire la terasamente și lucrări privind asfaltul, fără nicio referire la structura metalică definitivă a lucrărilor efectuate.

Recurenta a mai afirmat că a finalizat lucrările contractate și că au fost recepționate, conform celor trei "procese-verbale pentru verificarea calității lucrărilor ce devin ascunse", ce au fost semnate de mai mulți reprezentanți ai antreprenorului general, de proiectant și de beneficiar, în cuprinsul cărora s-a consemnat "lucrările sunt corespunzătoare din punct de vedere tehnic și calitativ" și se poate trece la următoarea fază de execuție, respectiv cea de montare predale.

A mai arătat că această fază următoare, de montare predale, nu face obiectul contractului aflat în discuție și nu ține de structura metalică a lucrărilor.

Potrivit recurentei, instanța de apel a statuat în mod eronat că îi revenea obligația de a o convoca pe intimată pentru recepția lucrărilor, context în care termenul de eliberare a garanției nu s-a împlinit, acesta calculându-se de la recepția lucrărilor.

Recurenta a conchis arătând că instanța de apel nu a aplicat în mod corect dispozițiile art. 1.270 și ale art. 1.272 C. civ., din moment ce a apreciat că în obligațiile prestatorului din contractul de subantrepriză sunt incluse și cele ale antreprenorului general de a realiza recepția finală de la terminarea lucrărilor.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 26.08.2021 intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

La 20.09.2021, recurenta-reclamantă a răspuns la întâmpinare.

Analizând în mod prioritar, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește."

Cum decizia atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la 19.04.2021, aplicarea textelor de lege citate mai sus relevă că termenul de 30 de zile pentru declararea recursului s-a împlinit la 20.05.2021.

Recurenta-reclamantă a expediat cererea de recurs prin poștă la 21.05.2021, după împlinirea termenului procedural examinat.

Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, în conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

În cadrul concluziilor orale, recurenta-reclamantă a afirmat că data comunicării deciziei recurate este 20.04.2021, susținere în sprijinul căreia a depus ca dovadă plicul prin care i-a fost înmânată hotărârea.

Potrivit art. 165 C. proc. civ., procedura se socotește îndeplinită la data menționată în dovada de comunicare ce reprezintă fie data la care destinatarul sau o persoană din cele prevăzute de art. 161 și 162 C. proc. civ. a semnat de primire, fie data la care actul de procedură a fost depus la cutia poștală, în considerarea art. 163 alin. (8) C. proc. civ.

În ambele ipoteze, data comunicării actului de procedură este aceea a semnării dovezii de înmânare sau, după caz, a încheierii procesului-verbal, așa cum rezultă din cuprinsul art. 165 pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, procedura de comunicare a actelor de procedură prevede la art. 163 C. proc. civ. că agentul însărcinat cu comunicarea este dator să completeze în cuprinsul dovezii de înmânare și al procesului-verbal mențiunile prevăzute de art. 164 C. proc. civ. și care pot fi combătute doar prin procedura înscrierii în fals.

În cauză, data menționată de agentul însărcinat cu înmânarea deciziei din apel este 19.04.2021 și de aceea, Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost exercitat cu depășirea termenului legal și, făcând aplicarea prevederilor legale mai sus evocate, îl va respinge ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă A.., în calitate de administrator judiciar al S.C. B. S.A., împotriva deciziei civile nr. 456/12.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2021.