ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1937/2021

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 413 A din 05 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins apelul declarat de apelanta- reclamantă A. S.R.L.- prin lichidator C.I.I. "B." împotriva sentinței civile nr. 1300/24.07.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L., ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, reclamanta A. S.R.L.- prin lichidator judiciar C.I.I. "B.", solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a sentinței civile nr. 1300 din data de 24.07.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, și pentru diferența sumei de 5.841.895,37 RON.

În recursul său, de altfel, întemeiat generic pe prevederile art. 488 C. proc. civ.., recurenta-reclamantă a relevat, pe scurt, cele în fapt ale cauzei și, în dezvoltarea motivelor sale de recurs, a invocat, în esență următoarele:

De la data încheierii contractului, și până la data de 01.12.2016, recurenta- reclamantă a emis facturi fiscale în valoare de 11.321.952,16 RON, din care s-a achitat suma de 5.309.128,79 RON, așa cum rezultă din fișa contului anexată cererii de judecată inițiale, rămânând față de societatea debitoare un sold de achitat de 6.012.823,37 RON.

Recurenta- reclamantă arată că a încercat în nenumărate rânduri recuperarea debitului restant de 6.012.823,37 RON pe cale amiabilă, însă, până la data întocmirii cererii de chemare în judecată, în ciuda promisiunilor reprezentanților legali ai societății C. S.R.L., intimata-pârâtă nu a achitat nicio sumă, motivat de situația financiară precară a acesteia.

Consideră că atât instanța de fond, cât și cea de apel, în mod nelegal nu au admis în integralitate cererea de chemare în judecată având în vedere înscrisurile anexate și, nu în ultimul rând, că societatea C. S.R.L. nu a contestat niciodată soldul restant de 6.012.823,37 RON.

În fine, recurenta-reclamantă a precizat faptul că, din cauza acestor datorii, societatea A. S.R.L. nu și-a mai putut continua activitatea curentă, acumulând datorii către bugetul de stat, situație ce a condus către falimentul acesteia.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 13.05.2021, sub nr. x/2019.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 26 noiembrie 2019.

Prin rezoluția din 01 iulie 2021, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 30 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunțat prezenta decizie.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, pentru neîndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece, nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității și exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursul, de altfel, neîntemeiat în drept pe vreunul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul de lege al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. aceasta, în condițiile în care, recurenta- reclamantă reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în apel ori în cererea de chemare în judecată formulată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc decizia recurată.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) deciziei recurate; dimpotrivă, se reiau aspecte în ce privește fondul cauzei, și pretinse greșeli reproșate instanței de apel; recurenta nu critică raționamentul acesteia, ci reia susținerile privind soldul restant de 6.012.823,37 RON, rezultat din înscrisurile anexate, și faptul că instanța de apel în mod nelegal nu a admis în integralitate cererea de chemare în judecată.

Din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că, criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, fără a fi formulate critici concrete împotriva deciziei din apel.

Prin criticile invocate în cererile de recurs, recurenta- reclamantă și-a exprimat nemulțumirea sub aspectul modului de stabilire a situației de fapt a cauzei prin raportare la probele administrate, raționamentul instanței în interpretarea probatoriului, a înscrisurilor; or, dezvoltarea acestora nu permite încadrarea și analizarea din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de lege, motiv pentru care, nu pot fi reținute ca și critici de nelegalitate.

Față de criticile deduse judecății în calea de atac a recursului, cât și prin raportare la considerentele instanței de apel, Înalta Curte constată, astfel, că recurenta- reclamantă readuce spre analiză instanței de control judiciar probleme asupra cărora instanța anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în decizie, ceea ce pune problema imposibilității încadrării susținerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absența unor critici împotriva dezlegărilor deciziei din apel, soluția acestei instanțe.

Astfel, prezentarea din cererea de recurs de față nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C .proc.civ, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității deciziei recurate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt, ori a probatoriului și modalității de administrare și apreciere a acestuia, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține.

Recurenta-reclamantă nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze, în mod concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanța de apel în motivarea soluției.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta- reclamantă A. S.R.L. - prin lichidator judiciar C.I.I. "B." împotriva deciziei civile nr. 413 A din 05 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2021.