ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2700/2022

Ședința publică din data de 14 decembrie 2022

Analizând actele de la dosar și sentința atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 29.11.2011, sub nr. x/2011, A., în calitate de reclamant, a chemat în judecată pe B., în calitate de pârât, solicitând instanței să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului pârât B. din S.C. C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societății ca urmare a excluderii și, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus, care să reprezinte valoarea părții proporționale din patrimoniul societății, în cazul în care părțile nu pot stabili de comun acord această sumă.

Pârâtul B. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat excluderea asociatului A. și, în subsidiar, dizolvarea S.C. C. S.R.L. în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 116/21.01.2015, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere asociat formulată de A., a dispus excluderea asociatului B. din cadrul S.C. C. S.R.L., părțile sociale aparținând asociatului B. urmând să revină asociatului A.; a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părților sociale cuvenite asociatului B.; a respins cererea reconvențională formulată de B.; a admis cererea formulată de expertul D. și a dispus majorarea onorariului cuvenit acesteia cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului; a obligat pe pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8.690,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel B..

Prin decizia civilă nr. 2/11.01.2016, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul formulat de B..

Împotriva sentinței civile nr. 116/21.01.2015, B. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. de la 1865.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța – secția a II-a Civilă sub nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 1203/01.11.2022, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată de intimata S.C. C. S.R.L. prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. A disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 și a dispus formarea unui dosar nou, cu aceleași părți, în care a continuat judecata.

În motivarea cererii de reviziuire, autorul căii de atac susține, în esență, că hotărârii atacate cu revizuire i se opune decizia nr. 892/13.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2011, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a admis recursurile declarate de B. și E. împotriva deciziei civile nr. 819/20.12.2017 a Curții de Apel Constanța, are autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 116/21.01.2015, fiind definitivă. Precizează că argumentele pentru care a fost exclus din S.C. C. S.R.L. și din S.C. F. S.R.L. sunt identice și apreciază că se impune anularea sentinței civile nr. 116/21.01.2015.

Intimata S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 și excepția inadmisibilității cererii de revizuire și, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 136 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, excepția tardivității cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de revizuire are ca obiect sentința civilă nr. 116/21.01.2015 a Tribunalului Constanța – secția a II-a Civilă și este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Astfel, când se invocă motivul de revizuire privind existența unor hotărâri definitive potrivnice, iar hotărârea atacată a rămas definitivă în instanța de apel, termenul de revizuire este de o lună și curge de la data comunicării hotărârii definitive.

Față de faptul că autorul căii extraordinare de atac a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 116/21.01.2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, rămasă definitivă prin decizia nr. 2/11.01.2016 a Curții de Apel Constanța, Înalta Curte reține că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865 a început să curgă la 18.03.2016, data la care a fost comunicată decizia nr. 2/11.01.2016.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin incidente dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare.

Având în vedere că termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 18.03.2016, rezultă că acest termen s-a împlinit la 18.04.2016, aceasta fiind ultima zi în care cererea de revizuire putea fi formulată în termenul legal.

Or, cererea de revizuire a fost expediată prin poștă electronică la 12.05.2022, fiind astfel depășit termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865.

Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 322 pct. 7 raportat la art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată împotriva sentinței nr. 116/21.01.2015.

Cu privire la cererea de obligare a revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că intimata S.C. C. S.R.L. nu a depus dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare. Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, în sensul art. 1169 C. civ. de la 1864 raportat la art. 274 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge cererea intimatei privind obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva sentinței civile nr. 116/21.01.2015, pronunțată de Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2011.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata S.C. C. S.R.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2022.